337 raspunsuri la acest subiect

[CorinaDani]

Mickyyy, ma bucur pentru tine, să-ți meargă din ce în ce mai bine, și personal, și profesional. 

[Mickyyy]

Mickyyy,

 

esti extraordinara. Felicitari pt job si pt faptul ca ai grija de tine. 

 

Am si eu o prietena proaspat separata, are grija de casa, copii, se muta, si a gasit si job, si a reluat legaturile cu prietenele ei.
Si el tot asa pune presiune psihologica pe ea, ca nu o sa se descurce, ca nu e buna de nimic, ca nu face nimic bine, ca el e cel oropsit. Grrr, sper sa treaca perioada asta mai repede pt ea si sa- si gaseasca linistea.

 

 

Success prietenei tale. O sa treaca, insa nu asa repede cum speram noi din exterior. Este pe drumul cel bun, trebuie doar rabdare si timpul este cel mai bun medicament. Evident, cu conditia sa nu fie vorba de ani.

 

Multumesc tuturor  pentru cuvintele frumoase  . 

 

Dupa foarte multi ani sunt in final intr-un punct in care sunt multumita de viata si impacata cu alegerile facute. intr-un punct in care singurele compromisuri majore care sunt dispusa sa le mai fac sunt pentru copiii. Pentru ca toata viata mea pana acum a fost un vesnic compromis, am renuntat la lucrurile care m-ar fi facut pe mine fericita, n-am fost capabila sa spun nu, m-am sacrificat pe mine pentru cel de langa mine, si ce-am primit la schimb? Suferinta, depresii, pierderea identitatii de sine, o viata trista pe care nu o doresc nici dusmanilor mei. Si care culmea, la momentul respectiv mi se parea ok, eram asa de brainwashed incat ajunsesem sa cred ca nu exista si eu nu am cum avea ceva mai bun!

 

Ma bucur ca am avut taria sa ma rup de trecut, si sper ca am invatat sufficient din el incat sa nu mai repet aceleasi greseli in viitor.

[velvet]

"Ma bucur ca am avut taria sa ma rup de trecut, si sper ca am invatat sufficient din el incat sa nu mai repet aceleasi greseli in viitor."

 

Amin, Micky! 

 

asta-mi spun si eu mereu...

[Judoka02]

 

Ma bucur ca am avut taria sa ma rup de trecut, si sper ca am invatat sufficient din el incat sa nu mai repet aceleasi greseli in viitor.

Mickyyy, dar el a plecat pur si simpu, adica nu cere garda copiilor? , are vreun program sa i vada ? nu plateste pensie alimentara ? 
 

Din pacate eu nu am vesti prea bune, prietena mea este intr un impas financiar si are greutati cu hartuirea  ex ului. In plus, nu stiu avocatul pe care l a angajat cat este de competent.

[Mickyyy]

Mickyyy, dar el a plecat pur si simpu, adica nu cere garda copiilor? , are vreun program sa i vada ? nu plateste pensie alimentara ? Din pacate eu nu am vesti prea bune, prietena mea este intr un impas financiar si are greutati cu hartuirea ex ului. In plus, nu stiu avocatul pe care l a angajat cat este de competent.

 

In general vine in weekend sa ii vada aici, la mine, pentru ca el nu are conditii sa ii ia la el. Oricum nu i-am interzis niciun contact cu copiii, daca va avea conditii si posibilitatea, ii poate lua oricand la el.

Pensie alimentara.....sa zicem ca plateste, sau ar trebui sa o faca incepand de luna asta. Pentru ca de aici a si pornit marea noastra ruptura. I-am spus ca astept de la el o suma fixa de bani lunara pentru copii, nu cand si ce are el chef sa le dea. Cateva saptamani nici nu am vorbit cu el si i-am spus ca nu are ce mai cauta aici pana nu isi ia in angajament ferm. El o tot dadea cotita, ca daca avem nevoie de bani ca ii cerem oricand, ca nu se pune problema sa nu ne ajute, ca nu e nevoie de ceva fix lunar. Nu am acceptat, de ce sa fiu la mana lui, de ce sa ma "milogesc" de el sa ii cer bani si sa ii dau explicatii pentru cum ii cheltuiesc? Suma fixa clara sau s-a terminat cu vizitele lui aici.

