29 raspunsuri la acest subiect

[miriama]

am trecut prin stresul schimbarii scolii cu un adolescent, stiu ce presupune, si da, pentru confortul psihic si slabirea stresului, as muta-o. Puteti face din nou mutarea la anul.

[andaghe]

Orice decizie ați lua, discuta serios cu soțul tău să nu existe conflicte deschise în fata fetei, nici macar umbre de raceala, este important sa nu se simtă vinovată pentru neînțelegerile intre parinti (chiar daca acestea exista), adolescenții își iau în mare tragic vina legata de certurile părinților, poate chiar fără să conștientizeze.

 

Cat despre mutatul la scoala, cunosc tineri distruși efectiv de mediul prea competitiv pentru personalitatea lor, care ar renunțat la facultate, studii și locuri de munca. De aceea , în în anumite cazuri cred că este perfect ca mai întai sa se stabilizeze o stima de sine, să se cristalizeze o personalitate , ca mai apoi să faceți inventarul calităților și defectelor stabile și canalizarea spre o activitate care sa corespunda. Pentru unii pur și simplu competiția nu este o solutie.

Totusi, nu știu dacă este cazul fetiței tale, aici am menționat situațiile pe care le cunosc personal.

 

Mutările sunt totuși posibile, în majoritatea școlilor, așa că există mereu soluții dacă observați că mediul nu ii este potrivit.

[viviana]

"Decizia mutarii la o alta scoala e bine sa o luati impreuna ascultand cu mare atentie argumentele ei pro si contra. La urma urmei mai are 1 an si intra la liceu."

Mai are trei ani de gimnaziu, stiu ca nu prea da la numărătoare cu varsta, Viviana, ia-o te rog asa cum am scris, chiar dacă informatiile sunt necorelate. 

Am vb cu ea, este foarte happy cu varianta asta. 

Soțul meu in schimb abia imi vorbește, consideră că fac o greșeală îngrozitoare si ca ii periclitez tot viitorul. Si ca in maxim trei luni o sa imi spuna "ti-am spus eu" dar va fi prea tarziu. 

Nu stiu ce sa fac. Sa ii spun fetei ca nu i s-a aprobat transferul sau sa merg pe drumul asta?

Parerea mea: daca fata ta este convinsa ca mutarea ii va oferi confortul psihic necesar pentru a-si reveni si a scapa de stress fa-o fara sa stai pe ganduri.

 

Altfel, nemutarea va reveni permanent ca un leitmotiv in toate starile ei negative. Va deveni un disconfort in toate discutiile voastre.

 

Sotului tau ridica-i aceasta problema (sa-si raspunda lui insusi cu sinceritate): cat din fraza de mai sus crede el ca este vorba de viitorul fiicei lui si cat e vorba de confortul lui psihic oferit de mandria parinteasca ca fata lui este la o scoala buna.

Din experienta mea sunt amandoua in procente variabile. 

 

Acuma cel mai important si cel mai important este sa-i oferiti fetei linistea  de care are nevoie. Este timp destul pentru a remedia. Nimic nu e batut in cuie. 

[marius]

Am o intrebare:

 

Cata incredere aveti voi in fiica voastra?

[caramia]

Am o intrebare:

 

Cata incredere aveti voi in fiica voastra?

Nu inteleg intrebarea. In ce sens?

Daca avem incredere ca ne spune tot ceea ce simte/ gandeste raspunsul este evident NU, altfel nu s-at fi ajuns la nota/ mesajul respectiv ...

 

Daca avem incredere ca nu dramatizeaza iarasi raspunsul este negativ: in orice adolescent exista o doza de dramatism. Doar ca trebuie sa iau realitatea asa cum mi-o prezinta, este realitatea ei.

 

Daca avem incredere ca nu se sinucide, eu nu, sotul meu da. Sunt intr-o alerta permanenta, nu ma mai pot gandi la altceva.

