Cât o fi împărţită această zi între copil şi părinţii, bunicii, unchii sau mătuşile acestuia? Pentru unii mai puţin pentru alţii poate mai mult.
Indiferent de situaţie în mod inevitabil prima zi de şcoală va rămâne totuşi prima zi. Cu emoţii mai mari sau mai mici, cu dorinţa de revedere declarată sau ascunsă subtil sub un zâmbet maliţios, cu flori şi poveşti de vară şi vacanţe minunate, o zi a unui mix de ochi curioşi, poate unii uşor timoraţi, alţii zâmbitori iar alţii jucăuşi, o zi a unor bătăi de inimi accelerate şi mai ales o zi a unor noi speranţe.
Pentru ca da, speranţa probabil este cea mai definitorie şi încercată senzaţie trăită de marea majoritate a oamenilor, fie ei pitici, fie ei seniori.
Si pentru că prima zi de şcoală este la fel de lungă ca oricare altă zi, nu îmi mai rămâne decât să le doresc tuturor să aibă parte de succes, sănătate şi …. speranţă.
