Nu am stiut exact unde ar trebui sa postez, asa ca am postat aici, pentru ca trebuie sa aud pareri din exterior despre o situatie care nu ma priveste personal, ci pe partenerul meu si familia lui.
Ma framanta rau situatia, pe care eu o vad din alta perspectiva, desi nu e treaba mea...Of!
Sunt intr-o relatie de cativa ani, locuim impreuna, fiecare avem cate doi copii. Ai mei cu mine, ai lui cu mama lor.
Partenerul meu are un singur frate, ei fiind, deci, doi copii la parinti. Cand a divortat partenerul meu, parintii lor au vandut o parte dintr-un teren, pentru a-l ajuta sa plateasca sulta fostei sotii si sa-si pastreze casa(pe langa un credit pe care l-a mai facut in acelasi scop). In afara de aceasta casa, mai are o masina care, de curand a devenit proprietatea lui, dupa achitarea celei mai mari parti din ratele de leasing, incepute in timpul casatoriei.
De doi ani, fratele sau a descoperit un cancer care initial a fost tinut sub control, insa anul acesta a recidivat la plamani si a fost nevoie de o interventie in afara tarii, deocamdata la unul dintre plamani. Costurile interventiei au fost mari, dupa cum va puteti inchipui, inteleg ca vreo 40.000 euro.
Pentru a returna un imprumut facut in acest scop, fratele le-a cerut parintilor sa-l ajute in acelasi mod ca si pe partenerul meu, adica sa vanda partea de teren care i s-ar fi cuvenit dupa moartea parintilor, iar partenerului meu i-a cerut sa declare la notar ca nu va avea pretentii ulterior(probabil dupa moartea parintilor) la mai mult decat i s-ar cuveni, scazandu-se terenul vandut de parinti pentru despagubirea fostei sotii.
Parintii l-au refuzat. De aici incepe situatia dificila care a dus la ruperea relatiilor dintre ei.
Pe de o parte, parintii nu doresc sa mai vanda din teren, pentru ca e dat in arenda si le asigura un venit la batranete, probabil nu mult, dar nu cunosc amanunte si sustin ca terenul le va reveni celor doi copii dupa moartea lor, partenerul meu urmand sa aiba, logic, mai putin cu cat au vandut sa-l ajute sa-si pastreze casa. Au spus ca vanzarea unei parti din teren pentru partenerul meu a fost o masura exceptionala, intrucat pentru el era singura locuinta, neavand niciun alt bun(reamintesc ca partenerul meu a mai facut si un credit, in plus).
Pe de alta parte, fratele lui are o casa, doua apartamente si doua masini. Parintii sustin ca, pana la ajutorul lor, cu vanzarea partii din teren care i-ar reveni dupa moartea lor, fratele poate vinde un bun personal pentru a obtine acesti bani, de ex. o garsoniera.
Parintii lor au si pensii, probabil mici, fiind oameni de la sat, iar banii din arendarea pamantului ii ajuta in plus. Ei spun ca nu pot, la batranete sa ramana fara o siguranta...
Pe de alta parte, fratele si familia lui s-au suparat, pe motiv ca nu e corect, ca pe partenerul meu l-au ajutat, iar pe el nu.
Nu stiu cum vedeti voi situatia. Eu ma tot gandesc la fratele lui, ca omul e intr-o situatie groaznica... Intrebarea e: ca parinte, te lasi pe tine si-ti ajuti copilul intr-o situatie grea, chiar daca acesta are cu ce se ajuta?
Nu pot sa fac deloc abstractie de situatia prin care trece fratele, in lupta cu cancerul(va mai urma o operatie la celalalt plaman) si cumva, ii condamn pe parintii lor. Mi se pare ca e mai importanta pacea, decat dreptatea si sa fie langa copilul lor, care se asfla intr-o situatie grea, cu putine sanse de viata indelungata.
Pe de alta parte, de-a lungul timpului, parintii lor l-au ajutat mai mult pe fratele partenerului meu(sa faca nunta, sa-si cumpere primul apartament, sa-l intretina la facultate) si pare ca mereu e nemultumit de cat a primit.
Mi se pare o situatie jenanta, fratele nu mai vorbeste deloc cu restul familiei. Eu ii tot spun partenerului meu ca trebuie sa reia legaturile, sa mearga la notar sa-i dea declaratia, daca asta aduce pacea intre ei si sa-i fie alaturi in lupta cu boala.
Acum, desi a facut asta si i-a transmis fratelui ca e dispus sa mearga la notar(desi nu vad cu ce il ajuta declaratia pe cel bolnav, cat timp i-a spus ca nu-i trebuie nimic in plus decat a ramas dupa ajutorul parintilor), acesta nu mai raspunde deloc. Nu ma pot baga, decizia legata de pamant e a parintilor lor si ma abtin cu greu sa judec...Nu sunt in stare sa vad limpede unde e dreptatea si nu stiu care ar fi iesirea...
Eu, ca parinte, l-as fi ajutat, chiar daca acesta avea cu ce sa se ajute el, mai intai... Numai si pentru a fi langa el, in suferinta si durerea prin care trece...Dar asta e parerea mea.
Voi ce credeti?