 

Daca avem incredere ca isi vede de scoala, da, avem, as vrea insa sa o lase mai usor ...

Daca avem incredere in ea cand spune ca i-ar fi mai bine la vechea scoala, raspunsul meu este pozitiv, dar nu ma bazez pe statementul ei ci pe intuitia mea. Sotul meu nu este asa convins, a cedat intre timp si pare ca accepta si el ...

 

Daca avem incredere in activitatea ei pe internet ... nu stiu ce sa spun. Nu are conturi de socializare, i se par o mare prostie. Pe forumul respectiv (unde am intrat temporar la invitatia moderatorilor)  in afara de f---k ori f---ing nu am citit nimic ofensator, ba chiar erau teme interesante de discutie.

 

La modul general avem incredere in ea... pana la proba contrarie de la inceputul lunii cand totul s-a intors cu fundul in jos.

 

PS

Am agreat amiabil in cele din urma schimbarea scolii.

Cu medicatia mai vedem, fiica mea insista ca asta este solutia si nu mai vrea la psihiatru ori psiholog. Ori fara psihoterapie nu ii dau medicamente...

[marius]

Nu inteleg intrebarea. In ce sens?

 

1 Daca avem incredere ca ne spune tot ceea ce simte/ gandeste raspunsul este evident NU

2. Daca avem incredere ca nu dramatizeaza iarasi raspunsul este negativ:  In orice adolescent exista o doza de dramatism. 

3. Daca avem incredere ca nu se sinucide, eu nu, sotul meu da. 

4. Daca avem incredere in ea cand spune ca i-ar fi mai bine la vechea scoala, raspunsul meu este pozitiv, dar nu ma bazez pe statementul ei ci pe intuitia mea. Sotul meu nu este asa convins, a cedat intre timp si pare ca accepta si el ...

5. Daca avem incredere in activitatea ei pe internet ... nu stiu ce sa spun. Nu are conturi de socializare, i se par o mare prostie. Pe forumul respectiv (unde am intrat temporar la invitatia moderatorilor)  in afara de f---k ori f---ing nu am citit nimic ofensator, ba chiar erau teme interesante de discutie.

 

 

**

1. Daca avem incredere ca isi vede de scoala, da, avem, as vrea insa sa o lase mai usor ...

2. La modul general avem incredere in ea... pana la proba contrarie de la inceputul lunii cand totul s-a intors cu fundul in jos.

 

Asa cum banuiam nu o creditati deloc. Trage tu concluzia
- 5 din 7 sunt NU
- 1 din 7 Da conditionat

- 1 din 7 Da... scoala

--------------------------------------------------------------------------------------------

Nu ma mira sincer inchistarea ei, introvertirea si modul de reactie si comportament. Este format in timp. 
E o mare diferenta intre autoritate/ colaborare/ incredere/ creditare/ sustinere.
Dupa cum scrii este genul de copil care sa fie modelat si crescut dupa felul si asemanarea parintilor chiar daca nativ cel mai probabil ar fi fost (sau chiar este) total diferit.
E ca un pom caruia i se pun propte sa o ia cum la stanga, apoi la dreapta, apoi inainte si inapoi dupa un model predefinit.
Mirare de ce are frunze galbene......
In fine.... autoritatea poate sa devina foarte usor exces de autoritate mai ales daca exista o oarecare inclinatie nativa si este ca o coarda care se intinde si cand se rupe orice raspuns este tardiv si nu mai ajuta la nimic. Acel "daca as fi stiut..." va fi degeaba.
Copiii sunt si pot deveni exrem de fragili la orice varsta.

Asta e opinia mea.

[caramia]

După un astfel de mesaj încrederea este mai mult decât periculoasă. Tu ai avea incredere? Ca spune prin ce trece sau nu va face gesturi extreme? Cu siguranta sunt insa greseli in comportamentul nostru ... 

