968 raspunsuri la acest subiect

[mihaela_s]

Ah, in perioada în care am fost in medical am mai avut așa: școala de stres, timp de o luna, o data pe săptămâna. Aici au intrat multe metode de CBT și ACT. A fost întâlnire de grup, foarte mișto. 

Apoi am avut trei întâlniri cu un alt psiholog, gratuite, aranjate de job. N-au fost săptămânale dar mi-au plăcut. As fi continuat, dar nu se poate :(. 

 

Individual am citit cărți despre ACT si am in derulare un program de 10 săptămâni de metoda ACT, cu exerciții săptămânale. O parte le știam de la școala de stres sau din psihoterapie, dar multe nu. M-au ajutat mult, in felul in care sa gândesc și sa gestionez ce simt. 

 

E greu cu creierul asta care face uneori pe dos decât ar trebui :). 

 

[Otiliav]

Ioana, bafta la noul job! Poate ne si povestesti ce faci acum 

 

Miha, multa putere iti doresc.

 

Nu am prins anumite discutii de aici. Tu ai o explicatie? Ma refer la ce a declansat starile acestea? Ai lucrat mult suplimentar? sau alte preocupari extra job?

 

ACT si CBT banuiesc eu ca sunt forme de terapie. Nu te oboseste sa tot mergi la ele?

 

Velvet, ce noutati mai ai ai? ce faci in timpul liber?

 

Laura, ce bine de ei ca sunt doi si trec prin scoala impreuna, se pot sustine.

[strumphitza]

Hello,

 

gutui si crizanteme nu am, primiti cu Brexitu`? 

 

Acum mi-ati facut pofta de dulceata de gutui cu nuci.   Ia sa pun pe lista sa ii cer mamei, daca o avea si o mai putea trimite vreun pachet dupa Brexit?!    Ce ma fac eu fara dulceata si muraturi? 

 

Pana ma intrebati ce mai fac, va spun eu cate ceva: eu cum ma stiti cu ale mele zane, casa, gradina, boli &co, Miss Sniff e in Year 4 si inca iubeste cartile, adora sa citeasca, dar cu mate nu e prea prietena   , iar Mr. Brexit lucreaza pe branci de nu prea apuc sa il vad la ochi.

 

Cam atat de la mine acum, o sa mai trec pe la voi. 

 

O zi frumoasa! 

[mihaela_s]

Otilia, am stat in medical 100% timp de 2 luni, Pt stres și epuizare psihică (utbrändhet in suedeza). N-am făcut ore suplinentare, dar sunt multe motive Pt care am ajuns aici. Situatia la job e departe de a fi buna, e lung sa mai reiau și sincer nu îmi face bine :(. Pe scurt ar fi: personal care pleacă și nimeni nu ii înlocuiește, lucram din plin cu persoane pensionate. Salar mic, al meu. Lucrez cu persoane cu experiența mai putina, ma întreabă pe mine, eu îmi asum răspunderi, iar ele iau bani. Mi s-a răspuns scurt: știm, asta e politica regiunii, nu am ce sa fac. Încercam la urmatoarea mărire de salar. Le-am mai dat o șansa...Și nu in ultimul rând, șeful a încălcat legea in vara cu concediul meu, nu l-am primit in termen legal și am pierdut vacanța plănuită. Nu financiar, ca norocul ca soțul meu nu plătise încă nimic. Trebuia sa trimitem Pașapoartele Pt vize și când mi-a aprobat concediul era deja prea târziu, riscam sa nu ke primim înapoi pana sa plecam. 

 

Pt CBT si ACT nu merg nicăieri :). Au fost incluse in stresskolan, o inițiativa de la policlinica, m-a înscris medicul de familie. A durat o luna, cât am fost in medical. Restul ACT, am citit singura, acasa. Nu, nu m-a obosit, dimpotriva. Mi-a dat anumite pârghii in cum sa relaționez eu cu mine și cu toată situația. Am pornit de la “nu pot face nimic”, eram prinsă intr-un “cerc” din care nu vedeam nicio ieșire. Am făcut pași mici dar foarte importanți Pt mine in perioada asta. 

 

Și ca sa nu fiu singura, mi s-au alăturat doua colege in medical Pt stres și epuizare psihică :(. 

 

Strumphi, o îmbrățișare mare de tot de la mine! 

 

[monicabo]

Hei, Strumphi, bine ai revenit! Oho, ce a crescut fetita ta! (am un lapsus, nu mai stiu cum o cheama), clasa a 4-a! Foarte bine ca citeste cu placere... cu mate... hm, am obs ca cine e bun la limba (romana/ lb tarii in care traieste), citit, creativitate nu e asa bun la mate si viceversa. E normal, sunt materii complementare.

Verisoarele ce fac, adica fetitele surorii tale?

In rest, esti ok (cu sanatatea)? Mai confectioneze obiecte fel de fel?

 

Mihaela, spor la munca, este bine ca ai posibilitatea de a o lua gradat. Calm, fara stress. Partea cu salariile este o animalie la voi... probabil sunt incadrati pe grile diferite si cei mai noi au prins grile mai avantajoase.

 

Otilia, ce fac fetele, in ce clasa sunt? Ana e deja domnisoara in toata firea, e la liceu deja, nu? Sau anul viitor? Face 15 ani in decembrie, nu?

