Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Lacrimile din prima zi in care a plecat

despartire

191 raspunsuri la acest subiect

#11
Letitia1

Letitia1

    Membru VIP

  • PAID
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 14.634 mesaje

Postat 17 august 2018 - 17:18

Eu am mixed feelings încă , de-abia ieri am aflat rezultatele. Încă avem o groaza de rezolvat, de pus la punct pina cind îl mut, pe 25 Septembrie. Însă nu, nu sint trista, sint excited atit pentru el, cit și pentru noi. Am o groaza de lucruri de bifat on my bucket list, care or sa ma țină ocupată, apoi am jobul care îmi maninca o groaza de timp.

 

Nu cred ca o sa pling după ce îl las in campus, sint optimista ca totul o sa fie bine și nerăbdătoare sa văd ce ne oferă viitorul.


  • 2

#12
ioana

ioana

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 591 mesaje

Postat 18 august 2018 - 10:20

Cam asa gandesc si eu, ca Letitia. Bine, mai am 2 ani pana la momentul asta, dar sunt optimista. Mie facultatea mi-a placut foarte mult, m-am acomodat repede, mi-am creat o viata interesanta. Si erau anii '90!

Dar acum, cu toate posibilitatile: burse Erasmus, deplasari, voluntariat, proiecte. Sa tot fii student!


Editat de ioana, 18 august 2018 - 10:21 .

  • 0

#13
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 12.010 mesaje

Postat 18 august 2018 - 13:59

Sigur - evident stiu ca anii de facultate ii vor place la nebunie. Nu ma indoiesc de asta. 

 

Da, ieri a fost la IKEA si si-a luat perne, plapuma, o extra masa, scaun de birou... 

 

Noroc cu Skype-ul live. SI bineinteles, mai prind stiri pe Instamoments. 


  • 0

#14
ioana

ioana

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 591 mesaje

Postat 19 august 2018 - 08:57

Imi imaginez ca e greu, dar pentru ei este varianta ideala: sunt tineri, bine pregatiti, deja umblati prin lume, au parte de tot suportul nostru, psihic si financiar. Cum sa nu te bucuri pentru ei? Cred ca asta este oglinda reusitei unui parinte: sa vezi ca ai facut si crescut o persoana care, la 19 ani, este bine pregatitata pentru viata, este entuziasta si are viitorul in fata.

Oare sa ramana acasa, sa urmeze o universitate locala si sa locuiasca mai departe cu parintii, o fi mai bine? Nu stiu, inclin sa cred ca nu. Desi locuim intr-un centru universitar, fii-miu deja se gandeste sa plece, cand o fi student, in alta parte. Nu am nimic impotriva, chiar daca ar fi mai comod sa ramana aici, poate. Dar nici nu vreau sa-l lipsesc pe el de experienta unei studentii traite pe cont propriu.

Imi amintesc o secventa dintr-o carte, memoriile lui Hillary Clinton, cand el era deja la al doilea mandat de presedinte iar fiica lor, Chelsea, pleaca la facultate. Nu in Washington, sa vina la pranz acasa sa manance o ciorba  [:)], ci undeva pe coasta de vest. Au instalat-o in camera/apartament si apoi si-au luat la revedere. Foarte bine descrie emotiile si trairile pe care le-au avut, ca parinti, in momentul acela. Memorabil fragmentul.

 

 

Si, putin off-topic. Cine a dat examen in Iasi in anii '90, va mai amintiti cum era? Eu am venit in septembrie 1993 (in anul acela admiterea a fost in septembrie), doamne ce dezorientata eram. Nici nu gaseam facultatea la care voiam sa ma inscriu, orbecaiam pe acolo, prin corpul A al UAIC... Nicio informare, niciun sprijin, nimic. La distanta de ani - lumina fata de ceea ce se intampla astazi. Si apoi imbulzeala din fata caminelor, la cazare... brrr...


Editat de ioana, 19 august 2018 - 08:58 .

  • 0

#15
miriama

miriama

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 847 mesaje

Postat 25 august 2018 - 15:59

Stiam ca ziua asta va veni insa nu credeam ca va fi atat de grea. Ca momentele dupa care usa se va inchide vor fi atat de dureroase.

 

Taxiul a plecat spre aeroport. Ultima imbratisare stransa in care i-am spus cu glasul gatuit de emotie: Te iubesc. Ai gria de tine...

Si eu te iubesc mami. Pa Pa.

 

Si a plecat catre noua lui etapa a vietii. Cea de student. 

Raman urmarind masina care imi ia copilul si imi surprind lacrimile siroaie pe obraji Parca ieri era un bebelus...si acum pleaca ...

De ce au trecut acesti 18 ani atat de repede?  Cum va fi viata mea fara a-i vedea chipul luminos in fiecare zi?
Sunt coplesita. nu am crezut ca despartirea va fi atat de grea. Parca mi-a dat cineva un pumn in stomac.  [:(]

 

Ah ... atat de multe emotii. Simt ca clachez.

 

Am trait aceste momente anul trecut. Eu am dus-o la facultate, am instalat-o la camin dar cand am plecat eu spre aeroport ea se tinea de masina. O, Doamne, ce moment.... avea 17 ani... Cand am ajuns acasa, am intrat in camera ei si am plans pana n-am mai avut lacrimi, si deodata mi-am scuturat capul si am zis "gata, asta e ce si-a dorit, pentru asta am sustinut-o, drum bun" De atunci n-am mai plans.

