Sa nu ne grabim sa aruncam cu pietre... Sau sa scormonim in rani vechi, niciodata uitate, dar ingropate undeva in adancul fiintei. Propria constiinta cred ca este suficienta, nu vad rostul unor acuze in plus. Cel putin pentru o buna parte dintre femeile care scriu aici, pe acest forum.
Si daca: ai 20 de ani, poate nu este chiar partenerul cu care vrei sa ramai toata viata, inca studiezi, nu ai job, niciun fel de sprijin din partea parintilor (nici macar locativ - o camera in care sa stati, tu si bebelusul) - tot asa, e o crima si punct, nu mai avem ce discuta? Si asta ar fi doar una dintre miile de probabile situatii...
Mesajul initial imi aminteste de articolele din revista Femeia, anii '70 - '80. Sorry, Redactor!
Editat de ioana, 31 ianuarie 2019 - 15:53 .