E foarte diferit cum percepi ca si copil desprinderea de cuib si cum percepi ca parinte! Cred ca cei ce se apropie ca parinti de momentul asta, incep sa aiba mai multa intelegere pentru proprii parinti, vazind prin ce au trecut la vremea lor!
Eu m-am obisnuit cu ideea, dar am avut si eu angoase. Imi amintesc cum am fost cu baiatul la Toy story 3 si am iesit plingind de acolo! Baiatul meu avea doar 10 ani atunci dar pe mine ma pocnise deja nostalgia, caci savurasem impreuna cu el, Toy story 1 si 2, cu personajul Andy copil fiind, sa il vad in ultimul film plecind la facultate, mi-a dat fiori. Mi-am amintit cit timp si efort am pus in a-i cumpara toate personajele favorite, Woody, buzz, Zurg, potato head, cu cita bucurie le-a primit si s=a jucat cu ele ani in sir, nu-i de mirare ca mi-au dat lacrimile!
Nu, nu sint trista sau nostalgica, am trecut de faza asta, sint chiar entuziasmata, atit pentru el cit si pentru noi, panrintii, care o sa putem sa ne organizam timpul asa cum vrem si cind vrem. Nu-mi doresc decit sa fim sanatosi sa il putem ajuta cit mai mult, pina cind isi ia zborul complet din cuib.