Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Abuzul emotional


254 raspunsuri la acest subiect

#11
pacino

pacino

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 136 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 08:49

*
HOT

Draga Mickyyy.Am simtit nevoia sa-ti raspund pentru ca am trecut si eu prin asta.Timp de 11 ani am dat sanse peste sanse,am sperat etc pana intr-o zi cand efectiv nu am mai putut,ajunsesem in stadiul in care imi era scarba daca ma atingea.

 

 

Si da,totul era vina mea.Tin minte ca a mers la un interviu pentru un job si acolo se cerea engleza  si mai multe chestii pe care el nu le putea oferi.Sigur ca nu a trecut de interviu si mi-a spus ca e vina mea pentru ca eu am job-ul asta tampit si de aia nu a obtinut el postul.Adica ceva complet lipsit de logica si simtul realitatii.Eu la momemul respectiv ma consumam,puneam la suflet,chiar credeam ca asa e.Pentru ca in cazul abuzului,ajungi chiar sa crezi totul,ca un fel de brainwash.

 

 

Si eu eram proasta,curva,tampita.Mai ales cand incercam ceva nou si asta am inteles mai tarziu de ce:pentru ca se simtea amenintat,credea ca pierde controlul.Dar asta am inteles dupa niste luni de terapie,Daca ma vopseam blonda,ah pai doar curvele se vopsesc asa.Si o spunea cu un dispret greu de pus in cuvinte.

 

 

Normal ca el are mereu dreptate,el stie totul mai bine.Rigiditatea asta mentala nu o avea doar cu mine.Avea un aparat din acela vechi rusesc de poze si nu stia daca mai functioneaza corect.Zic hai sa mergem la magazinul unde se developau poze pe vremuri,sa intrebam.Tipu de acolo se uita la aparat,studiaza si zice ca nu mai functioneaza.Ex-ul nu si nu ca functioneaza.Tipul a vazut ca nu are cu cine discuta si zice:na,eu am vreo 20 de ani experienta in domeniu dar daca tu consideri ca functioneaza,e ok.Plecam de acolo si imi zice:tipu ala e doar gelos ca am un aparat asa fain.

 

 

Gelos cat incape.Chiar daca imi amintea periodic ca nimeni nu m-ar mai lua.Sau ca daca l-as lasa,as deveni curva orasului.Sau ca daca m-ar vedea cu viitorul meu partener pe strasa,l-ar omora si guess what?as merge si eu la puscarie pentru ca el a omorat din cauza mea.Observi din nou lipsa de logica.

 

 

Eu l-am lasat pentru ca am 2 baieti si nu as fi vrut ca el sa le fie exemplu de cum trebuie sa fie un barbat.Le spunea ca nu au voie sa planga,ca sunt prosti,tampiti etc.Copiii erau la gradinita,acum sunt adolescenti iar cel mare a avut o tentativa de suicid anul trecut.Mergand la terapie,asta a spus:sunt un gunoi,un jeg de om,nu merit nimic.Si avea 4 ani cand l-am lasat pe ex.

 

 

Mare atentie Mickyyy,pentru ca abuzul emotional poate trece la abuz fizic.Eu dupa despartire am fost urmarita pana cand mi-am dat seama si am inceput sa lucrez de acasa,de la o noua adresa.Nu vreau sa te sperii,better safe than sorry.

 

 

Daca se poate schimba?Stii cum se spune,totul e posibil DAR doar daca el vrea,daca constientizeaza ca are nevoie de terapie,are nevoie sa lucreze la el.Ori genul asta de om care are mereu dreptate,care are nevoie de control,orgolios etc cu greu va admite ca problema e la el.

 

 

Guess what?Ex-ul dupa atatia ani de la despartire are aceeasi viata ca atunci,nu are un job mai bun,nu castiga mai mult,nu a evoluat, nu are parte de toate chestiile pe care credea ca nu le are din cauza mea.A incercat de multe ori sa ma convinga sa ne impacam dar eu stiam ca e in zadar asa ca mi-am vazut de drum.

 

 

Prioritatea ta esti tu si copiii.Am inteles ca ai o fata adolescenta,ai nevoie de energie,calm,rabdare,intelepciune pentru perioada asta.Pentru ca in perioada asta rabufnesc multe chestii.Nu iti irosi energia si timpul.Poate ca inca ti-e dor de el,poate te simti vinovata ca nu ai mai dat o noua sansa etc.E ok.

 

 

Ocupa-te de tine,fa din tine o prioritate.Stiu ca e greu mama singura dar tu poti,Mickyyy!Bucura-te de linistea dobandita.Tin minte prima noapte dupa despartire,a fost asa fain sa pot sa pun capul pe perna in liniste,fara sa se tipe la mine,fara fum de tigara,fara "ai gresit nu stiu ce".

 

 

Eu dupa ceva ani l-am iertat,ca sa am eu sufletul usor.Mi-am dat seama ca atat poate el sau atat vrea.Atentie:l-am iertat,nu suntem impreuna.

 

 

Sper ca am fost de ajutor.Si sunt aici sa-ti spun ca vei trece peste chiar daca acum pare haotic si greu si nedrept.Nu te invinovati!Trecutul nu il mai putem schimba,ne ramane doar prezentul si viitorul.Si viata asta e asa de faina cand o traiesti in liniste si libertate. [flo2]


  • 9

#12
szivarvany

szivarvany

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 22.801 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 10:37

Miky, in momentele in care crezi ca uiti toata mizeria, gandeste-te cate ore ar trece fara ca el sa inceapa nebunia cu reprosurile.

Aminteste-ti cum te face sa te simti in acele momente, in care dai explicatii fiind complet nevinovata.

Aminteste-ti ca te-ai nascut libera si ai dreptul la o viata normala.


  • 0

#13
Mickyyy

Mickyyy

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.402 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 12:58

Fleur, ti-am trimis mesaj.

 

Pacino [flo]. M-a uns la suflet cuvantul tau "brainwashed"!! Exact asa incepusem eu sa ma simt. Mi-am coborat atat de jos standardele si asteptarile de la mine insami, mi-e si groaza sa ma gandesc cum de n-am observat mai repede. Am renuntat la pasiunile si hobiurile mele, m-am indepartat de lume, m-am salbaticit, toata viata mea se petrece intre job si cei 4 pereti ai casei, nu ies cu nimeni nicaieri, nu ma duc in vizite pe la altii, nu am viata sociala, nu am prieteni, nu am concedii (asta daca excludem o mica iesire pe an maxim cu totii pe aici prin zona), nu am vise sau aspiratii de viitor, nu am nimic!! Si ce-i mai dureros nu e ca nu le am ci ca am ajuns sa mi se para normalitate asa!!! Simt cum trece viata pe langa mine, si o las sa treaca. Ma intreaba cel mic la un momentdat: Mami, dar tu de ce nu razi niciodata?! La cei 5 ani ai lui a observat chestia asta, mami nu rade mai deloc!! 

 

N-a fost mereu asa, copii, greutatile dinainte de a pleca din tara, si-au pus si ele amprenta. Nici barbatul nu a fost mereu asa, probabil ca abuzul il avea "in sange" dar in forme incipiente, iar alcoolul din ultima vreme l-a scos la suprafata in toata splendoarea lui. Ma iubeste, stiu asta, si in felul meu, in ciuda a tot ce s-a intamplat, si eu cred ca il mai iubesc. Doar ca am obosit sa mai sper, sa mai astept, sa mai lupt pentru o schimbare. Undeva acolo un coltisor din inima mea ar vrea sa mai dea o sansa, dar ratiunea spune nu! 

De asta am si intrebat la inceput, credeti ca abuzul este "tratabil"? Pana acum vad ca nu prea exista povesti de succes in directia asta. 

 


  • 0

#14
Mickyyy

Mickyyy

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.402 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 13:21

Si apropos de logica lui, ca tot povestea pacino mai sus de interviul sotului ei, mi-am adus aminte de cel mai bun exemplu despre cum functioneaza al meu sot, daca nu i-ai pus virgula unde trebuie in propozitie, nu poate merge mai departe, ramane blocat acolo. Invata pentru scoala de soferi (a tot invatat, si a tot dat, si a tot picat, ba sala, ba traseul, si apoi a renuntat, cert e ca nici in ziua de azi nu are permis!!). Si era o intrebare grila, o reproduc aproximativ: Ce se poate pune pe o rana deschisa: a) tifon, b) vata, c) spirt, d) orice. Raspunsul lui: orice!! Explicatia: in intrebare scrie CE SE POATE pune, nu ce e recomandat, iar de putut poti pune orice, nu?? (Edit: si nu era raspuns la misto, cu chiar asa a bifat in test, a reusit performanta unica la primul lui test in sala sa ia 4/24!!)

 

Inchipuiti-va acum cum sunt (sau erau) discutiile noastre, folosind exemplul de mai sus! Daca cumva spuneam la nervi niciodata nu faci cutare lucru in loc de extrem de rar (pentru ca da, o data sau de doua ori in viata lui poate o fi facut o chestie care trebuia facuta regulat), eram mincinoasa. Eu sunt genul de om care vorbeste pe scurt, ofer esentialul, nu dau zeci de detalii, si ma astept ca cel de langa sa umple golurile. Daca mi-e sete, cer apa, nu cer un pahar curat in care te rog imi torni apa rece si sa-l umpli 3/4. Ori la el daca cer doar apa ma pot trezi cu un strop de apa calda intr-o lingura murdara, pentru ca nu am fost explicita!! Exagerez, doar ca sa subliniez logica lui. Si doamne cat de obositoare e.... PS: va urmez sfaturile si scriu aici ori de cate ori imi aduc aminte cate ceva care m-a deranjat, ca sa le pot reciti cand uit de ele!!


Editat de Mickyyy, 04 februarie 2020 - 13:24 .

  • 2

#15
CorinaDani

CorinaDani

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 13.129 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 14:07

Mikyyy, poate soțul tău are o forma de tulburare din spectrul autist sau vreo forma de dislexie, tulburare OCD, ceva care îl împiedică sa funcționeze și sa gândească precum majoritatea celorlalți. Adică el vede și înțelege realitatea și viata în alta forma sau sens fata de cum o facem noi. Poate de aici și problemele cu alcoolul, de integrare, de învățare și adaptare.

Știi și tu ca îți va fi mult mai bine fără el, doar tu și copiii. Dacă situația degenerează spre amenințări sau violente, n-ar fi rău să te interesezi la autoritățile locale de acolo, ce demersuri poți face astfel încât să-l ții la distanta de voi, pana se finalizează divorțul și tutela. 


  • 2

#16
Mickyyy

Mickyyy

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.402 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 14:09

Legat de copii, fata cea mare, care e si mult mai matura pentru varsta ei, e gay. In sinea mea cred ca undeva e si din cauza sotului, care nu a reusit sa ii confere un exemplu masculin demn de urmat. In fine, poate fi sau nu reala logica mea, pot exista motive sau poate pur si simplu asa te nasti, esentialul este ca ca ei ii plac fetele. Si dupa mai multe discutii cu ea pe tema asta, cand am inteles ca nu e o toana de moment sau un mod de a iesi in evidenta, am facut ceea ce cred eu ca ar fi fost normal sa fac, am inceput sa o sustin, sa o incurajez, sa o ajut. Am inceput eu la randul meu sa incerc sa inteleg ce inseamna cu adevarat, sa  citesc pe tema asta, sa ma uit la filme, sa trec de stadiul in care ii spun doar din gura ca ii sunt alaturi, dar de fapt sa nu o inteleg. Inca mai am de lucru eu cu mine insami pentru a putea asimila pe deplin totul, fara a eticheta, judeca sau incerca sa "vindec" o boala care de fapt nu exista. Vin totusi dintr-o tara si am fost crescuta intr-un mediu in care a fi gay e ceva "rusinos", anormal, care trebuie ascuns si nu incurajat. Dar cred eu ca incep sa ma descurc onorabil. Stie ca ii sunt alaturi, ca o sustin si o iubesc neconditionat. Iar acum se pare ca are prima ei prietena adevarata (doar ca sta cam la o ora jumate distanta de noi). S-au vazut weekend-ul trecut, stau la povesti cu orele pe telefon, e o tipa super simpatica, cu o influenta pozitiva asupra Malinei, si chiar sunt mandra de alegera fetei mele. Daca ea e fericita, de ce ar trebui sa conteze sexul celui care o face asa?

