Nu am copil in sistemul de invatamant de stat romanesc insa stiu ca problema manualelor scolare este super dezbatuta de parinti, in ROmania.
Cred totusi ca o dezbatere cu folos nu se poate face fara a fi expert in educatie si a intelege foarte bine materia... zic eu.
Desi cunosc bine manualele de scoala ale copilului meu - nu pot sa imi dau cu parerea daca sunt bune sau nu, pentru ca nu am calificare pentru asa ceva. Nu am nici o idee cum ar trebui sa fie manualul ideal de scoala insa cred ca cel mai calificat sa isi dea cu parerea este profesorul - pentru ca el este cel care stie de la inceput care sunt obiectivele matieriei in acel an.
Imi place mult acest paragraf scris de Plesu despre manualele scolare si implicarea parintilor in dezbare ...
Mai periculoasă decît inflația informației și a răsfățului ludic este manipularea ideologică a elevilor: educația înțeleasă ca un corelativ al îndoctrinării. Ca pe vremea mea: tot ce nu era în acord cu politica partidului și cu perspectiva unui „viitor luminos“ era blamabil și interzis. Acum, a apărut un trend care interzice, țanțoș și nătîng, tot ce nu e conform cu sloganurile unei „corectitudini“ gata-făcute. Viața nu e policromă, nu e un amalgam de „bune“ și „rele“, ci o luptă între „buni“ și „răi“, în care „răii“ nu trebuie doar înfierați, ci, pur și simplu, tratați ca „inexistenți“. Excludem din programă Baltagul, fiindcă vorbește despre agresivitatea masculină. Excludem, de asemenea, Mara lui Slavici, lirica „tristă“ a lui Eminescu, proza sufocată de „regionalisme“ a lui Creangă. De ce să învețe copiii ce e aia o „tolbă“, sau un „pocinog“, cînd, în viața zilnică, ei au de-a face cu „pinterest“, „kendama“ și „vlog“? Cu asemenea criterii, vom arunca la gunoi mai toată producția culturală a lumii: de la nuduri (instrumentalizarea femeii…) la pictura religioasă (manipulare antiștiințifică), de la Iliada (prea mult război) la Meșterul Manole (uciderea unei gravide prin zidire), de la Platon (antidemocratic) la Caragiale (antipatriotic) ș.a.m.d. O doamnă profesoară preferă Shakespeare. Shakespeare? Ăla cu Othello (rasism), cu Titus Andronicus (14 asasinate, din care 9 au loc pe scenă, în fața spectatorilor), cu Macbeth? Aceleiași doamne i se pare mai „corectă“ Cartea Junglei (plină, totuși, de discriminarea animalelor, cu tigri răi și pantere bune). Sau Arghezi (valorificînd artistic „bube, mucigaiuri și noroi“?). Gata! Copiii noștri vor citi doar povești cu zîne, vor vedea doar telenovele cu happy-end și vor moțăi în sosuri roz, fără dramă, fără „rele“, fără riscuri. Dacă asta e „linia“, nu pot decît să mă bucur că am scăpat de copilărie. de aici