Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Cum ai reactiona cand copilul ti-ar spune ca e gay?


55 raspunsuri la acest subiect

#1
Mickyyy

Mickyyy

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.478 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 01:33

Nu, nu e doar un topic in ton cu referendumul, desi recunosc, toata tevatura din ultima vreme ma face sa ma gandesc mai serios la asta.

 

Sunt mama unei fete de 14 ani jumatate, care mi-a marturisit acum cativa ani mai timid ca ea crede ca e bi, pentru ca pe masura ce trecea timpul sa devina din ce in ce mai convinsa ca de fapt nu e bi ci e atrasa doar de fete.

Nu am luat-o tocmai in serios la inceput, am zis ca sunt toane de adolescent in cautarea identitatii, si nu a gasit inca baiatul care sa ii dea fluturasi in stomac! Doar ca nu e asa, e cat se poate de serioasa si sigura in ceea ce sustine. 

Din cate stiu insa pana acum n-a avut nicio relatie, doar crush-uri, toate pentru fete. A refuzat in schimb mai multi baieti (de 4 stiu eu sigur, sora-sa zice ca ar fi mai multi).

La scoala toti o cunosc de gay, si nu se sfieste sa isi sustina orientarea in public. Mai putin in fata sotului meu (tatului ei), care nu stie, sau ma rog nu o ia in serios, eu i-am spus-o oarecum in trecut doar ca el a preferat varianta cu e tanara, nu stie ce vrea, n-o incuraja in directia asta, o sa ii treaca, si de atunci nu am mai redeschis discutia. 

Nu pot spune ca in sinea mea sunt pe deplin impacata ca ideea, inca mai sper ca o sa ii treaca, vorba sotului, insa mental incerc sa ma pregatesc cumva si de varianta ca nu ii va trece niciodata.

Nu suntem cele mai bune prietene, dar avem o relatie suficient de deschisa si stie ca poate discuta cu mine orice. Si o si face de multe ori, desi inca tine multe in ea. 

E o fata inteligenta, chiar matura pentru varsta ei, frumoasa, nu are niciun fel de complexe in public, e dezinvolta si sigura pe ea. De ce zic toate astea, pentru ca incerc cumva sa imi explic de ce nu e atrasa de baieti. Pentru ca recunosc, am idei preconcepute, in sensul ca in mintea mea, ca cineva sa nu fie atras de sexul opus e nevoie de ceva care sa faca un click, o dezamagire in dragoste, sau dezinteres din partea baietilor pentru ea, sau lipsa de incredere. Ori la ea nu e cazul, mi-aduc aminte cum eram eu in liceu, timida, incapabila sa ma comport normal in prezenta unui baiat care imi placea, nu tocmai populara, draguta poate, frumoasa sigur nu, si ma uit la ea cu "invidie", exact la polul opus, are tot ce si-ar putea dori si debordeaza de "self-confidence"! 

Si totusi nu ii plac baietii. Asta sustine, si nimic din ceea ce face nu ma face sa ma gandesc ca vrea doar sa braveze (de exemplu show-ul ei preferat e Drag Race, a vazut cred ca de 3-4 ori fiecare sezon, stie toti sau mai corect toate concurentele, scrie fanficuri pe tema asta, cadoul ideal pentru ea ar fi un bilet la in concert drag, etc.)

Recunosc de asemenea, nu am avut si nici nu am prieteni sau amici gay. Nu am nimic impotriva lor, dar pur si simplu nu s-au nimerit in preajma mea sau eu in a lor. Deci nimeni cu care sa schimb o parere pe tema asta.

 

Asa ca oricine a mai trecut prin asa ceva, si vrea sa imi impartaseasca din experienta lui, e binevenit.

 

Daca nu e doar o faza/toana de adolescenta? Cumva m-am obisnuit cu ideea ca probabil primele ei relatii vor fi cu fetele, desi mi se pare ciudat, daca va vrea sa invite o fata la sleepover de exemplu, trebuie sa o cred pe cuvant ca e doar o prietena, sau daca spune ca e iubita, ar trebui sa ii interzic?!

Dar daca dupa primele ei experiente va ramane la concluzia ca doar fetele o atrag? 

 

Sunt atat de multe necunoscute.....si oricat de zen as vrea eu sa fiu, recunosc ca am o strangere de inima incerc sa sa par perfect ok cu asta.

 

 

 



#2
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.396 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 02:14

M-am gândit bine la aceasta situatie.

Pe mine in primul rand m-ar speria/șoca faptul că aș fi complet descoperită mental, în sensul că nu știu și nici nu simt cum se desfășoară viața adolescentei/tinerei mele fete gay. M-ar speria faptul că nu aș putea veni cu sfaturi la momentul potrivit, că nu aș intelege ce simte in anumite situații.  Ca nu as putea sa o ajut.

