Intamplator, am vazut astazi un clip de la emisiunea "Copiii spun lucruri trasnite", mi s-a parut amuzant si am cautat si vazut cateva secvente din mai multe episoade. Si am ramas socata. Toti acei copilasi, de 4-5 anisori care erau intrebati, povesteau cum sunt batuti acasa. De mami, tati, bunica, mai toata lumea. Parintii si publicul radeau cand acest copilasi povesteau. Si cand erau intrebati de ce sunt batuti, povesteau ca nu au fost cuminti, ca au alergat prin casa, ca s-au murdarit, ca nu au mancat tot .....
Am ramas socata de acceptul general al acestui comportament.
Chiar nu inteleg de ce un copil trebuie batut pentru ca face lucruri normale pentru orice copil, ca alearga, ca se joaca, ca nu sta potolit, ca se murdareste, ca nu are chef sa manance ................
In primul rand aceste cerinte sunt absurde, copiii trebuie sa alerge, sa se joace, sa se murdareasca si sa refuza sa manance cand nu le e foame, toate astea sunt comportamente normale si sanatoase pentru orice copil.
In al doilea rand, cum de isi mai bat oamenii copiii in ziua de astazi, si cum de este atat de larg acceptat, cand se stie ce efecte are bataia asupra unui copil? In ziua de azi cu atetea reviste, programe educationale si internetul la dispozitie?
Eu am o fetita, adolescenta acum, dar nu imi imaginez nici o situatie care ar cere sa o bat.
Nu numai ca nu am batut-o, dar nu am jignit-o, sau numit-o proasta sau rea, sau neastamparata, sau in alt fel, nu am pedepsit-o niciodata, si nu am amenintat-o niciodata cu nimic.
Singurul fel de metoda educativa a fost sa repet aceleasi lucruri de un milion de ori, sa ii spun povesti sau pilde, sa ii dau exemple de consecinte, si sa ii dau exemple de ce li s-a intamplat altor copii daca au facut lucruri pe care nu am vrut sa le faca.
Si am folosit respectul pentru autoritati, explicandu-i ca nu ii spun sa nu faca ceva pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca, cutare casier de la magazin sau sofer de autobuz o sa vina si o sa ne roage sa plecam din magazin sau autobuz daca deranjam alti clienti sau pasageri. Si ii povesteam si continuarea, daca nu mai putem sa facem cumparaturile, mergem acasa fara mancare si o sa ne fie foame rau, si o sa ne doara burtica pe toti. Sau daca trebuie sa coboram din autobuz, trebuie sa mergem mult pe jos pana acasa, si o sa obosim si or sa ne doara picioarele. Si o intrebam pe ea ce crede, si ma aratam un pic speriata de situatie si de faptul ca eu nu am puterea sa schimb regulile din magazin sau autobuz. Si facea ochisorii mari, repeta ce a inteles ea, si se oprea din a alerga prin magazin sau a se urca pe scaun incaltata.
Cand a mai crescut am recurs tot la logica si am lasat-o sa experimenteze un pic pentru a capata experienta si intelege, si am folosit ca exemple consecintele.
Si cu toate ca nu am batut-o, pedepsit-o sau amenintat-o, este o fetita model. Nu am auzit decat laude despre ea de la orice profesor sau parinte de cand a fost foarte mica, are note mari, castiga premii si concursuri, nu are niciodata conflicte cu alti colegi, e buna, ajuta, imparte, ii apara pe cei mai slabi, este foarte citita, stie foarte multe despre subiecte despre care unii adulti nici nu au auzit, e foarte matura, are o personalitate puternica, simt al dreptatii, respecta drepturile si intimitatea altora, e responsabila, independenta, nu trebuie inpinsa de la spate sau pusa sa faca ceva, este extrem de constiincioasa, atat profesorii cat si colegii ei sunt impresionati e ea.
Nu am facut decat sa imi cresc copilul cu respect. Respect pentru ce e natural pentru un copil, si apeland la inteligenta si bunatatea cu care toti copiii se nasc. Nu am incercat sa o schimb, am urmat unde m-a condus ea, doar ajutand-o sa se dezvolte. Si nu am fost niciodata cineva de care trebuie sa se fereasca sau care sa o raneasca cu intentie, sau care sa aiba putere asupra ei, doar pentru ca eu sunt mama si ea e mica si depinde de mine.
