64 raspunsuri la acest subiect

[brilla]

O postare de la un subiect de aici m-a inspirat să creez subiectul de față în care adresez întrebarea: până unde merge acel „împreună la bine și la greu” ?

 

Pornesc de la un caz concret: o familie formată din soț și soție. În urmă cu mai mulți ani, el a suferit de o boală foarte gravă, cu posibilități foarte mari de a fi mortală. Ea a făcut toate eforturile pentru ca el să supraviețuiască și a reușit. Însă el a rămas cu sechele în urma tratamentului. Fără să intru în alte amănunte, el practic nu mai este același om, relația e cu totul diferită față de ce era,  iar responsabilitățile sunt aproape în exclusivitate pe umerii ei. Iar ea a obosit, simte că îi trece viața în acest mod „steril”, dar nu îl poate abandona, în virtutea conștiinței. De aici întrebarea din începutul postării. Există, deci, o cale „corectă” de urmat?

 

 

[marius]

Da, cea liber asumata orice ar insemna acest liber asumat

[brilla]

Da, cea liber asumata orice ar insemna acest liber asumat

Asta e clar. Doar că e cam evaziv. Recunosc faptul că mi-aș dori ceva mai concret. Probabil că e prea mult să zic „ce ați face într-o atare situație”, dar m-ar interesa părerea cuiva din această perspectivă. Când situația evoluează de la dragoste, trece prin disperare, o imensă fericire că situația nu s-a terminat tragic, urmată de ani de viață plată și erozivă. 

[CorinaDani]

calea corecta este cea in care ramai cu constiinta impacata in urma alegerii facute, stiind ca mai mult sau altfel nu puteai face sau decide.

sa speram doar ca viata nu ne va aduce, pe noi si pe cei dragi, in fata unei astfel de rascruci.

un caz asemanator cu cel descris de tine, brilla, este cel al fotbalistului mihaita nesu. dupa o casnicie de 6 ani, sotia l-a parasit la 9 luni dupa ce el a ramas paralizat de la gat in jos, in urma unei accidentari cumplite, suferita in timpul unui antrenament la fotbal. ca decizia divortului a fost unilaterala sau de comun acord, nu stiu.

gasesti detalii pe net daca vrei, eu sunt impresionata de taria acestui om in fata incercarilor la care l-a supus viata, si cum si-a gasit puterea de a se bucura de viata, de a-i ajuta pe altii, de a nu-si pierde credinta si speranta ca odata si odata va merge din nou pe propriile picioare.

[brilla]

 

un caz asemanator cu cel descris de tine, brilla, este cel al fotbalistului mihaita nesu. dupa o casnicie de 6 ani, sotia l-a parasit la 9 luni dupa ce el a ramas paralizat de la gat in jos, in urma unei accidentari cumplite, suferita in timpul unui antrenament la fotbal. ca decizia divortului a fost unilaterala sau de comun acord, nu stiu.

 

Știu cazul din presă, am înțeles că el a insistat pentru divorț.

 

Deosebirea față de situația la care mă refer eu, este că totuși el a rămas cumva integru din punct de vedere mental și emoțional. În cazul prezentat de mine, lucrurile stau exact invers.

 

Editez ca să subliniez ideea că el nu este capabil, din punct de vedere mental și emoțional, să ia o decizie importantă, el pare să nu conștientizeze situația. Din acest punct de vedere este o diferență netă față de cazul lui Neșu. 

Editat de brilla, 03 octombrie 2017 - 15:12 .

[CorinaDani]

brilla, grea situatie, grea decizie, urata este viata uneori....

doamna in cauza a primit consiliere psihologica ? nu neaparat pentru impasul in care se afla acum, ci la modul general.

[brilla]

brilla, grea situatie, grea decizie, urata este viata uneori....

doamna in cauza a primit consiliere psihologica ? nu neaparat pentru impasul in care se afla acum, ci la modul general.

A încercat varianta cu psihologul, dar a renunțat. Dacă nu a întâlnit profesionistul potrivit de la început, nu a mai făcut altă încercare. A încercat și varianta cu un duhovnic, pentru că simțea nevoia să își liniștească sufletul. Din păcate, a avut o experiență neplăcută și a renunțat și la asta. 

[andacos]

 

Editez ca să subliniez ideea că el nu este capabil, din punct de vedere mental și emoțional, să ia o decizie importantă, el pare să nu conștientizeze situația. Din acest punct de vedere este o diferență netă față de cazul lui Neșu. 

Nu stiu exact sa spun (din punct de vedere legal,adica)insa atita timp cit sunt casatoriti,iar el este diagnosticat oficial cu retard(ma rog ,tot ce-i posibil sa fie sub alta denumire)mintal,ea va trebui sa ia deciziile.

 

Si eu ma gindesc la situatia mea,la situata noastra ca familie,ca nu stim exact cum va evolua situatia ,in ce directie,cert este ca este foarte,foarte greu sa fii in asemenea situatie,sa trebuiasca sa gindesti pentru familie,sa iei decizii pentru ea,sa fii alaturi de persoana bolnava(care automat se schimba,poate la inceput insesizabil,insa cu evolutia bolii schimbarea poate fi foarte mare),sa o sprijini,sa suporti zilele bune si mai putin bune,cu acelasi calm,stare pozitiva...ce pot spune e ca fiecare primeste exact atit cit poate duce.

 

Iar cind nu mai poate duce...drumul e la rascruce.

Editat de andacos, 03 octombrie 2017 - 15:56 .

[andacos]

Ma gindesc ca daca persoana in cauza e in Romania,e mult mai dificil,din toate punctele de vedere,incepind cu boala si tratarea ei in sine si terminind cu pozitia societatii fata de persoana bolnava ,dar si fata de cel ce traiesti alaturi de ea.

 

Sigur ca nu e varianta ideala,ins apoate a incerca sa-l interneze(da ,e greu daca e in Romania)intrun loc special,unde sa primeasca ingrijirea corespunzatoare ,iar ea sa incerce sa-si ia viata in miini,fara a-l exclude complet din viata ei.

[brilla]

Nu știu în ce măsură faptul că sunt în România îngreunează situația. Ea câștigă foarte bine, este, cum s-ar spune „realizată” din punct de vedere profesional. El este integru din punct de vedere fizic, are și un loc de muncă, din fericire am înțeles că acolo unde lucra înainte de a se îmbolnăvi situația lui a fost înțeleasă și este într-o poziție în care se descurcă. Cred că este departe de a putea fi catalogat ca retardat, însă este clar că a rămas cu multe sechele, cu deosebire în aria emoțională, care au erodat viața de cuplu în special. Mai este și faptul că poate uita lucruri importante și în general nu poate fi un sprijin în chestiunile importante.