100 raspunsuri la acest subiect

[Ella73]

Pasapoartele romanesti sunt biometrice, am trecut cu el prin aparatele unde doar se scaneaza in diverse tari (incl.Germania si Elvetia); au cip-ul respectiv...stiu ca li se zice electronice, dar sunt biometrice...mi-au luat amprentele, poza este digitala, la fel si semnatura.

 

Primul pasaport l-am facut aici in 2007, la consulat nu mi-au cerut nimic de la finante, doar ce am mentionat mai sus. 

[Marox]

Am ramas datoare cu sfirsitul povestii...

 

Am ajuns noi cu bine in Bucuresti la mijlocul lui februarie si a doua zi m-am infiintat la biroul de pasapoarte din Militari (Plaza Romania). Am intrebat unde pot plati taxa si politistul de la intrare mi-a spus sa merg la nivelul -1 unde era o filiala CEC. De fapt era un fel de platforma in spatele scarilor rulante. Am platit cu cardul direct (parca 246 lei) la o masina; trebuie introdus CNP-ul si numele complet (e important ca numele sa fie ca in buletin, ca unora, care au scris prescurtat, nu le-a fost acceptat tichetul).

 

Cu tichetul facind dovada platii am revenit la biroul de pasapoarte si am luat numar de ordine. Scrie peste tot, dar intaresc si eu, e important ca taxa sa fie platita inainte. Asta pentru ca, desi pare mult de asteptat - in cazul meu erau 9 persoane inainte - coada merge repede.

 

Sint 20 ghisee. N-am fost atenta daca cele pentru copii sint aceleasi ca pt adulti sau sint in plus. Cind am fost eu, nu erau toate deschise, cum spuneam nu era multa lume si timpul de asteptare a fost de aprox 15 minute.

 

Ce aveam cu mine: fostul pasaport românesc, expirat din 2005; copie recenta dupa actul de casatorie (in Franta nu exista originale, pentru un act de casatorie, de ex, se face cerere la primaria din localitatea unde a avut loc mariajul si de acolo este eliberata o copie certificata de primar a carei durata este de 3 luni max), pe care nu l-am tradus, tichetul cum ca am platit taxa, certificatul meu de nastere in original pe care era trecut CNP-ul si cardul francez de identitate.

 

Eh, si acuma incepe distractia: "Unde este actul dvs de casatorie?". "Pai, aici..." "Aaa, nu, nu, nu, cel românesc". "Nu-l am, ca m-am casatorie in Franta". "Si n-ati facut transcrierea casatoriei?". "Nu, ca n-am stiut ca trebuie s-o fac. Dar uitati-va, pasaportul emis in 2000 era deja pe numele de dupa casatorie, credeam ca transcrierea a fost facuta la acel moment. In plus, stiu sigur ca un aviz de casatorie a fost trimis la ambasada in 1999 pentru instiintare".

 

Functionara respectiva era destul de amabila, a chemat-o si pe sefa ei sa-i expuna cazul. Iar sefa a zis ca da, se poate ca in 2000 sa-mi fi facut pasaport pe numele de dupa casatorie, dar daca nu am certificat românesc inseamna ca transcrierea nu a fost facuta pt ca inainte de intrarea in UE nu era obligatorie. Ori, acuma e obligatorie. Cu alte cuvinte, tre' sa ma duc la oficiul starii civile din sectorul unde am avut ultimul domiciliu si sa ma (re)marit acolo. Cica transcrierea trebuie facuta in cele 6 luni care urmeaza casatoriei, i-am spus ca nu ma incadrez, a zis ca n-are nimic, sa ma duc acolo ca o sa mi-o faca.

 

Pe drum, pe linga blocul maica-mi, trecem pe linga un birou de traduceri si ma gindesc ca n-ar fi rau sa traduc actul de casatorie. Tipa de acolo imi cere originalul. Ii servesc polologhia cu originalele in Franta, zice ca nu stie daca ei pot autentifica o copie, in fine, pina la urma s-a dovedit posibil.

 

Acasa, ma uit pe internet ce acte sint necesare pt transcrierea casatoriei. Imi lipsea un act (certificatul de nastere al sotului), iar unul nu stiam cum pot sa-l obtin (dovada ultimului domiciliu in sectorul IV).

 

Acuma, or fi românii birocrati, dar francezii sint si mai si. Ne gindeam s-o sune sotul pe mama lui si s-o puna sa se deplaseze sa-i ia actul de nastere (acea copie certificata de mai putin de 3 luni) si sa ni-l transmita. Dar nu era sigur ca vor vrea sa i-l dea, ca ar fi putut invoca sa vina el personal sau sa-i spuna ca i-l vor trimita prin posta peste nu stiu cite zile. Si atunci am avut ideea luminoasa sa-mi sun colegii in primarie, sa-l ceara ei prin mail si sa mi-l trimita scanat.

 

Am avut ceva emotii cu printatul, pentru ca mama nu are imprimanta, am apelat la un vecin. Nu l-am mai tradus pentru ca nu voiam sa pierdem inca 2 zile. Am recuperat si certificatul de casatorie tradus si joi dimineata ne-am infiintat pe strada Gramont, la starea civila a sectorului 4.