 

Dar am retrait aceleasi sentimente in fiecare vacanta cand a venit acasa. Acum, in vacanta de vara, i-am luat bilet de intors fix cand incepe scoala, sa stea cat mai mult cu noi. Stiu, e egoist, dar stiu si mai bine ca venirile vor fi din ce in ce mai rare. Vara viitoare are un internship toata vara, e super fericita ca isi castiga primul salariu, si noi pentru ea, dar inimile noastre plang si rad in acelasi timp. 

 

Mi-a fost incredibil de greu sa pun un tacam mai putin la masa, sa trec prin camera ei sa zic "noapte buna" si sa nu fie acolo, am suferit ca un caine cand era bolnava si nu eram acolo sa o doftoricesc, imi venea sa smulg peretii cand imi zicea "mami, e incredibil de greu la facultate" dar am fost in culmea fericirii cand la final a luat rezultate foarte bune. Sunt foarte multe de scris, va doresc sa aveti puterea sa luati fiecare zi asa cum e si sa il sustineti zambind chiar daca in somn va umflati de plans. 


  • 2

#16
michelle-usa

michelle-usa

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 16.174 mesaje

Postat 02 septembrie 2018 - 03:35

Redactor, mi s au innodat lacrimile in barba si doar ca te am citit pe tine.... pt mine experienta asta e ca sf lumiii... nu stiu cum as putea merge mai departe. Am plans si cand l am lasat in fata liceului.... Iti doersc multa putere si lui Andrei mult succes. 


  • 1

#17
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 12.010 mesaje

Postat 02 septembrie 2018 - 11:37

Au trecut ceva mai mult de 2 saptamani de cand copilul meu a plecat de acasa spre studentie. 

Primele zile au fost groaznice. Ma gaseam intrand in camera lui de adolescent - acum goala, rasfoindu-i caietele de elev, deschizandu-i sertarele biroului, = ca in cautarea oricarui semn ca totul e un vis. 

Nu mai stiu detalii despre el - ca mama e greu sa realizezi ca nu stii exact ce mananca, cand se trezeste, cum se imbraca ...

 

Invat insa, de la zi la zi - sa ma consolez cu ideea ca asta a fost visul cu care l-am crescut din prima zi de scoala - sa ajunga la facultatea care si-o doreste. Si - a reusit. 

Si acum e fericit ... chiar daca nu mai e al meu acum.... [flo2]


  • 2

#18
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 21.808 mesaje

Postat 02 septembrie 2018 - 12:03

Cam asa gandesc si eu, ca Letitia. Bine, mai am 2 ani pana la momentul asta, dar sunt optimista. Mie facultatea mi-a placut foarte mult, m-am acomodat repede, mi-am creat o viata interesanta. Si erau anii '90!

Dar acum, cu toate posibilitatile: burse Erasmus, deplasari, voluntariat, proiecte. Sa tot fii student!

Ideea e ca nu e vorba de cum gandim (nu cred ca exista vreun parinte care ar gandi altfel) e vorba de ceea ce simtim.


  • 1

#19
Letitia1

Letitia1

    Membru VIP

  • PAID
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 14.634 mesaje

Postat 02 septembrie 2018 - 12:37

Eu niciodată nu m-am gindit la copilul meu ca fiind “obiectul muncii”mele, este in continuare “obiectul “ griji mele, dar nu al muncii! Poate de aia nu simt tristetea despărțiri i așa cum o simt alte mame. Simt excitement nu Tristețe !


  • 1

#20
a_alinta

a_alinta

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 6.095 mesaje

Postat 02 septembrie 2018 - 15:33

eu sunt mai nesimtita , recunosc, plang numai cand nu ma vede nimeni.  

 

dar pe copiii mei mereu am incercat sa-i cresc independenti de mine,  poate pentru simplu fapt ca si eu am crescut independent de mama mea care a plecat fara sa vrea de langa mine.  

 

atata timp cat sunt in viata nu le voi simti lipsa niciodata, cred ca asa trebuie sa ganditi cand va pleaca copiii de acasa!


  • 0





Etichetat si cu despartire

Intrebari Panica

  • Simptome sarcina

    marice2
    - aug 25 2019 17:57

  • Cum trebue sa fie tensiunia

    loauy_1
    - aug 25 2019 17:52

  • Căciuliță

    MaM Tina
    - aug 25 2019 17:11

  • Controalele medicale în sarcină

    Kitushkina
    - aug 25 2019 11:38

  • Nu pot manca

    madama7
    - aug 25 2019 10:29

Grupuri

  • Mamici din Vâlcea

    ela_vl1
    - iul 04 2017 18:24

  • Mamici pentru mamici

    icailoaie
    - apr 17 2014 09:07

  • Mămici,burtici departe de casă...

    Andreana
    - dec 04 2013 15:58

  • Parinti inteligenti, parinti fericiti !!!!

    mada27
    - nov 30 2013 23:00

  • Mamici, Burtici, Tatici din Vrancea

    Anda08
    - iul 11 2013 16:02

Bloguri

  • Care sunt cele mai importante calitati pe care noi, ca parinti le putem invata?:)

    mihaela lia
    - aug 25 2019 11:24

  • Clinica

    Elena1982S
    - aug 25 2019 02:43

  • Ziua de nastere cu bebe in burtica

    Nicol1ch
    - aug 24 2019 15:56

  • Bebe misterios

    Nicol1ch
    - aug 24 2019 12:01

  • 31 de săptămâni împreună

    deliaalice
    - aug 23 2019 20:47

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38