Suntem doi tineri, ea 40, eu 52. Ea își dorește copil, eu datorită ei. Eu am am mai avut 3 sarcini întrerupte brutal in evoluția mea, ea n-a ramas niciodată (pana acum). Inexplicabila chimie dintre noi face ca ea sa rămână însărcinată si daca se uita (prea) lung la mine. Însă...avem doua oprite din evoluție pana in săptămâna 9-a.
Mi-am propus s-o feresc de o noua sarcina cel puțin pana aflam unde-i problema, dar...vara, soare, mare, iaht cu vele - m-am pierdut cu firea si o luna mai târziu aflam ca suntem însărcinați (again). Bhcg afișa valori exponențiale, uriașe. Apoi s-a instalat greața, stările de rău si disconfortul. Cu cât ii era mai rău, cu atât se bucura mai tare. Au apărut si poftele nocturne care m-au făcut fericit. Alergam la 2 noaptea, nebun pe străzi întunecate, pentru că iubita mea poftea shaorma (ea, care nu pune gura pe așa ceva in mod normal). Am mâncat amândoi, râzând cu gura plină, shaorma, pe terasa noastră acompaniați de orăcăitul broaștelor de pe lac.
De doua zile însă, panica. S-au instalat niște dureri pelviene destul de puternice, ii e frica sa nu se întâmple ca la prima sarcina, când crampele anunțau un avort spontan. Am început sa ne îmbărbătam reciproc, ca nu-i așa, oricum nu era planificat si oricum trebuie sa ne analizam la nivel molecular.
A constatat apoi ca durerile dispar in anumite poziții, sau se ameliorează. Speranța si-a făcut loc din nou.
Intre timp suntem in embargo sexual total, la cererea doctoriței. Altădată as fi înnebunit, dar acum cred ca am început sa probez pantofii de tată. Chiar îmi vin bine...Sper sa am ocazia sa-i si port, nu doar sa-i probez.
Soare azi, o noua zi cu sufletul la gura...