7 raspunsuri la acest subiect

[Admin]

Am citit recent un mesaj, cred ca pe Facebook, despre o femeie, carierista, care ajunsa la varsta de 31 de ani spunea raspicat ca nu isi doreste copii! Sau cel putin nu inca! Mesajul sublinia faptul ca s-a saturat sa-i reaminteasca toata lumea, aproape in fiecare zi, ca ceasul ei biologic ticaie, S-a saturat de intrebarea: Da tu cand o sa faci copii?

 

Mai interesante erau insa comentariile la acel mesaj. De la comentarii care aprobau si respectau decizia fiecarui om de a face ce doreste cu viata sa, la comentarii care ii atrageau atentia ca o sa-i para rau, pentru ca atunci cand o sa-si doreasca copii poate nu o sa mai fie fertila, si pana la comentariile violente care subliniau ca misiunea fiecarui om este procrearea si ca decizia ei de a nu avea copii este impotriva ordinii firesti, impotriva evolutiei, impotriva lui Dumnezeu!

 

Profit de acest mesaj sa va intreb: Voi de ce v-ati dorit copii?

 

Pentru multi, a avea copii face parte din visul lor. Visul standard? Un sot/sotie, doi copii, o casuta cu gradina, un animal de casa, o masina si un concediu pe an. Altii isi doresc copii din cauza presiunii sociale! Este "inacceptabil" sa nu ai copii la o anumita varsta?!? Altii is doersc copii ca sa le aduca lumina si bucurie in viata?  Mai sunt si exemple mai nisate: a avea multi copii inseamna sa primesti mai multe alocatii de la stat, sa ai scutiri de taxe (in diverse tari).  sau ce parere aveti de...Am copii pentru ca asa vrea Dumnezeu! Este datoria omului sa populeze planeta. Voi de ce aveti/v-ati dorit copii?

 

 

[Admin]

Cred ca nu este prea politicos sa pui o intrebare fara sa raspunzi la ea, sau sa incerci sa raspunzi...

 

Eu mi-am dorit sa am copii pentru ca asa am simtit, undeva in adancul meu ca imi doresc un copil. Si Dumnezeu ne-a dat un baiat minunat. Mai tarziu ne-am dorit inca un fratior si nu am mai reusit. Anii au trecut si acum, pot sa raspund spunand ca mi-am dorit un copil pentru ca am simtit (atunci nu am stiut dar am simtit) ca un copil o sa ne umple viata, cu fericire, cu energie cu dragoste.

 

Am descoperit in cei 17 ani de parenting ca a avea un copil nu inseamna o simpla partida de sex si o nastere, si ca adevarata calatorie este experienta de parenting! Am aflat ca misiunea mea ca parinte este sa-l educ si sa-i ofer sansele se dezvolte echilibrat si sa-si atinga potentialul maxim.  Am aflat ca pentru a fi parinte trebuie sa iti practici meseria de parinte, sa uiti de problemele si neajunsurile tale.  In opinia mea un copil are nevoie in primul rand de un parinte si nu de un prieten. Are nevoie de un mpdel care le poate demonstra si explica de ce exista bine si rau, care este moralitatea din spatele anumitor decizii. Un model care  intelege ca in viata exista greseli si ele sunt bine venite pentru ca invatam din ele ca sa mergem mai departe. Si cel mai important am aflat ca trebuie sa fi parinte pentru copilul pe care il ai si nu pentru copilul pe care ti-ai fi dorit sa-l ai.

 

Pot sa concluzionez ca mi-am dorit un copil pentru a ma bucura la maxim de dualitatea tata-fiu, parinte-copil, care prin definitie este un win-win, mai ales daca incerci sa-ti faci meseria cat mai autentic si mai implicat.

[andaghe]

Mi-am dorit copil pentru că habar nu aveam ce greu e să îl crești :))

Nici nu as putea spune ce anume m-a determinat, mereu mi-am dorit copii, din copilăria mea simțeam că e un sentiment grozav sa ai un bebeluș in brațe. Uneori visam că am bebeluș și mă trezeam cu o senzație vaga de dor , că și cum visul fusese real. 

Dar m-am simțit până la 30+ eu însămi un copil și nici prin cap nu îmi trecea chiar să fac un copii. Până într-o primăvară când probabil hormonii mi+au jucat feste la propriu și am decis că nu mai pot trai fara bebe. (Nu glumesc, în perioada aceea eram atât de hormonala că plângeam dacă vedeam copaci înfloriți :)) ) 

 

[andaghe]

Și mai mi-am dorit copil ca sa am jucării să mă joc și eu ;)

[XIO]

Anda, la mine a fost chiar invers.

Am visat o data ca eram pe holul maternitatii cu sotul si cu mama/mea. Era acolo ca si cand m/as fi trezit din vis, ca ma uitam in stanga si in dreapta si descoperea chestii.... firar...sunt in maternitate...ma uit in jos...mvai, sunt in camasa de spital....ma uuit la mana...kkt, am copil....vad bratara roz, incep sa plang in hohote si nu d efericire, zic ...si e fata...

mama/mea se uita la mine, ma intreaba ce am iar eu, ca in filme, plangand si uitandu/ma in sus, am cvasi/urlat 'eu nu vreau copil...eu vreau sa opereeeeeez!!!!'.

 

[andaghe]

Xio,   

[Fleurdelise]

Eu mi am dorit copil cand am incetat sa fiu eu insami copil, mental vorbind, asta tot in jurul varstei de 30 de ani, Putin inainte. De fapt din momentul in care am trait prima relatie serioasa. N a fost sa fie atunci.

Cand aveam 33 de ani, mama a plecat dintre noi, dupa 2 luni de la plecarea ei am fost insarcinata. Dar nu am avut atunci curajul sa mi asum un copil, as fi fost mama singura.

 

La 8 ani de la acel moment, dupa multe schimbari in viata, copilul a venit, neplanificat ci parca daruit, la ceasul lui. Singurul regret e ca nu I pot da  frati sau surori, biologici.

 

Drumul meu spre maternitate pare sinuos, dar citind aici lupta unor colege de forum cu Infertilitatea, imi dau seama ca nu e asa.Eu nu am luptat decat cu propriile frici si prejudecati.

[dea78]

    Vorbesc din prisma unei femei care nu are prunci.

    De ce imi doresc un copil?!...Pt ca sa imi simt familia completa.Pt ca mi-am dorit sa fiu mama de cand eram prunc.Pt ca am fost cea mai mare dintre surori si mi-a fost drag sa ingrijesc si sa indrum.Pt ca nici cariera,nici hobbyurile,nimic nu poate inlocui un prunc si compensa lipsa lui.

    Asta e punctul meu de vedere...respect decizia altora.