Pistocel, nu stiu unde ne este locul dar daca am ajuns aici, poate e bine sa mai ramane sau sa mai bagam capul din cand in cand. La inceput cand am pierdut a doua sarcina si cu ea si ultima speranta ca voi mai avea copii, eram suparata pe cehii, ca nu am reusit. Ca schema nu a fost buna, embrionii de calitate. Apoi ma simteam aiurea pe aici. Eu stiam ca nu mai am bani de inca unul, am datorii cat cuprinde. Apoi varsta nu tine cu mine. Am incercat adoptia dar totusi, incet, incet am inceput sa ma gandesc iar sa incerc. Sau daca nu pot incerca acum, macar sa ma mentin in forma pentru ziua in care voi putea. Asa ca am reinceput tratamentul cu vitex si alte asemenea, poate, poate voi mai incerca. Stiinta avanseaza. Cand faceam FIV, nu era saptamana sa nu apara vreun articol despre Adriana lliescu. Mai am pana la 65 de ani. Apoi am citit despre un cuplu , al carui copil a decedat la Colectiv, care a nascut anul asta la 52 ani ai doamnei. Si mi-am zis ca se poate. Am citit de curand despre diverse tratamente care sunt in curs de aprobare pe alte meleaguri. Poate ajung si la noi. Bani? Acum regret ca nu am plecat din tara demult. Asa as fi castigat banuti si imi faceam un bebe. Dar nu-i timpul pierdut. Cand vreau sa-mi ridic moralul, intru aici. Am avut mult de munca in primavara asta si am intrat mai putin, dar uneori intram doar sa citesc macar un rand, ca sa stiu ca am un tel pentru care sa traiesc. Chiar daca nu voi avea un copil, macar voi trai bucurii alaturi de colegele noastre de suferinta de aici. Va pup