 

Dupa ce a incercat in toate modurile posibile sa evite sa isi ia in angajament, cand a vazut ca nu o scoate la capat cu nebuna de mine, dupa 2 saptamani in care nu si-a vazut copiii a cedat. Asa ca vedem luna asta.

 

Presimt ca si la mine va urma o perioada extrem de dificila cu fostul, pentru ca stie ca ma pierde, pentru ca mi-a cerut ultima sansa si nu i-am dat-o, pentru ca am inceput sa pregatesc terenul si i-am spus ca am in plan sa cunosc alti barbati, asa ca acum ramane de vazut cum se va schimba. Inca este ok, dar e abia inceputul adevarat al rupturii noastre, e momentul in care el incepe sa constientizeze cu adevarat ca gata, nu mai ma poate avea inapoi. Si a avut momente de disperare, accese de panica, incercari jalnice de a ma recuceri. Acum am inteles ca urmeaza sa mearga la psiholog, are programare in cateva saptamani. Vom vedea cum se va sfarsi cu el.

 

Imi pare rau pentru prietena ta. Nu ii stiu situatia, dar daca nu e in Romania, in tarile din afara in general exista multe forme de ajutor pentru mame singure, financiar si nu numai, ar trebui sa se intereseze, daca nu a facut-o deja. 

[Judoka02]

 

Imi pare rau pentru prietena ta. Nu ii stiu situatia, dar daca nu e in Romania, in tarile din afara in general exista multe forme de ajutor pentru mame singure, financiar si nu numai, ar trebui sa se intereseze, daca nu a facut-o deja. 

Mickyyy, multumesc. Da , nu traieste in Romania, pana acum are ajutor juridic, pt ca avocatii sunt f scumpi, ca peste tot. In rest cu mutarea, job si trei copii mici nu prea are timp de prea multe. 

[Mickyyy]

Mickyyy, multumesc. Da , nu traieste in Romania, pana acum are ajutor juridic, pt ca avocatii sunt f scumpi, ca peste tot. In rest cu mutarea, job si trei copii mici nu prea are timp de prea multe.

 

E greu cand copiii sunt inca mici, dar nu imposibil. Eu am descoperit ca sunt mult mai puternica decat credeam, ce-i drept, nu mai am decat un copil in adevaratul sens al cuvantului, care are 6 ani, pentru ca surorile lui sunt deja adolescente. Dar chiar si asa, tot a fost greu, insa nu stiu, parca greul l-am dus mult mai usor stiind ca la un momentdat va veni si soarele pe strada mea. Ideea ca nu mai depind de nimeni a fost baza, deciziile care le iau sunt acum doar pentru mine si copii. Cumva m-au intarit intr-un mod in care nu ma credeam capabila. Da, m-am poticnit si impotmolit pe drum, am mai calcat stramb, am mai facut greseli, dar am gasit forta interioara sa nu ma abat prea tare de la drum, asa ca in final am ajuns acolo unde trebuia. A durat mai bine de un an, nu se va intampla peste noapte. 

Atata timp cat ea este sigura de decizia luata, va gasi forta sa depaseasca greutatile. 

 

De exemplu la mine, faptul ca am copiii mari e si un plus si un minus. Am libertate de miscare, in sensul ca pot oricand pleca singura de acasa fara planificari prealabile (la cumparaturi, la job daca e cazul, la intalniri daca am nevoie), dar fiind adolescenti, grijile si problemele cu ei sunt diferite. Ma bucur ca am reusit sa am o relatie suficient de stransa cu ele, suntem mai degeaba prietene decat mama-fiica. Le-am oferit libertate in schimbul sinceritatii, si vad ca functioneaza. Ele au incredere sa vina la mine cu orice problema si sa imi spuna adevarul, oricat de greu de spus ar parea, pentru ca stiu ca nu le voi judeca ci incerca sa le ajut, iar eu am incredere sa le las libertate de miscare. 

