177 raspunsuri la acest subiect

[a_alinta]

ce vreau sa adaug este ca si barbatul este foarte important in acest ceas biologic al femeii .... in sensul ca si barbatii isi doresc sa aiba copii .

[Alexina]

Absolut.
Avem doua cupluri de prieteni care nu isi doresc copii si nici nu vor avea. Deja bat in vreo 40 de ani, si 1 cuplu s-a asigurat definitiv ca nu va avea copii nici accidental, sa zic asa.

Ambele cupluri - desi diferite, nu se cunosc intre ei - sunt de oameni afectuosi, darnici, impliniti si fericiti.Sunt prieteni de incredere, inteligenti si educati. Si nu le lipsesc deloc copiii :))) Au inceput sa scape si de intrebarile de genul asta, si de vaicarelile celorlalti, acum ca unii au explicat ca nu vor mai putea SIGUR avea copii, iar ceilalti sunt deja spre o varsta prea inaintata.

 

Ah, ce n-am mentionat - Imi las fara sa ezit copilul in grija lor, decat in grija altora cu copii din cercul meu de cunostinte. Sunt foarte respectuosi si calzi in preajma celor mici. Spre deosebire de altii care le stiu ei pe toate, nu i-am vazut sa incerce sa-mi mituiasca sau sa-mi forteze copilul in vreun fel. Sunt excelenti ca babysitteri ocazionali, probabil pt ei prezenta unui copil mic e la fel de inedita ca si cum mi-ar lasa mie un papagal cineva peste weekend. Se poarta excelent cu copiii. Atat doar ca nu isi doresc sa ii aiba ei. 

Editat de Alexina, 01 mai 2017 - 11:19 .

[velvet]

eu am luptat din rasputeri sa am un copil,am facut totul...nu mi-a dat Dumnezeu!probabil am pacate mari.sau stramosii stramosilor mei   cand viata mea s-a schimbat la 180 de grade si cred ca si capitolul copil s-a incheiat pt mine,cea mai mare parte din mine a murit....

 

fericirea pt mine era barbatul iubit si copilul nostru....cam atat.

 

pacat ca au altii care nu-i vor,n-au cu ce sa-i creasca,isi bat joc de ei sau avorteaza,etc.

 

dar,nu asta este tema de -aici.

 

bucurati-va de copiii vostri in fiecare secunda!si la greu,f greu ,in orice clipa.

[Pepco]

Da, se poate. Cunosc femei care nu au si nici nu si-au dorit. Au investit in altele si sunt multumite asa.

[Luna75]

Si eu cred ca poti sa iti gasesti fericirea si fara un copil. Desi un copil iti aduce multe momente unice de bucurie,fericire,el vine la pachet si cu foarte multe griji,responsabilitati - si din nefericire (sau dimpotriva) la un moment dat el/ea creste si isi face propria viata,propria identitate ,te paraseste.

[szivarvany]

Da, sigur ca poti fi fericita fara copii.

Nici nu inteleg de ce intalnesc mereu aceasta asociere.

Cunosc foarte multe persoane implinite, multumite, fericite, neavand copii.

[CorinaDani]

hm, poate ca pe moment si in viitorul apropiat, o parte dintre aceste persoane despre care povestiti voi, sunt sau se cred fericite, implinite, multumite cu alegerea facuta sau de soarta.

de fapt, nu au cu ce sa compare, ce vad in jurul lor sau in familia extinsa, legat de ce inseamna a avea un copil, sunt doar franturi de viata, momente petrecute cand si cand in compania copiilor. necunoscand ce inseamna sa ai un copil, e firesc sa creada si sa fie convinsi ca au atins fericirea/implinirea maxima in doi, ca mai mult nu se poate si ca un copil le-ar tulbura echilibrul si/sau stilul de viata.

 

vorbind strict despre romania, stati sa se apropie de varsta pensionarii, cand incep si diverse probleme de sanatate specifice varstei, pensia mica, prieteni putini sau care s-au dus...le vor tiui urechile de singuratate si isi vor dori, intr-un coltisor al inimii sau creierului, sa se fi incumetat totusi sa aiba/adopte un copil, care sa le fie sprijin si mangaiere, care sa-i viziteze si sa-i intrebe de sanatate, care sa le faca bucuria de a deveni bunici, samd.

