9 raspunsuri la acest subiect

[Admin]

Am urmarit pe Amazon Prime primul sezon de la Upload (trailerul mai jos)

 

Viata de apoi in versiunea realitatii virtuale

Filmul se bazeaza pe o idee interesanta prin care creierul unei persoane (cu toate amintirile, emotii, trairi) este incarcat dupa deces intr-o realitate virtuala unde isi continua "viata cerebrala" si de unde poate sa comunice mai departe cu cei din lumea reala.

 

Personal ca IT-er, pasionat de inteligenta artificiala si augumentata,  ca persoana care a citit multe carti de  mecanica cuantică, si multe despre creierul uman, mi se pare o posibilitate la care cei f. bogati s-ar putea sa aiba acces peste cateva sute de ani (poate chiar mai repede la ritmul in care merge tehnologia).

 

Lasand la o pare aspectele tehnice si  stiintifice care poate nu sunt la indemana oricui, sunt curios care este parerea voastra cu privire la implicarile morale si sociale, si eventual psihologice. Iata ceteva intrebari:

 

1. O sa vi se para corect ca in viitor cei f. bogati sa aiba acces la "viata de apoi" si cei saraci nu? 

2. Din punct de vedere financiar (al veniturilor unei familii) sunteti dispusi sa platiti un "abonament scump" pentru care parintii/bunicii, sau cei dragi, sa-si continue "existenta digitala"? 

 

Sunt multe alte implicatii dar sunt curios care este opinia voastra.  

 

 

 

 

[danielag]

Nu m-am uitat la trailer dar ideea mi se pare bizară. Înțeleg că viața asta ”de apoi” s-ar produce într-o realitate virtuală. Cine ar controla această realitate? Ca rezident în această realitate, poți să ”ieși” din ea? Sau ești condamnat să rămâi acolo atâta timp cât îți plătesc moștenitorii ratele :D? Dacă ei nu mai au bani, încetezi să exiști în acea realitate, deci e ca și cum ai mai muri o dată, nu? Dacă firma care te ține în acea realitate are probleme tehnice / financiare etc. ce se întâmplă?

 

Nu cred că aș dori pentru mine (nu-mi pot pune problema pentru cei din jurul meu) să ”trăiesc” într-o astfel de realitate virtuală după ce mor. Senzația mea acum este că aș fi într-un fake.

[Admin]

Nu m-am uitat la trailer dar ideea mi se pare bizară. Înțeleg că viața asta ”de apoi” s-ar produce într-o realitate virtuală. Cine ar controla această realitate?

 

 

In film realitatea virtuala este controlata de o companie Software care ofera un software premium. La concurenta ar exista si alte companii cu programe de realitate virtuala mai limitate si mai ieftine.

 

Este ca la jocuri video. Un joc de la un producator mare are grafica mai buna, unul de la o companie mai mica cu grafica mai proasta si optiuni de simulare mai reduse.

 

 

Ca rezident în această realitate, poți să ”ieși” din ea? Sau ești condamnat să rămâi acolo atâta timp cât îți plătesc moștenitorii ratele :D? Dacă ei nu mai au bani, încetezi să exiști în acea realitate, deci e ca și cum ai mai muri o dată, nu? Dacă firma care te ține în acea realitate are probleme tehnice / financiare etc. ce se întâmplă?

 

Teoretic nu. Poti insa sa te muti la alta companie. Cel putin asa este in film. 

Cat priveste planul financiar, DA, daca mostenitorii nu mai platesc sau platesc mai putin esti ori dezactivat (forever) ori downgraded la o varianta mai ieftina. :)

 

Si problemele tehnice pot sa apara! Apare si acest aspect in film. BUGs :)

 

Nu cred că aș dori pentru mine (nu-mi pot pune problema pentru cei din jurul meu) să ”trăiesc” într-o astfel de realitate virtuală după ce mor. Senzația mea acum este că aș fi într-un fake.

