Vezi tu,,,dupa 7-8 ani in care am tinut sub control-cu tratament adecvat-tensiunea, uite ca iar a inceput s-o ia razna!!!
As putea si eu sa pun pe seama vaccinului, insa cind ma gindesc cit stres am avut anul asta- 6 luni in somaj tehnic-fata de altii care se pling in continuu insa si-au vazut fara probleme de servici- apoi situatia asta inca incerta cu pandemia, vara stresanta ce am avut-o, problemele de sanatate ale tatalui...hmmm...o fi oare vaccinul de vina sau factorii care au dus la starea actuala cu tensiunea?
Imi pare rau Andacos, cred ca ti-a fost greu. In sfarsit cineva care vede dintr-o perspectiva de ansamblu si nu micro. Fix asa asa a fost si pt noi, cand am aflat ca avem covd am zis eii suntem tineri, copii fac forme usoare o sa fie bine. Dupa ce ne-au testat si DSP si sotul meu a inceput sa faca febra, am mai vorbit cu unu cu altul - ma gandeam eh, face febra, problema era ca reaparea - 1 zi, 2 zi. Apoi a lesinat in baie - ditamai omul, in timp ce si eu aveam o forma relativ usoara (ca o raceala serioasa) - dar ma simteam si eu rau. Am incercat sa il ridic, in timp ce fie mea 0 sugar fiind (avea 11 luni) plangea la usa si ea nu se simtea bine - de fapt a fost prima oara in viata ei cand a luat antibiotic. Am reusit sa il duc in camera, in timp ce ceilalti 2 copii de 3 ani intrebau ce are tati. A 3 zi de febra a lesinat iar cu pierdut cunostinta pt cateva secunde, dupa ce si-a revenit am chemat prima oara ambulanta - si acum copii mari povestesc ca oamenii in alb au venit la noi. Dar erau pompieri si nu au avut cu ce sa il ajute, insa ne-au propus sa il ia la spital. Am stat ne-am codit si am refuzat, ii era teama sa ma lase acasa cu covid avand grija de e copii mici si un sugar cu covid. In continuare se simtea rau. In toata perioada aceasta am tinut legatura cu medicul nostru de familie, de fapt eu m-am facut bine doar cu tratamentul dat de ea, si cu medicul fetitei de familie. Atunci doctorita lui - o femeie extraordinara, ne-a spus cu blandete ca e timpul sa mearga la spital, ca nu e asa rau acolo si riscurile sa aiba probleme neuro sunt mari. Am mai sunat odata la ambulanta, si de data asta am asteptat 3 ore. A plecat, iar eu am ramas responsabila pe mine, pe el sa aiba tot ce trebuie, si pe viata a 2 copii si a unui sugar. Nu puteam primi pe nimeni si nici ajutor. Asa ca am anuntat parintii, pe cumnatul meu, medicul de familie, si dgaspc - ft faina directoarea (ea ne punea in gard medicamentele necesare). DGASPC pt ca mi-era frica ca daca patesc ceva, sa stie lumea ca sunt 3 copiii mici in casa. Poate imi lipseste empatia celor care resimt calatoriiler (desi Monica, eu nu sunt genul closca, eu am plecat cu copii cand baietii aveau 5 luni, iar cu fie mea cand avea 3 luni), sau care simt ca au pierdut copii ceva. Da cu totii am pierdut la nivel social, dar unii erau sa isi piarda viata. LE sigur ca si eu am regretul ca la nasterea fetitei mele sotul meu nu a avut acces si nu a putut sa o vada venind pe lume, la fel cum a facut-o la ceilalti - cand a fost prezent si a facut poze, in perspectiva ansamblului am inteles ca este pandemie si regulile s-au schimbat. LE2. Eu sunt plurialergica, si am niste alergii ft bizare - inclusiv la soare, am facut 2 doze de Pfizer (o voi face in ianuarie si pe a 3 a), si o alaptam pe fetita mea - cu un reflux sever si aplv (nici macar urme de lv nu manca in produse) - nici eu, nici ea nu am avut nici o reactie, ca idee.
Editat de moon16, 05 decembrie 2021 - 22:32 .