De aceea cred că primul pas ar fi să mă pun cat de cat la punct cu informații, articole, bloguri și ce as mai considera că înțeleg, pentru că fata mea e fata mea și vreau să fiu acolo pentru ea in orice situație.

Probabil că aici, în Romania , în primul rând aș vrea să aflu mai multe despre mentalitatea și atitudinea celorlalți oameni, pentru a putea dezvolta o strategie, împreună cu ea , de apărare împotriva abuzului și umilirii grosolane care poate apare din cauza mentalității grosolane a unora. 

Dar principala mea problema ar fi faptul că prin acest fapt de viață copilul meu se poate înstrăina de mine, ceea ce ar fi unul din cele mai crunte lucruri imaginabile vreodată. Așa că asta as incerca sa rezolv mai întâi.

 



#3
antmil

antmil

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.491 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 03:07

Mickyyy, cu toată sinceritatea spun ca un părinte care își iubește copilul așa cum este el/ea, găsește resurse sa includă noua “lentila” exact așa cum este. Sint multe de învățat, sint multe de parcurs, sint multe hopuri cu care nu sintem obișnuiți dar cel mai important este sa menții o legatura deschisă și apoi totul vine de la sine. Este copilul tău la fel cum era bebelușă...nimic nu s-a schimbat de fapt.


Editat de antmil, 07 octombrie 2018 - 10:59 .


#4
rall

rall

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.248 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 09:17

De ce zic toate astea, pentru ca incerc cumva sa imi explic de ce nu e atrasa de baieti. Pentru ca recunosc, am idei preconcepute, in sensul ca in mintea mea, ca cineva sa nu fie atras de sexul opus e nevoie de ceva care sa faca un click, o dezamagire in dragoste, sau dezinteres din partea baietilor pentru ea, sau lipsa de incredere.

Eu de la gradinita si pana acum am stiut mereu, fara dubiu, ca sunt hetero. Sunt sigura ca sunt multe cazuri in care sexualitatea e dominata de confuzie, schimbatoare si fluida, insa voiam sa subliniez ca nu, nu e nevoie de un click sau de o explicatie [:)]

 

Cat despre restul intrebarilor, as spune ca cea mai buna atitudine e.. one day at a time [:)] Orice parinte isi face griji si isi pune o mie de intrebari, e firesc, dar incearca sa nu iti mai faci atatea probleme pentru viitor. Cand se vor ivi, le depasiti impreuna.

Traiti intr-o tara mult mai deschisa (si civilizata) decat RO, nu cred ca va intampina dificultati pe plan social.

 

Edit: Eu am foarte multi prieteni / cunostinte gay, de ambele sexe, de varste diferite. Daca pot ajuta cu vreun raspuns, cu drag [flo2]


Editat de rall, 07 octombrie 2018 - 09:20 .


#5
marius

marius

    Membru VIP

  • Moderators
  • 25.083 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 09:21

Daca ti-ar fi spus ca este stangace de ce ar fi diferita? Doar pentru ca majoritatea sunt dreptaci?
Dar sa ramanem pe acest palier.

 

Indiferent de modul tau de abordare si/sau de acceptare, viata ei va fi doar viata ei. Rolul tau ca parinte din punctul meu de vedere se rezuma sec discutand la a naste, a creste si a educa. Restul este proprietatea ei si responsabilitatea ei. Visurile, dezamagirile, implinirile, relatiile, succesul si esecul vor ramane defintiv atributul personal al fiecaruia dintre noi, deci inclusiv al ei.

Ce poti sa faci? E simplu. Ceea ce ai facut dintotdeauna. Sa o iubesti. Probabil este unul dintre singurele lucruri pe care le cere cu adevarat un copil de la parintii lui. Restul sunt simple circumstante.

 

Pentru mine homosexualii sunt absolut identici cu cei care au ochii verzi sau caprui, sunt stangaci sau dreptaci, sunt inalti sau scunzi sau oricare alt criteriu il doresti. Este atributul lor personal si ceea ce cred ca este important pentru ei si ce le doresc e sa fie sanatosi si fericiti.
Restul asa cum spuneam  sunt doar circumstante prezente in viata oricarei persoane fie ea homo sau heterosexuala, scunda sau inalta, slaba sau corpolenta, cu ochi albastrii sau negri.



#6
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 10:03

Ca mama, as suferi cumplit sa stiu ca al meu copil este altfel, indiferent ce inseamna acest altfel.As suferi pentru mine, nu cred ca as lasa suferinta asta sa strabata in exterior, insa m-as macina sufleteste toata viata.

