Ani de zile cu 2 copii relativ apropiati ca varsta (4ani), am suferit de oboseala crunta/cronica, cum o fi denumirea. Ma sculam plangand cand suna alarma dimineata, e un mod infiorator sa iti incepi ziua... de munca, de mama, de sotie, fiica.Am luat melatonina, sedatif pc si cred ca o data Xanax (nu am fost buna de nimic 2 zile :)))
De o perioada buna, daca imi este somn la 8, la 8 ma culc cu riscul de a ma trezi la 5 a doua zi, ca de regula cam asa se intampla. Dar este ,de asemenea ,un avantaj si trezitul de dimineata. In primul rand am timp pt cafea in liniste, intind rufe (daca am binevoit sa porgramez o masina seara) sau bag rufe la masina la prg de o ora si am timp sa le intind, hranesc cei 3 pisoi pe care ii avem, imi pregatesc hainele, pt ca seara pentru mine nu am timp.
Sau strang rufe si ce mai gasesc eu de facut, in aprox 15 minute. La 6 toata lumea e in picioare, noi facem naveta si la 6,30 iesim din casa.
Daca am vreo zi in care nu sunt efectiv in stare sa plec la 6,30 cu ei (sotul si copiii), ma arunc in pat si vegetez o ora, singura, cu cafeaua in mana.
In we e cam aceeasi treaba, daca nu avem treaba prea multa sau activitati, evenimente la care sa mergem.
Sambata trecuta m-am culcat la 8,30 si m-am trezit la 8 a doua zi. Pai alta viata :))
Darrrrr, daca depasesc ora la care casc cu lacrimi si adorm aproape cum m-am sezat in pat, apai pot sa iau mama sedatifului ca pana la 1 ,2 nu mai adorm.
Deci solutia a fost culcat cand mi-e somn, in limita putintei.Cand pot adica si destul de des
Copiii la 10 deja dorm, asa ca uneori la noi e un fel de sanatoriu ...
Sotul meu este initiatorul acestui program si functionam ff bine, fara nervi si plansete dimineata.