 

Si partea de "senzatie fake" este abordata in film. Pe langa faptul ca cei din realitatea virtuala sunt constienti ca au fost "uploded" sunt probleme de genul: "gustul de hamburger nu este autentic" dar devine "autentic" dupa un upgrade care il face compania de soft.

 

Inca o data, este vorba de un SF dar care cred ca are implicatii interesante.

[Admin]

In film, in viata reala de aceasta data, apare problema etica - descrisa si in cartea Homo Deus - a masinilor care conduc singura (self driving car): in caz de accident mortal  cine hotaraste cine moare?

 

Exemplu din carte este urmatorul: un self driving car cu pasager merge prin oras, la un moment dat in fata masinii sare un copil, si masina are de ales:

ORI coteste rapid si intra in stalp si moare pasagerul, copilul scapa

ORI calca copilul dar scapa pasagerul.

Cine hotaraste ce face masina? Inginerul care o programeaza? Propietarul?

 

In film optiunea este lasata la latitudinea propietarului care poate comuta printr-o simpla apasare de buton intre "passanger priority" vs "pedestrian priority"

 

Pentru cei care nu cunosc aceasta dilema tehnico - morala, scena in care propietarul masinii face o alegere poate sa treaca neobservata.

 

 - 

[Admin]

Revenind la Upload (serialul in cauza), as spune ca nu are o super valoare cinematografica si chiar scenariul este "subtirel", dar ridica o serie de intrebari interesante. Din aceasta cauza as spune: merita vazut.

[danielag]

Da, deciziile în situații critice lăsate la nivelul inteligenței artificiale prezintă deseori dileme etice de tipul trolley problem.

[rall]

Am vazut un serial asemanator pe la sfarsitul anilor '90, pentru mintea mea de adolescent de atunci a fost tare interesant Nu ca subiectul nu ar fi ofertant pentru o minte matura dar atunci parea mai profund si mai fatetat totul.

 

Nu cred ca e nevoie de sute de ani pentru a ajunge la tehnologia asta insa ramane dilema daca viata se poate transfera ori doar memoria a ceea ce a fost, efectiv un download al informatiilor inmagazinate dar fara posibilitatea de a scrie in continuare ori de a pastra persoana / "sufletul".

[Admin]

Am vazut un serial asemanator pe la sfarsitul anilor '90, pentru mintea mea de adolescent de atunci a fost tare interesant Nu ca subiectul nu ar fi ofertant pentru o minte matura dar atunci parea mai profund si mai fatetat totul.

 

Nu cred ca e nevoie de sute de ani pentru a ajunge la tehnologia asta insa ramane dilema daca viata se poate transfera ori doar memoria a ceea ce a fost, efectiv un download al informatiilor inmagazinate dar fara posibilitatea de a scrie in continuare ori de a pastra persoana / "sufletul".

 

In unul din episoade se incearca si un download, inapoi catre un corp, dar esuaeaza si pacientul moare, iar varianta vitruala se pierde definitiv. Repet, filmul nu este senzational dar s-au gandit la foarte multe aspecte care ridica intrebari sau alegeri morale.

 

Nici eu nu cred ca este nevoie de sute de ani pentru a ajunge la astfel de tehnologii dar am invatat ca este bine sa nu fac pronosticuri :)

[Fleurdelise]

Un creier uploadat nu poate.fi altceva decat o suma de date. Eu nu cred ca pot fi stocate si continuate conexiunile neuronale, nu cred ca se mai pot percepe senzatii

[lili_mar]

Un film oarecum similar este “Transcendence”. Filmul nu este o capodopera. Este chiar slabut.
Si un SiFi (roman) unde deciziile sunt lasate pe mana masinilor antrenate sa selectioneze pe cine trebuie “The Passengers” scrisa de John Marrs. Nu este un roman profund, cred ca este o lectura usoara pentru cei care prefera genul.