Cand eram copil imi placea mult sa ma joc cu pistoale de jucarie. Chiar imi amintesc de primul pistol cu capse. In una din pozele din "albumul familiei" al parintilor mei apar cu un pisol in mana, la varsta de 5 ani.
In adolescenta am jucat jocuri video cu impuscaturi, unele chiar violente. Dupa vreo 15 ani am reluat pentru o perioada sa joc astfel de jocuri cu baiatul meu.
Realitatea arata ca nici eu si nici baiatul meu nu am devenit / nu suntem violenti. Nu m-am apucat de vanatoare, nu mi-am luat permis de port arma (am prieteni care au), nu ma duc la poligon sa trag cu arma si nici macar nu ma inghesui sa trag cu pusca cu aer comprimat la balciuri.
Se pare ca in mai toate tarile baietii (mai nou si fetele) au avut intotdeauna arme de jucarie. Exista insa in ultimul timp tot mai multi parinti care considera ca jucariile de tip arma de foc nu sunt o varianta fericita si educativa pentru copiii lor.
Este adevarat ca accesul la armele de foc si violenta care implica arme de foc este din ce in ce mai frecventa in America si in multe tari europene. Iar varsta celor implicati este in scadere, multi dintre ei fiind copii.
In multe tari, scolile si gradinitele nu permit jocul cu arme, in multe aeroporturi jucariile de tip arma sunt oprite la control. Pana si semnul de pistol facut din degete (aratator si degetul mare in unghi drept) este blamat si corectat la copii.
Parintii incep sa se imparta in doua categorii:
- cei care cred ca armele de jucarie nu au ce cauta intre jucariile unui copil
- alții simt că interzicerea jucariilor de tip arma de foc limitează jocul copilului.
Care este parerea voastra? Cum este la voi in familie?