In fine, am divagat, dar mi-am adus aminte reactia barbatului, caruia i-am spus ca fata lui e gay, si nu a luat-o in serios, nici pe ea, nici pe mine. Ba mai mult, imi reproseaza ca numai eu sunt de vina, ca o incurajez in directia asta, in loc sa o las in pace, ca o sa ii treaca ei la un momentdat, e doar o faza adolescentina!!


  • 3

#17
Mickyyy

Mickyyy

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.402 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 14:33

Corina, e posibil sa ai dreptate. Am bagat in Google mai devreme sa vad ce ar insemna tulburari de spectru autist la adulti, si barbata-meu bifeaza o groaza de chestii de acolo. E nascut prematur (la 6 luni si ceva), intr-o perioada in care maternitatile nu erau ca acum, iar soacra-mea a fugit cu el din spital dupa vreo cateva saptamani, avea un pic peste 2kg cand a plecat ca nu mai rezista acolo. E inteligent, daca e sa il iei strict dupa IQ, doar ca vede perfect anumite lucruri si deloc altele. Joburile spre care se indreapta, in domeniul IT, arta fotografica, pictura, toate sunt pe lista lui. 

Asa ca e posibil sa fie vreo forma usoara de autism, nedescoperita si netratata. Dar doar in specialist isi poate da obiectiv cu parerea.


  • 0

#18
pacino

pacino

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 136 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 18:09

Mi-am amintit de zambet sau mai bine zis de lipsa lui.Tin minte ca m-am angajat si trebuia toti sa mergem sa facem poze pentru ecuson.Fotograful spune sa zambesc,eu misc putin din buze si asta a fost.Cand am vazut poza,mi-am dat seama ca nu mai stiam sa zambesc,era acolo un ranjet ciudat.

 

 

Abuzul emotional m-a ofilit,ma secatuit de energie.Si eu am renuntat la pasiuni,nu am mai calatorit,nu ma mai puteam concentra asa bine sa citesc,exact cum ziceai,doar job si casa.Daca mergeam cu copiii la gradina zoologica,ah sigur ma intalneam acolo cu cineva(poate cu vreo girafa [batcap]) .

 

 

Sa nu uit si de umilirea in public.Eram la o terasa cu 2 prieteni,eu nu prea am mancat si imi spune:mananca ca nu am bani de inmormantare.Inainte sa nasc prima oara,am fost intr-un magazin de telefonie mobila si iar stia el totul mai bine,ca nu acela e pretul,ca vor sa-l pacaleasca etc si m-a lasat in mijlocul magazinului impreuna cu vanzatoarea,eu mai aveam cateva zile pana sa nasc.Nu l-a interesat cat de umilita m-am simtit,ca putea sa mi se faca rau etc.

 

 

Dupa ce am inceput sa merg la terapie si am inceput sa ma "reconstruiesc",am simtit la fel ca viata trece pe langa mine si mult prea repede.Ca sunt doar un spectator,doar o victima si nu am mai vrut.Si incet,incet am inceput sa iau atitudine.Am invatat despre limite,ca e ok sa spun nu,ca merit respect,ca pot,ca viata mea depinde de mine,de alegerile mele.Am citit atunci o chestie si m-a atins atat de tare,pentru ca ma regaseam 100%:you dont have to set yourself on fire to keep others warm!BINGO!

 

 

O alta chestie care m-a ajutat si pe care o practic zilnic,seara si dimineata,e sa scriu cel putin 3 motive pentru care sunt recunoscatoare.Nu trebuie sa fie ceva maret,orice e binevenit.Imi schimba starea si se zice ca atunci cand esti recunoscator,faci loc in viata ta pentru mai multe lucruri pozitive.