 

Am dat peste o doamna draguta, cred ca a amuzat-o cind i-am zis ca, intr-un fel, sintem colege. Pentru dovada locuintei ne-a trimis mai intii la circa de politie unde am facut buletinul. Apoi a mers intr-un alt birou, nu stiu daca a dat un tel sau a verificat o baza de date, dar a venit inapoi cu adresa completa. Actul de nastere al sotului nici macar n-a fost necesar - s-a uitat pe cel de casatorie si a vazut numele parintilor si datele lor de nastere.

 

Toate bune, pina ne-a zis cit avem de asteptat pina la eliberarea actului. 30 zile!!!

 

Asa ca mi-am luat gindul ca voi putea sa-mi fac pasaportul inainte sa plec din tara.

 

To be continued...

[andacos]

Eu ti-am spus ca trebuie sa-ti transcrii casatoria in Romania...

 

Fara aceasta transcriere nu obtii niciun document (in Romania) cu numele dobindit dupa casatorie, in cazul casatoriei cu un cetatean strain.

 

editez mesajul sa spun ca intotdeauna a fost obligatorie transcrierea certificatului de casatorie in Romania .Si eu m-am casatorit inainte de intrarea Romaniei in EU.

Editat de andacos, 07 martie 2020 - 17:04 .

[Judoka02]

Marox, îmi pare rău ca nu ai rezolvat.

 

Dar am o nelămurire : la ce îi trebuie buletin unui cetățean care cere pașaport cu domiciliu in străinătate . Pt ca nu mai ai domicil in rom, corect ? 

In plus , eu știu ca in momentul in care îți eliberează pașaportul trebuie sa predai buletinul. 

[andacos]

Marox, îmi pare rău ca nu ai rezolvat.

 

Dar am o nelămurire : la ce îi trebuie buletin unui cetățean care cere pașaport cu domiciliu in străinătate . Pt ca nu mai ai domicil in rom, corect ? 

In plus , eu știu ca in momentul in care îți eliberează pașaportul trebuie sa predai buletinul. 

Iti raspund eu...desi nu m-ai intrebat e mine!!!

 

Intii se elibereaza buletin cu noul nume, apoi in baza acestuia se elibereaza noul pasaport cu domiciliul in strainatate si cind preiei pasaportul, predai buletinul.

Editat de andacos, 07 martie 2020 - 17:04 .

[Judoka02]

Pai Marox are numele de soție pe fostul pașaport , eu așa înțelesesem la început . 

In plus, Marox scrie:” pt dovada locuinței” , care dovada când ea locuiește un Franța ? 

[andacos]

Pai Marox are numele de soție pe fostul pașaport , eu așa înțelesesem la început . 

In plus, Marox scrie:” pt dovada locuinței” , care dovada când ea locuiește un Franța ? 

Cum o intoarcem...nu are casatoria transcrisa in Romania, deci nu poate face documente romanesti pe noul nume.

 

(daca imi amintesc bine la mine s-a luat ultimul domiciliu din romania ca dovada)

[Judoka02]

Cum o intoarcem...nu are casatoria transcrisa in Romania, deci nu poate face documente romanesti pe noul nume.

)

 

Nu o întoarcem , încercam sa ma lămuresc . 

1. Marox are documente rom pe noul nume, are pașaport . 

2. La transcriere pt catarenii cu dom in străinătate merge sa prezinți pașaportul strai, cred. Așa înțeleg de pe site . Dar poate nu e la toate primăriile la fel. 

[andacos]

Nu o întoarcem , încercam sa ma lămuresc . 

1. Marox are documente rom pe noul nume, are pașaport . 

2. La transcriere pt catarenii cu dom in străinătate merge sa prezinți pașaportul strai, cred. Așa înțeleg de pe site . Dar poate nu e la toate primăriile la fel. 

Legea e lege la toate primariile. Si mai ales e aceasi lege, insa da...uneori apar si interpretari prorpii ale aplicantilor.

 

(Personal cred ca atunci la inceput cind s-au deschis granitele si au inceput si casatoriile cu cetateni straini, functionarii nu prea erau la curent cu legea si ce prescrie ea, mai faceau si dupa prorpiile interpretari.E parerea mea desigur...vorbim totusi de o perioada de acum vrei 20 ani poate chiar si mai multi.)

 

 

 

[Marox]

Stati asa, ca nu am terminat!

 

Transcrierea casatoriei, in mod evident, nu era obligatorie in 2000, deoarece pasaportul românesc a fost facut pe noul nume la ambasada româna din Paris. Pe ce baza l-au facut atunci, habar n-am. Ce e sigur e ca NU a fost transcrisa casatoria la acea data, altfel nu m-ar fi frecat acuma.

 

Dovada locuintei era necesara pt a stabili daca se face transcrierea la oficiul starii civile din sectorul 4 (ala in care am zis ca am locuit inainte sa plec din tara) sau in alt sector. Judoka, nu mi-au cerut nici un buletin, ca cetatean cu domiciul in strainatate stiau si ei, stiam si eu, ca nu am dreptul. Cind am intrebat ce dovada ii trebuie, functionara a zis ca de la circa de politie imi vor da o adeverinta cum ca am locuit la adresa cutare din sectorul 4. D-aia spun ca a fost cumsecade, pentru ca, de fapt, a dat telefon a sectie si a reusit sa obtina adresa fara sa ma mai puna pe drumuri.

