Aparent, pentru că intru foarte rar pe internet în ultima vreme, Kaufland a devenit cel mai detestabil lanț de aprozare din țară. Prima a apărut scandalul cu reclama aia în care o tipă zice „Femeie cu paste caut băiat cu cașcaval”, lucru ce a stârnit o revoltă vie, adevărată și puternică în sufletele oamenilor, care sunt foarte sensibili la condiția femeii în România.
Apoi a apărut vlogărul „Milițianul”, care s-a dus în Odorheiul Secuiesc să ia niște mici de la Kaufland și a fost refuzat că a vorbit în română. Avea și un film și a fost preluat rapid de vidanja RTV, ceea ce ne asigură că este un fake ordinar. 90% din ce apare la România TV este fals.
Da’, uitându-mă cu atenție la filmuleț am observat câte ceva din psihicul acestui „Milițian”. Se duce spre Kaufland susținând că are informații cu privire la o mișelie: cică nu-ți dau mici dacă vorbești în română. Merge, îi dă 10 lei la doamna, aia borborosește ceva, ăsta-și asumă automat „M-AȚI ÎNJURAT?”, aia zice „nu, nimic” (din câtă maghiară cunosc eu), omul ÎNJURAT apelează la public pentru traducere, cineva îi spune „nu înțeleg” tot în maghiară, urmează tragedia.
Dar eu am rămas la faza aia cu „m-ai înjurat?”. Ce interesant trebuie să fie în capul ăstuia, unde merge prin lume presupune că vor vânzătorii să-l înjure. Trece pe stradă și, de partea cealaltă a drumului, vânzătorul de șaorma strigă după el „vlogăreeee, milițieneee, băăăăă”, iar el răspunde „ceeee, băăăă”, iar vânzătorul „te bag în mă-taaaa”, „băăăă, m-ai înjuraaaat”, „nem tudooooom”, „băăăă, român în țara mea și mă înjură vânzătorii”.
În ce spațiu mintal trebuie să fie dacă se așteaptă să-l înjure lumea când cere niște mici. Cât de singur, cât de speriat, cât de mic. E ca un câine care a fost abuzat și acum i-e frică de oameni. Presupune că vrei să-l lovești când ridici mâna să te scarpini în cap.
Altfel, pentru cei neobișnuiți cu ungurii, în general au o jumătate de secundă de delay când vorbești cu ei în ungurime că trebuie să-și adapteze comunicarea la română. Oricât batem noi cu lingura în tigaie măsura de la melodia imnului național, adevărul e că ăia vorbesc între ei doar în maghiară, se uită la televiziuni maghiare și ascultă radiouri maghiare. Normal că româna este dificilă pentru ei și greu de făcut switch-ul rapid. Eu am avut dialoguri cretine cu vânzători români care cunoșteau româna, nu este deloc un mediu de performanță pe-acolo, nu e genul de job care atrage academicieni ci oameni cu anvergură intelectuală mică, gen repetenți sau absolvenți de jurnalism.