Merci, Viviana. Deci de asta voiai yu să știi de pingouins...cred că Au bonheur des manchots nu suna la fel de bine.
Eu tot pe aici, îmi aud ecoul...
Am revenit de la fotbal, au jucat pe ploaie, ei s- au bucurat să se revadă. Dar atmosfera schimbată, toate echipele pe un teren imens, sintetic, părinții dincolo de gard. Nici o distanțare între copii, numai fiu- miu purta mască, așa a vrut el.
Anul trecut au jucat în parcul din spatele blocului nostru, atmosferă relaxată, părinții în șezlonguri pe marginea terenului.
A, anul ăsta fiind mai puțini probabil i- a grupat pe doi ani după vârstă și E. e iar cu cei mai mici cu un an ca el. Pare un uriaș între ei.
Nimic nu mai e la fel...
Dar nu mă plâng ci mă bucur de orice strop de întoarcere la normalitate.
Otilia, m- ai întrebat de fetițele răpite. Nici o veste încă, nici un breaking news...
Vă las câte un espresso dublu.