[CorinaDani]

Oooo, ce surpriza, D_na Strumphi, bine ai revenit, așteptăm poveștile tale, vezi ca ne-ai lăsat în suspans cu instalatorul James cel frumușel. 

[mihaela_s]

Monica nu exista grile la noi. Salariile noilor angajați se dau inițial din alt buget, decât salariile celor angajați pe perioada nelimitata. Se negociază altfel, salariile de intrare in job cresc mereu. Sunt convinsă ca dacă mi-as da demisia acum și as reveni peste câteva luni, as lua un salar mult mai bun. De-altfel, i-am spus asta șefei când am avut săptămâna trecută întâlnirea la care am aflat salarul și inițial l-am refuzat. Si zis ca da, e o posibilitate. Mulți fac asta și au o șansa la un salar mai bun. Și asta am sa fac și eu dacă anul viitor nu mi se mărește așa cum am primit promisiuni. 

Salariile cresc apoi individual, in fiecare an e o întâlnire cu șefa/șeful direct, cu care stabilesti pe niște criterii, cât ai evoluat. Unii evoluează mai mult si iau procent mai mare, alții mai puțin si iau procent mai mic. 

[antmil]

Miha, dar lasand la o parte salariul (sa incercam sa ne gandim ca nu exista sau ca e in limitele dorite), ce altceva te preseaza la servici care se "rostogoleste" in viata de toate zilele (unde pe toti ne urmareste trecutul sau mostenirea trecutului)?

 

Este serviciul in sine trigger? Volumul de munca? Sau ceva (in afara salariului) in atmosfera serviciului care e trigger (anumite persoane, situatii)?

 

Poate e o investitie in tine insati daca renunti complet la servici pentru o perioada si te reintorci pe salariul mai mare (dupa cum ai descris mai sus). 

Editat de antmil, 09 octombrie 2019 - 18:04 .

[mihaela_s]

Munca in laborator e poate greu de înțeles. Nu e o munca exactă, niciodată nu știi ce te așteaptă când începi ziua. De la prima ora când ajungi, dacă cineva e bolnav (și poate sunt 5% zile din an când cineva nu e bolnav sau nu sta cu copil bolnav acasa) și tu nu mai ești pe poziția de lucru la care ai fost ieri când ai plecat de acasa. Apoi in timpul zilei, chiar dacă ești pe poziția respectiva, poate situația sa se schimbe brusc, un accident, o artera explodata, transfuzie masiva de sânge, analize care trebuie făcute de urgenta, uneori pe banda rulantă. Când lucram in tura de seara și in Weekend suntem 2 persoane in tot laboratorul, presiunea e extrem de mare. 

Se întâmpla ca aparatele sa nu funcționeze, sa trebuiască sa repetam analize, sa vedem unde e problema, asta in paralel cu analize ce vin de la urgenta, unde niște oameni suferinzi așteaptă. 

Persoane care lucrează noaptea, sunt singure.

E doar un clișeu scurt de tot. 

Alergam toată ziua. Mereu suntem întrerupți din ceea ce facem. Ba de telefon, Ba de colegi cu întrebări, Ba de personal care întreabă tot felul despre analize, Ba de probele urgente ce trebuie prioritate. Eu am încercat sa spun ca nu pot sa las ceea ce fac, dar atunci am mustrări de conștiința, ca incarc pe altcineva. Ori nu totdeauna se poate. In ultima vreme, înainte sa rămân acasa in medical, uitam pur și simplu ce făceam...

 

Pt mine frustrarea a fost foarte mare din primăvara și a culminat in vara. Când am lucrat mult cu o tipa angajata temporar, cu un salar mai mare cu jumate din al meu. Cunoștințe mai putine, simteam mereu ca eu am responsabilitate și ea ia o grămada de bani. 

 

Si da, Antmil ai dreptate, sunt persoane trigger, care ma scot din minți la job :). Aici am lucrat cu psihologul, am depășit anumite situații. Dar uneori in cazuri de stres mare și criza, nu ma mai pot controla. Mintea mea e luată de triggeri și gata, s-a dus naibii tot zenul meu :). 

 

In plus, ca sa am ce sa vorbesc mai departe de salar mai mare, trebuie sa prestez, sa arat ca merit. Ori sa ma mulțumesc așa și sa o las mai moale, pot cere sa ma schimbe intr-un loc mai puțin stresant, cu alți colegi. 

 

Pe scurt: triggeri între colegi, stres Pt ca nu știi niciodată ce și cum lucrezi, ești intrerupt mereu. Fără sa mai vorbesc despre nedreptatea cu banii. 

 

[mihaela_s]

Și da, dacă nu am spus suficient, personal puțin, din ce in ce mai puțin. Nu vine nimeni sa se angajeze :(. Au plecat 5, chiar 6, a venit una. Luni mai vin 2, unul nu va putea lucra in ture, celălalt va putea dar durează. In Decembrie mai pleacă 2 persoane. 

 

Luni a fost o zi in care nu am auzit in jur decât ca nimeni nu mai poate. Toți sunt obosiți, stresați, la capătul puterilor. O colega a cerut sa fie mutată pe microbiologie, a zis ca acolo Pt ea stresul e mai mic. Ea e cea de-a 6-a... 

 

Gata, ma opresc. Nu am cum rezolva problema pe forum :). Voi vedea ce va fi, ce voi hotărî.