Eu am avut o colega la facultate pe care o cheamă Găină. Are și un frate, pe părinții ei tot așa ii cheamă. E un nume, la urma urmei te obișnuiești. Noi ne distram împreuna cu ea de numele ei de familie, râdeam când ne gândeam la domnul Găina :)), râdea și ea. Dar era numele ei și nu l-a schimbat :). E nemăritată :).
Eu am avut ca nume de familie, unul foarte rar. Atât de rar încât in zona in care locuiam eu era unic. Recunosc ca trebuia sa repet absolut de fiecare data când ma întrebau cum ma cheamă. Dar acela era numele meu. Mai primeam și întrebarea "ce nume e asta?" Pai e numele meu, ce nume sa fie?
L-as fi păstrat dacă soțul meu ar fi vrut sa îl ia sau dacă pe vremea aceea se putea păstra numele chiar și după căsătorie (știu ca acum se poate, am in familia extinsă rude ce și-au păstrat numele de familie de fata după căsătorie).
Și in Suedia numele de familie sunt unele comice, mai radem și noi când le vedem dar asta e :).