 

cunosc doua cupluri care nu au copii si nici nu vor avea vreodata.

trecute de 40 de ani ele, ei - aproape/un pic peste 50 de ani. sunt din familia extinsa, asadar ii cunosc destul de bine, locuim in acelasi oras, ne vedem sau tinem legatura.

 

par multumiti, dar nu sunt. ei si-ar fi dorit cu ardoare sa devina tati, dar ele - una nu a vrut sa-si sacrifice "cariera", cealalta a ramas insarcinata in pofida interdictiei medicilor si a fost nevoie de intrerupere sarcina in trim. II si legarea trompelor, deoarece se pare ca exista probleme genetice la ea, care duc la aparitia malformatiilor fetale, incompatibile cu viata bebelusului.

 

nu pot sa spun ca sunt fericiti fara copii, ci mai degraba resemnati cu situatia. atat de mult s-au obisnuit sa nu-si puna problema copiilor, incat nici nu s-au gandit macar o secunda sa adopte un copil.

nu, sunt genul mai egoisti sau cu prejudecati, ori copil natural, ori deloc, sa nu adopte un copil cu tare sau sa le mosteneasca un strain/o straina dramul de avutie agonisit pana acum.

 

nici eu nu mi-am dorit copil, o buna perioada de timp dupa ce ne-am casatorit. dar la un moment dat am realizat ca vrem sa devenim parinti, simteam nevoia asta, inexplicabil si totusi firesc. si asa a aparut minunea in viata noastra. privind in urma, ma mir si eu cat de egoista am fost si cat de eronat gandeam, acum nici nu concep sa nu fi avut copil, chiar imi pare rau ca am devenit mama la o varsta cam mare, era bine daca ma hotaram mai devreme si sa fi facut nu unul, ci doi copii.

 

asta nu inseamna ca nu exista persoane/cupluri perfect fericite si realizate, care nu au si nici nu-si doresc copii. pur si simplu unii oameni nu sunt facuti sa devina parinti, nu au aceasta chemare, instinct, dorinta.

Editat de CorinaDani, 02 mai 2017 - 12:14 .

[velvet]

nu toata lumea poate sa adopte.si nu din egoism.

 

mai e o categorie care zice ca oamenii pot fi fericiti fara copii,cine are sa si-i creasca,cine nu,sa nu-i doreasca ...dar sunt aia care au minim un copil acasa...

 

da,nasol e cand trebuie sa te resemnezi cand moare Visul...e sentimentul cel mai ucigator dintre toate...nu doresc nimanui sa simta ce simt oamenii care lupta si fac totul pt un copil si nu reusesc ...

 

si cand aud-vai,ce greu e cu copil! fereasca Dumnezeu sa nu fi simtit greul asta!....

 

dar,na,omul isi doreste ce n-are....

 

si,da,sunt si oameni care nu sunt facuti sa fie parinti.dar mai putini sunt cei care nu simt,parerea mea...

[Judoka02]

E o întrebare cu multe nuanțe,

Copilul nu il fac ca sa am sprijin la Bătrânețe, ce faci dacă copiii decid sa plece si sa imigreze departe de casa? Cunosc multe exemple. Știu cupluri care sunt fericite, ea nu a putut sa aibă copii, casa lor e mereu plină, poate au rămas doar cu un regret.

[szivarvany]

 

 

vorbind strict despre romania, stati sa se apropie de varsta pensionarii, cand incep si diverse probleme de sanatate specifice varstei, pensia mica, prieteni putini sau care s-au dus...le vor tiui urechile de singuratate si isi vor dori, intr-un coltisor al inimii sau creierului, sa se fi incumetat totusi sa aiba/adopte un copil, care sa le fie sprijin si mangaiere, care sa-i viziteze si sa-i intrebe de sanatate, care sa le faca bucuria de a deveni bunici, samd.

 

 

Acest pasaj e urat.

Eu la batraneti, daca cumva din greseala apuc, ma duc la azil, am si gasit in zona mea, decente ca pret / oferta.