 

Partea proasta este ex-ul, care acum in disperare de cauza incearca sa manevreze copiii ca sa ma recastige pe mine, si ei incep sa fie afectati.... Pentru ca ne iubesc pe amandoi, si ei inteleg ce se intampla, si nu vor sa fie bagati la mijloc. Iar el forteaza asta, si nu stiu ce pot face, nu vreau sa le tradez increderea fetelor intervenind la ex, dar nici nu pot sta pe margine vazandu-le afectate de asta. Pentru ca toti mai putin el suntem constienti ca relatia noastra, a adultilor, e stricata de adulti, nu de copii, si doar noi adultii suntem responsabili si putem repara, bagandu-i pe ei la mijloc nu rezolva nimic, ci doar strica si mai mult......

[Judoka02]

Mickyy, esti o femeie puternica si ai o familie reusita. Si faptul ca aveti o comunicare buna e super.

La prietena mea lucrul pozitiv pana acum e ca nu mai sunt scandaluri, certuri, de cand a parasit el domiciliul e liniste in casa.

[Myluckystar]

Faza proaspata: fie-mea are o prietena (iubita) in alt oras. Vrea sa se intalneasca cu ea duminica undeva la jumatatea distantei. Verisoara ei (cu care voia sa mearga) este pedepsita, si nu are voie sa iasa. Asa ca am zis sa nu-i stric planurile, si pentru ca mi-e teama sa o las singura (in orasul vecin, 15 mile distanta), am zis hai sa mergem toate fetele, eu cu surorile ei ne plimbam prin magazine iar ea se intaneste cu prietena ei. Il lasam pe cel mic cu tati, ca oricum e singurul care chiar ii duce lipsa, si e si prea mic sa reziste la o zi de plimbare si shopping, fara nimic amuzant pentru el. L-am intrebat pe barbat daca vrea sa stea cu el si a fost chiar incantat de idee. Toate bune si frumoase. Acum juma de ora primesc mesaj de la el, n-ar fi o idee buna sa o luam si pe cumnata si pe nepoata (verisoara "pedepsita") cu noi la plimbare?! De ce?! Pana acum o luna comenta in continuu de cumnata, fix pe tema asta, ca se plimba prea mult "singura", ca se trezeste seara ca maine vrea la Londra si a doua zi e deja in tren, fara planificare prealabila, fara sot, nu e normal, etc. Lui nu prea ii place de ea in mod deosebit, eu ma inteleg mult mai bine cu ea. Atunci de ce sa o iau cu mine?? Sa ma tina sub observatie sa nu fac altceva?! Sa vorbeasca cu mine sa ma convinga sa ii mai dau o sansa?! Venita din partea lui propunerea asta ma uimeste. Si nu prea o inteleg.

[Myluckystar]

Faza proaspata: fie-mea are o prietena (iubita) in alt oras. Vrea sa se intalneasca cu ea duminica undeva la jumatatea distantei. Verisoara ei (cu care voia sa mearga) este pedepsita, si nu are voie sa iasa. Asa ca am zis sa nu-i stric planurile, si pentru ca mi-e teama sa o las singura (in orasul vecin, 15 mile distanta), am zis hai sa mergem toate fetele, eu cu surorile ei ne plimbam prin magazine iar ea se intaneste cu prietena ei. Il lasam pe cel mic cu tati, ca oricum e singurul care chiar ii duce lipsa, si e si prea mic sa reziste la o zi de plimbare si shopping, fara nimic amuzant pentru el. L-am intrebat pe barbat daca vrea sa stea cu el si a fost chiar incantat de idee. Toate bune si frumoase. Acum juma de ora primesc mesaj de la el, n-ar fi o idee buna sa o luam si pe cumnata si pe nepoata (verisoara "pedepsita") cu noi la plimbare?! De ce?! Pana acum o luna comenta in continuu de cumnata, fix pe tema asta, ca se plimba prea mult "singura", ca se trezeste seara ca maine vrea la Londra si a doua zi e deja in tren, fara planificare prealabila, fara sot, nu e normal, etc. Lui nu prea ii place de ea in mod deosebit, eu ma inteleg mult mai bine cu ea. Atunci de ce sa o iau cu mine?? Sa ma tina sub observatie sa nu fac altceva?! Sa vorbeasca cu mine sa ma convinga sa ii mai dau o sansa?! Venita din partea lui propunerea asta ma uimeste. Si nu prea o inteleg.