Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Lacrimile din prima zi in care a plecat

despartire

191 raspunsuri la acest subiect

#1
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 14.051 mesaje

Postat 16 august 2018 - 12:34

Stiam ca ziua asta va veni insa nu credeam ca va fi atat de grea. Ca momentele dupa care usa se va inchide vor fi atat de dureroase.

 

Taxiul a plecat spre aeroport. Ultima imbratisare stransa in care i-am spus cu glasul gatuit de emotie: Te iubesc. Ai gria de tine...

Si eu te iubesc mami. Pa Pa.

 

Si a plecat catre noua lui etapa a vietii. Cea de student. 

Raman urmarind masina care imi ia copilul si imi surprind lacrimile siroaie pe obraji Parca ieri era un bebelus...si acum pleaca ...

De ce au trecut acesti 18 ani atat de repede?  Cum va fi viata mea fara a-i vedea chipul luminos in fiecare zi?
Sunt coplesita. nu am crezut ca despartirea va fi atat de grea. Parca mi-a dat cineva un pumn in stomac.  [:(]

 

Ah ... atat de multe emotii. Simt ca clachez.



#2
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 16 august 2018 - 13:54

Mirela [grup]



#3
devo

devo

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.740 mesaje

Postat 16 august 2018 - 14:13

Redactor  [flo2]  [pup]

cat de departe sunteti de el? cat de des o sa va vedeti? 



#4
velvet

velvet

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 9.612 mesaje

Postat 16 august 2018 - 23:35

hai ca mi-au dat lacrimile citindu-te...si nu e prima tura de plans azi...de fapt e,ca deja azi e ieri...te pup.



#5
Judoka02

Judoka02

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.807 mesaje

Postat 17 august 2018 - 08:07

E cursul  vietii. [floare3]  Important e el sa fie multumit si sa reuseasca acolo unde este.

 

In plus,comunicarea e mult mai usoara acum.



#6
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 17 august 2018 - 09:05

Mirela,  [flo2]

 

Zilele vor trece, lacrimile se vor usca si usor, usor, vei incepe sa ai alte sentimente care vor lua locul golului lasat de plecarea lui.

Sentimente de mandrie pentru un viitor pe care i l-ai construit cu rabdare,  sentimente de bucurie pentru fiecare pas pe care il va face de aici inainte.

 

Succes, Andrei, in noua ta viata!



#7
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 14.051 mesaje

Postat 17 august 2018 - 11:26

Multumesc pentru gandurile bune. 

E oarecum straniu sa treci prin acest bagaj de sentimente - dupa 18 ani in care ai trait din frumusetea vietii de mama 100%.

Cand copilul pleaca pe usa si cuibul ramane gol - te intrebi brusc care e menirea ta  - daca obiectul muncii tocmai a iesit spre usa.

Si chiar daca ne-am dorit asa de mult acest moment, copilul a muncit asa de mult pentru aceasta realizare - ai acel gol imens in stomac ... de cadere in liber.

 

Da, e greu ... si stiu ca sentimentul acesta de tristete ascunde amaraciunea ca timpul trece asa de repede si nimic nu e etern. Decat, poate doar dragostea de mama.



#8
antmil

antmil

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.491 mesaje

Postat 17 august 2018 - 15:07

Acum trei ani cind a plecat primul, am fost atit de absorbita de procesul de admitere, de organizare, de hartogaraie ca nu am realizat momentul pina cind nu l-am mutat fizic in dorm room si am inteles ca am venit in 4 (cel mic a fost cu noi) dar plecam acasa in 3 si el ramane acolo. Am plins tot drumul pina acasa (3 ore jumatate)...nu am putut intra la el in camera mai bine de 3 luni ... sa o vad goala, lipsita de posterele de pe pereti si de toate lucrurile lui. 

 

Intre timp, textele au inceput sa curga, telefoanele sa zbarnie, a venit Parents' weekend si totul a intrat intr-o normalitate. Ne vizitam des, vine acasa in vacante, vorbim tot timpul...devine adult. Rolul de mama nu dispare, se transforma si e normal sa fie asa.

 

Duminica imi pleaca cel mic si imi este mult mai rau decit cu primul...sincer, mi s-ar pare ingrozitor daca nu as stii ca este si mai aproape decit cel mare si il pot vedea mult mai des. Avem o relatie mult mai apropiata (na, a fost aproape copil unic 3 ani si s-a rasfatat...dupa ce a plecat cel mare la facultate).

 

Mi-am planificat weekendurile urmatoare sa fiu plecata de acasa...imi trebuie ceva timp sa ma obisnuiesc cu o liniste totala, cu cina singura (sotul meu lucreaza seara si eu aveam cina cu cel mic in fiecare seara), cu nimeni care sa nu ma alerge pe nicaieri :) :) 

 

E o etapa noua...si inima mi-e bucuroasa ca isi gasesc drumul, ca au posibilitatea sa isi indeplineasca visele, ca devin adulti, ca isi dobandesc incet-incet independenta dar mi-e si trista tare pentru ca ii vad mai putin, descopera lucruri noi fara mine, nu mai sint martora la uimire, la noutati...e un echilibru la care trebuie sa ajungem si uneori franghia pe care pasim se clatina. 


Editat de antmil, 17 august 2018 - 15:48 .


#9
velvet

velvet

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 9.612 mesaje

Postat 17 august 2018 - 15:43

Mirela,tu macar ai o menire,un rost...mult succes copilului! numai bine!



#10
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 17 august 2018 - 16:33

Multumesc pentru gandurile bune. 

E oarecum straniu sa treci prin acest bagaj de sentimente - dupa 18 ani in care ai trait din frumusetea vietii de mama 100%.

Cand copilul pleaca pe usa si cuibul ramane gol - te intrebi brusc care e menirea ta  - daca obiectul muncii tocmai a iesit spre usa.

Si chiar daca ne-am dorit asa de mult acest moment, copilul a muncit asa de mult pentru aceasta realizare - ai acel gol imens in stomac ... de cadere in liber.

 

Da, e greu ... si stiu ca sentimentul acesta de tristete ascunde amaraciunea ca timpul trece asa de repede si nimic nu e etern. Decat, poate doar dragostea de mama.

 

Asa este. Am simtit asta din plin chiar daca Silvi nu a plecat din casa. Brusc a disparut obiectul muncii. Am ramas descumpanita, cu timpi morti. Debusolata nestiind ce sa fac cu mine si cu noua mea viata. 

 

Dar in timp m-am redescoperitt pe mine insami, am redescoperit placeri de mult uitate si incet, incet ma reintregesc. Sunt hotarata sa nu mai scap nimic din placerile vietii.

 

Daca vreau sa fluier, fluier si nu ma trage nimeni de maneca sa-mi spuna, tu esti mama si trebuie sa fii serioasa.





Etichetat si cu despartire

Panic Questions

  • Progesteron

    Flor_i
    - Ieri, 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

  • Posibilă sarcină??

    Larisa03303
    - feb 20 2024 11:14

Last Blogs

  • Pregatirea pentru nastere naturala

    LarisaG89
    - Astăzi, 10:42

  • Tenul în sarcina

    Julix94
    - Ieri, 22:55

  • Tenul în sarcina

    Julix94
    - Ieri, 22:55

  • Glicemia in timpul sarcinii

    Ioone
    - Ieri, 22:19

  • Baiete sau fetita?

    ely4
    - Ieri, 17:50

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -