31 raspunsuri la acest subiect

[pacino]

Iubita lui il intelege si il sprijina mereu,vorbeste si cu mine cand e confuza pentru ca el o vrea aproape dar are si momente cand nu vrea sa fie atins,vrea sa fie singur.Si ii spun sa nu o ia personal,ca el tot o iubeste,ba chiar ii e frica sa nu o piarda.Cat a fost internat,a venit zilnic sa se intereseze de el,sa vorbim,sa-i aduca ciocolata,inima de copil...E foarte matura pentru 17 ani. dar nici ei nu ii e usor.

 

Asta cu ramai alerta...da ,incerc sa gasesc calea de mijloc,sa fiu aproape dar sa nu-l sufoc.Cred ca frica mea cea mai mare e ca vor trece ani,poate se va muta in alt oras,alta tara poate sau doar in alta casa,ca va parea ok si ca va incerca din nou si eu nu il voi putea salva cum am facut acum.Dar ma incurajez spunandu-mi ca terapia il va ajuta,il va invata cum sa gestioneze viitoarele probleme,va avea un self esteem sanatos,va iesi din adolescenta asta impulsiva si plina de hormoni.Si ca va fi bine!

[Onyoana]

Imi cer scuze ca ma bag in discutie ca musca in lapte dar.... sunt destul de tanara, nu au trecut multi ani din adolescenta mea (vreo 10) .  Cred ca orice tanar, orice adolescent isi pune la un moment dat intrebari existentiale. Este in natura omului sa vrea sa stie incotro se indreapta, care este scopul vietii. Omul simte inca din frageda pruncie ca nu este un simplu animal, ca are un suflet care este nemuritor si tinde spre aflarea fericirii. Ei bine, aceasta fericire si multumire sufleteasca nu se poate obtine prin distractii, droguri, relatii intime etc. Toate aceste lucruri ofera satisfactii de moment, omul e fericit pe moment insa apoi se afunda si mai mult in depresie izbit de desertaciunea acestor false bucurii. Va spun sincer ca parintii mei nu mi au dat o educatie religioasa asa cum ar trebui, nu m au dus duminica la Biserica, dar cu toate astea am crescut intotdeauna cu ideea ca Dumnezeu exista, ca exista viata dupa moarte, ca omul este o fiintea prea sensibila, prea frumoasa  prea superioara ca sa aiba o existenta atat de efemera. Ei bine, eu am inceput sa ma rog in momentele in care simteam ca nu mai pot si Dumnezeu imi lua indata povara. Harul de la botez, pe care l am primit fiecare prin Sfanta Taina a botezului lucreaza in noi in chip nevazut. Fericirea nu este decat sa fi cu Hristos, noi nu constientizam ce comoara este ortodoxia noastra pentru ca nu ne straduim sa o intelegem. Ne luam dupa femeile batrane si superstitioase si avem impresia ca asta este ortodoxia, dar nu. Credinta ortodoxa si Sfintele taine sunt medicament pentru suflet. Eu cred ca daca baiatul dumneavoastra ar discuta cu un preot i ar fi mult mult mai bine si ar sti ce tratament sa i ofere. Suferinta sa este sufleteasca. Doamne ajuta si sper ca veti fi bine!