Nu stiu cum sa o denumesc altfel, dar am ajuns la limita cu Malina, fata mea cea mare, de 14 ani.
Totul a inceput acum 2-3 luni, cand ne-am pomenit cu un virus la stomac in familie. S-a plimbat cateva zile pe la toata lumea, de la mic la mare am vomitat, am fost deranjati la stomac, am fost la medic, am lipsit de la scoala sau de la munca. Dar a trecut in cateva zile la fiecare din noi, nu cred ca a durat mai mult de 10 zile cu totul (ca ii trecea unuia, il lua altul)!
Dar cea mare a ramas cu sechele, ca altfel nu stiu cum sa le denumesc. A inceput da aiba dureri de burta si stari de voma mereu. Nu e nimic in neregula cu ea fizic, ci psihic. Are atacuri de panica dimineata inainte de a pleca la scoala, ca daca o sa I se faca rau, sta 2-3 ore in baie la scoala ca ii e rau, acasa are zile cand nu se ridica din pat (a stat o data 3 zile in continuu in pat, doar la buda s-a ridicat sa mearga), nu mananca, a slabit vizibil (ca ii e teama ca vomita), cel Mai bun prieten Al ei e sticla de APA, pe care nu o lasa din mana nici batuta, face crize la propriu daca incerci da i-o iei (inclusiv la doctor, cand a urcat-o pe pat sa o verifice, nu m-a lasat sa ii iau sticla din mana). Nu bea apa in adevaratul sens al cuvantului, ci doar isi umezeste cumva buzele cam la fiecare minut, nu exagerez, zice o propozitie, bea in strop de apa, mai zice ceva, mai ia o gura, in continuu.
La scoala mai mult nu a mers in ultimele 2-3 saptamani, adica fie refuza sa se dea jos din pat dimineata ca ii e rau, fie pleaca dimineata, sta 2-3 ore in baie, nu la ore, apoi ma suna secretara sa o iau acasa ca ii e rau. De vomat nu cred ca a Mai vomat decat de vreo 2 ori de cand a fost virusul, si asta banuiesc ca mai mult provocat, autosugestionat dupa multe ore petrecute aiurea in baie.
La doctor am tot fost cu ea, nu are nimic fizic in neregula, mi s-a dat recomandare pentru un terapeut (dar dureaza saptamani sau poate chiar luni pana sa inceapa efectiv vreo terapie). Am vorbit la scoala, am vorbit cu ea, efectiv nu stiu ce sa ma mai fac!!
Nu e ipohondrie conform doctorului, dar are multe din simptomele bolii, atacuri de panica, gura mereu uscata, se simte bolnava si neinteleasa de noi, ca nu o credem (recunosc, dupa 2 luni de simptome inchipuite Zi de Zi, confirmate de doctor, nu o Mai cred).
Astea imi vin acum in minte, sigur Mai sunt si altele.
Aveti vreun sfat, vreo sugestie despre cum as putea-o ajuta? Acum iar zace in pat la mine si refuza sa se ridice si ma trimite la farmacie sa ii iau ceva de voma, ca iar le-a terminat (suge pastilele de burta si de voma intr-o disperare, maximum permis pe Zi!)