57 raspunsuri la acest subiect

[ema86]

Uterul se mareste, asa ca e normal sa simti ceva diferit, Geanina. Eu am cutia de no-spa cumparata acum, dar o tin pt urgente, nici in sarcina trecuta nu prea am avut nevoie.

[like_a1]

Multumesc, Ema, ptr raspuns. Eu am cutia de aproape o luna si am luat 5 pastile. Dr mi-a spus sa nu stau cu dureri chiar daca sunt suportabile.

De-abia astept sa treaca primul trimestru...

[like_a1]

La mine, bebe e pe partea dreapta si chiar acolo am aceste senzatii de durere/ intepaturi/intinderi.

[AncaGabriela78]

Buna gravidutelor! Sunt Anca si acum sunt la a 2-a sarcina. Nu am copil inca. In 2017 am pierdut o sarcina in saptamana 20 si a fost o tragedie. Totul mergea bine, ma pregateam ca intr-o saptamana sa fac amniocenteza, ca sa aflam daca bebelina mostenise o afectiune a taticului si, din pacate, am avut niste contractii, nedureroase, pe care eu nu le-am perceput ca pericol, pentru ca efectiv nu am stiut ca sunt contractii (doar simteam incordat din cand in cand abdomenului inferior), iar seara si dimneata am observat pata rozalie pe tamponul zilnic si am sunat medicul ca sa merg sa ma vada. In urma cu o saptamana fusesem la controlul periodic al sarcinii si totul era foarte bine, doar ca dna doctor confundase un rezultat si din cauza asta m-a certat destul de rau si m-a acuzat ca sunt neglijenta, fara sa aiba rabdare sa se uite din nou ca sa vada ca rezultatul era, de fapt, in parametri normali, iar pe hartia respectiva era prezentat doar riscul statistic, acela care oricum era trecut pe orice rezultat al unei gravide trecute de 35 de ani. In fine, din momentul in care m-a mustruluit mi-a stricat tot zen-ul. Desi stiam ca totul este in regula, nu am reusit sa trec peste episodul respectiv, nu reuseam sa inteleg de ce a trebuit sa tipe la mine etc. Probabil ca starea asta nervoasa si faptul ca am uter polifibromatos (odata cu bebelina au mai crescut in dimensiuni si cele 4 fibroame pe care le am, unul dintre ele, cel mai mare, ajungand pe la cca 5 cm) au dus la contractiile respective, iar in momentul in care am ajuns la control, la alta dna doctor, pentru ca a mea era in concediu, a constatat ca deja bebelina cu placenta cu tot se desprinsese de uter si deja trecuse o parte in vagin. Iubita mea mica a trait pana in momentul in care s-au rupt membranele (apa, cum ii zicem popular). Din cauza contractiilor mi s-a deschis colul si de acolo tragedia. Atunci mi s-au naruit toate visele, toata lumea. M-am chinuit sa nasc mai bine de 24 de ore o bebelina mica, de 300gr, cat o papusica, axfisiata din cauza lipsei lichidului care o tinea in viata. Corpul meu refuza sa o dea afara, din cauza ca mintea mea, creierul meu era setat ca ea mai trebuia sa stea acolo inca tot pe atat, 20 de saptamani. Pur si simplu am refuzat sa cred ca o pierdeam si nu aveam ce sa fac pentru a o salva. Mi-am dorit-o mult. Simteam ca, dupa aproape 20 de ani in care mi-am dorit si in care toti doctorii ne-au spus sa nu facem copil ca va suferi, ca va mosteni in proportie de 80-90% afectiunea sotului meu, in sfarsit venise momentul sa avem ingerasul nostru. Si l-am avut, pentru ca sunt convinsa ca a devenit un ingeras. Asa mica, superba, chiar si cu pielicica violet, mie mi s-a parut ca era cel mai frumos copilas din lume, pur si simplu perfecta, rupta din noi doi. Chiar daca inainte mi-am dorit copil, pana sa fiu insarcinata cu ea, jur ca nu am stiut ce imi doresc exact. Fericirea pe care am trait-o in acele 20 de saptamani, nu am trait-o in viata mea. Asa ca, de atunci, am facut tratament pentru fibroame si am reusit sa le mai micsorez, am fost la gineco sa ma analizez, pana si la dentist am fost, ca sa imi rezolv cariile si ce probleme mai aveam, ca sa pregatesc terenul, pentru ca data trecuta s-a intamplat spontan si ne-am decis sa pastram sarcina, sa mergem la genetician si sa aflam tot cee ce este de aflat despre afectiunile sotului meu. Ce sa va spun?!? Am aflat ca de fapt procentul acela de 80-90% sansa sa mosteneasca copilul este, de fapt, irealistic, ni s-a explicat si de ce. Asa ca am constatat ca timp de 20 de ani ne-am ferit sa avem copilul nostru, cand, de fapt, procentul era de 50-50% sa mosteneasca bebele. Acum toata lumea ne-a incurajat. Medicina a evoluat. Suntem mult mai optimisti. De vreun an si ceva ne straduim sa ramanem iar insarcinati. Doar ca la 40 de ani nu mai e ca la 25-30.   