 

 

Mickyyy,sa stii ca nu e niciodata prea tarziu sa te reintorci la pasiunile tale.Ce iti place sa faci?Ce te incarca?Acum e timpul tau [:)]


  • 2

#19
Mickyyy

Mickyyy

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.402 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 18:45

Sincer, nici nu stiu ce pasiuni mai am. Trebuie sa imi gasesc unele noi.

 

Mi-am adus aminte azi de o chestie din trecutul apropiat, cand a fost intalnirea de 20 de ani de la terminarea facultatii (anul trecut in octombrie) si am vrut sa merg dar in final am renuntat. Am fost asa entuziasmata de ideea unei minivacante singura in Romania, sa ma reintalnesc cu colegii, dar a reusit cumva sa imi strice tot cheful. Insa, am regasit pe telefon o discutie inregistrata atunci, in acea perioada, intr-una din zilele cand daduse gata mai multe pahare de alcool inainte, si pentru ca ajunsesem sa ne certam ca prostii, am integistrat discutiile in ideea de a-l pune sa le asculte cand e treaz, sa vada si el ce abereaza cand e baut. Si am uitat de inregistrare, azi am reascultat-o prima oara, dupa multe luni!! 

Doamne ce idee buna am avut.....e cel mai bun medicament pentru uitare!! Dupa 20 de minute de ascultat mi-am readus aminte totul......

Si n-a fost singura, mai am Inca 2 astfel de inregistrari, toate facute in perioade in care el a baut mai mult decat era cazul, una chiar inainte de Craciun (dupa ce de seara pana a doua zi la pranz bause o sticla jumate de whiskey). Nu stiu de ce am uitat de ele, sau poate ca subconstientul meu a vrut sa sa treaca cu vederea.

 

Asa ca acum ori de cate ori imi vine dorul de redat sanse, tot ce trebuie sa fac e sa apas butonul de play!! 


  • 0

#20
CorinaDani

CorinaDani

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 13.129 mesaje

Postat 04 februarie 2020 - 19:41

Mikyyy, poate găsești acolo un grup de sprijin, cu victime ale abuzului în relații, poate se organizează întâlniri, ședințe de terapie în grup, cu psihologi specializați. Știu ca te ajuta sa ventilezi și aici, noi suntem alături de tine, te ascultam, te încurajăm, te înțelegem, dar va veni momentul când toate acestea nu vor mai fi poate de ajuns pentru ca tu sa te redescoperi, să-ți regăsești și ridici stima de sine, ai nevoie și de sfaturile cuiva specializat. 


  • 1


Intrebari Panica

  • Cojite la bebelus

    Sofia 87
    - apr 06 2020 19:38

  • Despre nastere

    trif ramona
    - apr 06 2020 14:17

  • Buna

    Roxana Ilion
    - apr 06 2020 10:48

  • Durere măsea

    georgiana vasilica
    - apr 06 2020 06:55

  • Mărimea bebelușului

    Crisss03
    - apr 05 2020 23:54

Grupuri

  • Mamici de Decembrie 2020 (Minuni de 2020)

    Anda08
    - mar 03 2020 12:24

  • Mamici de Noiembrie 2020 (Brumarei de Noiembrie 2020)

    Anda08
    - feb 11 2020 11:55

  • Mamici de Septembrie 2020

    lupu.alexandra
    - feb 01 2020 15:13

  • Mamici de Octombrie 2020 (Bobocei de 2020)

    Anda08
    - ian 17 2020 10:18

  • Mamici de Septembrie 2020

    Anda08
    - dec 05 2019 12:48

Bloguri

  • Crestem

    Alina28m
    - apr 06 2020 22:53

  • Catelul si bebelina

    popika_oana
    - apr 06 2020 21:41

  • Tritest

    NaomiB
    - apr 06 2020 14:31

  • Ti-am auzit inimioara

    Florinec
    - apr 06 2020 12:38

  • Tati a simtit bebelusul

    Elena198720
    - apr 06 2020 09:39

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38