[marius]

Copilul este un rezultat. Ce primeste asta se reflecta. Daca e sa faca vreun gest il va face ca vreti ca nu vreti.
Insa a va schimba comportamentul vostru ar fi un pas bun, pozitiv. Dar sunt rezervat ca veti reusi. Insa e posibil. Orice e posibil. Un copil cu parinti negativisti va fi negativist. Este rezultatul vostru. Dar voi nu veti accepta asta. Doar asa formal, coltul gurii. Practic insa ...
Daca vreti un copil pozitiv care sa aiba incredere voi ar trebui sa fiti pozitivi si furnizori de incredere.
Dar voi aveti scheme, sabloane, modele, gasiti vina altundeva nu la voi. Voi spuneti probabil ceva de genul:
Am facut tot ce trebuia sa fac ca parinte!
sau 
Asa am fost si eu crescut deci e bine!

Copilul are fite, talente, scheme... nu e cum trebuie sa fie, samd....

 

Ideea de baza este reformularea felului vostru de a fi, a felului vostru de a va raporta si de a vedea acel copil. Sa furnizati incredere, sa va simta ca aveti incredere in ea, sa se simta importanta, iubita, protejata dar nu inghesuita. 
Cat timp petreceti impreuna afara? Care sunt placerile ei? Cate sunt implinite? Ce-i place sa faca? De cate ori ati discutat unu la unu liberi la un suc pe o terasa nimicuri? De cate ori si-a dorit sa iesiti si/sau povestiti ce vrea ea? E vara gata? Ati iesit in 2 luni impreuna? 
Seara povestiti? Ce-i place sa manance? Stie sa gateasca? O provocati sa petreceti timpul impreuna invatand-o sa isi faca una alta? De cate ori o laudati pt ceva? De cate ori o faceti sa se simta importanta?
Toate acestea ar trebui sa fie ceva firesc in viata ei, in felul vostru de a fi. Nimicurile care plac sunt adevarate motoare personale pentru viitor.
Ar fi atat de multe si de simplu de facut in fiecare zi. Si atat de normale.

Mai reflectati.

 

Vrei sa pun sare pe rana?

 

Cand va avea copii va transmite ce a invatat de la voi. Acolo duce in realitate ceea ce faceti azi, maine, poimaine....

[caramia]

Chiar dacă ceea ce spui e evident common sense ma cam frusteaza sa vad cu cata usurinta vb despre o situație pe care nu o cunosti absolut DELOC. Si nu e lipsa de asumare a vinii ci pur si simplu nu vreau sa dezvolt.

 

 

Repet rugămintea de a nu face supoziții care depășesc cadrul a ceea ce am spus in mesaj sau alte corelatii... din grija pentru intimitatea mea si a copilului meu

 

[maria2016]

Caramia am trecut printr-o situatie similara cu baiatul cind avea 13 ani (acum are 15 ani) 

Am mers la 2 evaluari cu psihologi\psihiatru si unul mi-a recomandat medicatie si sedinte altul doar sedinte.

 

Am ales varianta fara medicatie pentru ca nici baiatul nu vroia medicatie. Am mers vreo 10 luni la 2 pshihologi unul in afara scoli si unul in scoala.

 

Am schimbat si scoala ca nu am avut de ales incepea liceul dar nu a fost nici o problema desi aici (eu locuiesc in Canada) liceul este foarte solicitant comparativ cu scoala generala.

Desi am schimbat scoala cu una mult mai solicitanta ce a contat mult au fost colegii care au ramas cam aceeasi.

 

Ce a ajutat mult la noi au fost

- sedintele la psihologul din afara scoli cei din scoala nu sint asa buni.

- rezultatele scolare 

- iesiri in park , plimbari pe plaje, ski

- eu care trebuie sa fiu mereu pe faza cand intra in panica sa intervin 

- eu care l-am facut sa inteleaga ca sint "acolo" sa vina la mine cu orice problema ca o rezolvare exista mereu

 

Nu am retinut tu locuiesti in tara sau in afara?

Editat de maria2016, 29 august 2018 - 21:59 .