Nu v-am povestit ca sa va intristez, ci doar ca sa va explic in ce punct ma aflu acum, cu actuala sarcina. Pe 11 si 13 ianuarie am facut testele de sarcina. Primul era cam neclar dar la al doilea mi-au aparut liniutele, deci sunt insarcinata. Pe 23 ianuarie am fost la eco transvaginala. Dna doctor a constatat sarcina fixata in uter, care din masuratori este mai mica decat saptamana gestationala conform calculului facut dupa ultima menstruatie. Mi-a spus ca, ori e prea mica, adica ovulatia nu a fost atunci cand estimam noi ci mai tarziu, ori e oprita in evolutie. Am facut test HCG total la 48 ore (pe 24 si 26 ian) si primul rezultat e 4288, iar al doilea 4949. A crescut, dar putin, nu s-a dublat dupa cum se zice ca ar fi trebuit. Eu am toate simptomele, tensiunea si durerea din sani, foarte putina greata, aproape insesizabila, si foarte mult pp, pentru ca beau apa si vezica mea, presata de uterul care se mareste, ma trimite foarte des la baie. Deci reactii normale. Am facut o mica depresie, pentru ca m-am speriat de ideea opririi in evolutie, insa acum mi-am mai revenit. Am programat din nou, pe miercurea viitoare, o ecografie de reevaluare. Ma rog la Dumnezeu sa fie bine si sa se vada ca a crescut si ca evolueaza bine. La eco de pe 23 se vedea doar saculetul, nu si embrionul, dar am inteles ca e normal, daca intr-adevar ovulatia s-a produs mai tarziu si varsta este mai mica decat cea estimata. Cam asta este povestea noastra.

Va doresc tuturor si fiecareia in parte sa aveti sarcini usoare si sa va bucurati de fiecare clipa pana cand va veti intalni pentru prima oara cu Dovleceii vostri de septembrie!  Eu abia astept eco de saptamana viitoare, ca sa pot reveni la zen-ul meu firesc. Vreau sa cred ca sunt o persoana echilibrata, asa ca va sfatuiesc sa va pastrati si voi echilibrul si sa ganditi pozitiv, pentru ca asta influenteaza in bine evolutia sarcinii...

        

[Geo08]

AncaGabriela78 iti tin pumnii sa auzi inimioara bebeului la urmatoarea ecografie si ca totul sa fie bine! Ai grija ca doctorul ales sa fie bun, sa ai incredere in el si totul va fi bine. Astept vesti! O seara buna!

[ema86]

Anca, te imbratisez strans, offf, prin ce ai trecut!

 

Eu am facut azi bhcg, valoarea e 30.000, um e 10 decembrie, conform aplicatiei mele sunt in 7s, dupa valoarea bhcg sunt 5-6 s de sarcina, doctorita de fam ieri mi-a zis ca sunt in 8 sapt....nu mai stiu ce sa cred

De azi au debutat grerurile, pur si simplu de la aer, cand respir, simt ca mi-e greata si aproape vomit.

[Gya19]

Buna mamici, sunt Gina dpn 14 septembrie, sper. Am un baietel de 6 ani si sunt insarcinata in 7s si 6z, acum un an am avut o sarcina oprita din evolutie si acum ma sperie orice, am mici dureri de burtica si cateodata niste scurgeri maroni rozalii, am fost la dr mea bebe ok foarte bine dupa cum a spus ia dar eu tot nelinistita sunt, mi-a prescris utrogestan 200 de doua ori pe zi pe gura, nu am dureri mari normale cred, asa am avut si la baiat. Voi cum va simtiti?

[Gya19]

[quote name="ema86" post="8606947" timestamp="1548789046"] Anca, te imbratisez strans, offf, prin ce ai trecut! Eu am facut azi bhcg, valoarea e 30.000, um e 10 decembrie, conform aplicatiei mele sunt in 7s, dupa valoarea bhcg sunt 5-6 s de sarcina, doctorita de fam ieri mi-a zis ca sunt in 8 sapt....nu mai stiu ce sa cred De azi au debutat grerurile, pur si simplu de la aer, cand respir, simt ca mi-e greata si aproape vomit.

 

Um al meu pe 8 dec, si eu stiu sigur ca am 6 sapt si ei spun ca am 8, probabil doctori calculeaza dupa um☺

[pinuta]

Buna! Sunt o viitoare mamica de septembrie cu DPN 5 septembrie. Sunt la a doua sarcina ,dar la al treilea copil. Am facut 14 ani tratamente peste tratamente indicate de unii dintre cei mai buni medici din tara, inseminari artificiale si nu am reusit sa raman insarcinata. Ne-am resemnat si am adoptat un baietel. La 40 de ani am ramas insarcinata natural, fara nici un fel de tratament si am nascut o fetita perfecta. Am crezut ca a fost doar o intamplare fericita, insa se pare ca nu. Acum, la 42 de ani sunt iar insarcinata in 9 saptamani si 3 zile

Editat de pinuta, 02 februarie 2019 - 20:06 .

[ema86]

Ma bucur tare mult pt tine!!!

Editat de ema86, 04 februarie 2019 - 21:59 .