incep cu un paragraf din textul de azi al lui Andrei Plesu: O tara norocoasa
Am văzut multe după 1989. Şi bune, şi rele. Destul de multe rele. Dar ce văd acum pe scena politică n-am văzut niciodată. E dincolo de bine şi de rău. Rareori dezastrul a colaborat atît de armonios cu ridicolul. Rareori a fost patologia atît de aproape de rizibil. Mori de frică murind, în acelaşi timp, de rîs.
In acelasi timp, Romania este o tara arat de frumoasa si verde cu un super cer instelat, in noptile senine. Frumusetea tarii insa contracteaza puternic cu prostia celor care ii conduc destinul...
si tot Plesu spune
Dacă pariez, în aceste condiţii, pe norocul naţional este pur şi simplu pentru că, într-un fel sau altul, reuşim să supravieţuim. Cu asemenea politicieni, normal ar fi să cădem mult mai rapid şi mult mai adînc în abisul unui faliment greu reversibil. Or iată că (încă) respirăm. Încă ne facem iluzii. Încă ni se pare că ”cerul înstelat” (că pe opoziţie nu prea ne putem baza), ne-ar putea veni în ajutor...