 

In fine, cum in Bucuresti nu mai aveam ce face, am plecat in lunea urmatoare la munte, de unde ne-am intors joi, pe la prinz. Intre timp, maica-mea s-a dus din nou la oficiul starii civile si s-a rugat de doamna respectiva sa faca transcrierea respectiva mai repede pentru ca simbata pe 29 feb ne intoarcem in Fr.

 

Cum joi dupa-masa nu primisem nici un apel sa merg sa ridic certificatul am pus cruce pasaportului si am mers la notar sa fac o procura mamei, ca sa ridice ea actul de casatorie, cind o fi emis.

 

Acuma mai raminea sa-mi recuperez taxa de pasaport. Vineri dimineata, am dat telefon la biroul de pasapoarte si mi-au spus ca se poate returna, dar trebuie sa ma duc personal la ei sa iau un aviz. Iar de la ei sa mai merg nu stiu unde ca sa-mi dea banii. Am intrebat daca tichetul cum ca am platit taxa as putea sa-l folosesc la ambasada din Paris si mi-au raspuns ca nu. De asemenea, cum pe tichet era trecut numele meu, nu era posibil sa mearga altcineva pentru mine.

 

Asadar, coborim din bloc si ne pregatim sa mergem din nou in Militari. Si numai ce apare maica-mea care-mi spune ca a telefonat doamna de la starea civila sa mergem dupa certificat! In loc sa luam metroul, ne indreptam spre tramvai. Cind sa ne urcam in tramvai, pac, alt telefon: "Imi cer scuze, dar trebuie sa mergeti la notar sa dati o declaratie privind numele ales dupa casatorie". Ce rost avea sa argumentez ca numele de casatorie era deja marcat pe pasaport! Ne-am grabit sa mergem la un notar, altul decit cel de ieri. Noroc ca in România sint notari peste tot si nu-ti trebuie programare, ca daca eram in Fr si acuma mai asteptam! Si norocul a mai fost ca cel de-al doilea notar s-a multumit doar sa ma intrebe daca sotul vorbeste si intelege româna, am zis ca da desi nu e tocmai adevarat. Primul notar m-a pus pe mine (deoarece m-am legitimat cu un act francez) sa scriu ca n-am nevoie de traducator!

 

Ajungem la starea civila. Vinerea fiind zi de casatorii. Tragem si noi cu ochiul in timp ce se oficia un mariaj, apoi, o, minune! obtinem pretiosul certificat. Barbatu-meu era mort de ris ca se mai casatoreste o data (la exact 20 ani si 51 de saptamini ) . Facem si niste poze la repezeala, sa nu zicem ca n-avem suveniruri de la al doilea mariaj. I-am zis ca si daca divortam tot de 2 ori trebuie s-o facem

 

Apoi ne grabim sa ajungem din nou la pasapoarte. Unde coada a mers atit de repede (fiind multi absenti inaintea mea) incit in 3 minute am intrat. Stateam asa, pe-un colt de scaun, s-o iau la fuga cit mai repede daca-mi mai spune ca mai trebuie ceva. Sincer, dupa atita alergatura si emotii, nu mai credeam ca o sa reusesc.

 

Politista care m-a primit a fost foarte amabila si ea, mi-a luat toate actele, a facut toate copiile (desi pe drum eu ma oprisem si facusem o parte, ca dé, nu se stie...). La sfirsit mi-a dat o hirtie cu numarul de dosar. Am intrebat cit costa sa-mi trimita pasaportul la ambasada din Paris si a zis ca e gratuit. La inceput, cind nu stiam treaba cu transcrierea casatoriei, hotarisem cu maica-mea sa-i fac procura sa-l ridice ea, dar acuma era deja vineri dupa-masa, a doua zi plecam si ne temeam ca nu vom mai gasi vreun birou notarial deschis.

 

Pe hirtia pe care am primit-o scria ca pot recupera pasaportul incepind cu 4 mai la ambasada sau 13 martie daca as fi optat pt Plaza România. De curiozitate m-am conectat ieri pe situl epasapoarte.ro, am introdus numarul de dosar si am primit raspuns ca pasaportul a fost fabricat si va fi expediat. Cred ca daca as fi depus pasaportul in prima zi, inainte de sfirsitul vacantei l-as fi recuperat.

 

Concluzie: da, a fost un drum lung si sinuos , dar sint incintata ca s-a terminat cu happy end. Peste tot am intilnit oameni simpatici, amabili. Se tot vorbeste de functionari acri si dezagreabili, eu n-am intilnit asa ceva. Da, intr-adevar, la inceput erau poate ceva mai repeziti, dar vorbindu-le politicos, calm, am simtit schimbarea, la sfirsit erau si ei zimbitori si dornici sa ajute.Nu cred ca daca as fi fost in Franta as fi gasit atita intelegere.