 

Sigur ca as fi alaturi de copilul mei si l-as iubi in continuare, asta nu schimba cu absolut nimic sentimentele mele de mama, insa cu siguranta mi-as face foarte multe griji, mult mai multe decit alti parinti, pentru sanatatatea psihica a copilului meu(nu toti accepta cu usurinta ca au alta orientare sexuala si de aici tot felul de probleme si urmari) in primul rind, pentru viata lui sociala, pentru felul cum s-ar simti intr-o societate a carei principii sunt altele.



#7
antmil

antmil

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.491 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 10:54

Ca mama, as suferi cumplit sa stiu ca al meu copil este altfel, indiferent ce inseamna acest altfel.As suferi pentru mine, nu cred ca as lasa suferinta asta sa strabata in exterior, insa m-as macina sufleteste toata viata. Sigur ca as fi alaturi de copilul mei si l-as iubi in continuare, asta nu schimba cu absolut nimic sentimentele mele de mama, insa cu siguranta mi-as face foarte multe griji, mult mai multe decit alti parinti, pentru sanatatatea psihica a copilului meu(nu toti accepta cu usurinta ca au alta orientare sexuala si de aici tot felul de probleme si urmari) in primul rind, pentru viata lui sociala, pentru felul cum s-ar simti intr-o societate a carei principii sunt altele.

 

Adică o societate cu “principii” bigote are un efect asupra celor care sint “altfel” (de culoare, cu grad de handicap, emigranți, LBTG, etc)? Mi-e neclar care sint acele “principii”. 

 

Si deci părinții de copii “altfel” sint îndreptățiti sa ia atitudine civică de a face societatea un loc in care propriul copil sa se dezvolte la fel ca ceilalți? Sau îl sacrifici pentru “principiile” societății? Mi-e neclar cum poți fi alături de copil dar in rind cu o societate care are toată intenția de a-l ostraciza?

 

 



#8
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 11:19

Antmil eu am inteles ca Andacos a spus doar ca si-ar face griji. Ce ar simti ea. Nu  a comentat altceva.

 

Sunt de acord cu ea.

 

As dori ca in acest subiect sa incercam sa o ajutam pe Mickyyyy ce are o problema reala.



#9
antmil

antmil

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.491 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 11:30

Antmil eu am inteles ca Andacos a spus doar ca si-ar face griji. Ce ar simti ea. Nu  a comentat altceva.

 

Sunt de acord cu ea.

 

As dori ca in acest subiect sa incercam sa o ajutam pe Mickyyyy ce are o problema reala.

 

 

 

Parte din problema este cum raportezi ca părinte la societatea “neprietenoasa” fiind un aliat important al propriului copil.. Este un aspect pe care nu îl poți ignora și pe care copilul il simte in mod acut și mult mai intens decit îți poți imagina. Un copil ȘTIE dacă este acceptat așa cum este. 

 

Sint 100% convinsă ca Mickyyy își iubește copilul, altfel nu și-ar pune întrebări cum sa navige in viitor, 

 

Ma retrag din discuție. 



#10
mihaela_s

mihaela_s

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 28.840 mesaje

Postat 07 octombrie 2018 - 11:47

Micky știu exact prin ce treci. La noi a rămas la faza de bi. Deocamdată a fost atrasa numai de băieți Pt ca fetele de vârsta ei sunt nasoale. Adică a fost atrasa și de fete pana a văzut ca nu ii plac ca persoane. 

 

Cum am trecut noi? Nu ușor dar după 5 ani acum, da, la 10 ani ne-a spus ca ea e bi, suntem Ok. Ne-a spus la amândoi, deodata. Problema e mentală. Nu mi-am făcut griji de societate, trăim intr-una in care persoanele LGTB au toate drepturile. Ci de noi, de acceptarea noastră. Ca e același copil, ca e aceeași persoana, ca e minunata și faptul ca poate iubi la fel și un bărbat și o femeie, nu o schimba cu nimic. 

 

Am povestit mult, foarte mult cu ea. Am aflat lucruri pe care nu le știam. Noi suntem foarte deschiși cu ea și ea e la fel cu noi, povestim absolut orice. 

 

La un moment dat ne-a întrebat dacă am lasa-o sa doarmă acasa la un băiat, noi am zis cu vehementa nu. Dar la o fata? Da 

Pai de ce la unul da și la altul nu, de ce va e frica? :))) 

 

Ea e feminină, nu are nimic masculin in ea. 

 

Am la job doua colege gay, dar nu am avut curaj sa le întreb nimic, nu știu cum sa abordez problema. 

 




Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Astăzi, 20:46

  • 6 luni

    EusebiaRalu
    - Astăzi, 19:29

  • Vitamine preconceptie si in sarcina

    Deutzuk
    - Astăzi, 14:03

  • Pregătindu-ne pentru sosirea micuÈ›ului

    AdrianaBlo
    - Astăzi, 13:30

  • Morfologie 2

    Erika91
    - Astăzi, 12:04

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -