Si eu mai sunt suparata uneori din cauza prostiilor(legate de invatatura, deocamdata, pt ca e inca mic) facute de copil la scoala si nu stiu cum voi reactiona cand ajung acasa. Dar in drum spre casa se intampla sa ma sune si numai vocea lui de copil ma face sa re-gandesc atitudinea, sau, cand ajung si il vad, uneori spasit, alteori vesel ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iarasi reactiile se reduc si toate gandurile negre dispar.
Problema e alta: daca "boacanele" astea se repeta va ajunge "oaia neagra a clasei" si chiar si cand nu va fi vinovat 100%, se va intampla ceva cand va fi si el intr-un grup, el va fi considerat "capul rautatilor" sau va fi raspunzator intr-un fel sau altul, chiar daca doar tangential are legatura cu 'boacana'.
La noi inca mai merge "mamosenia", si inca nu are ideea de independenta totala si-atunci imi spune totul si pornim iar la drum cu sperante ca a invatat ceva.
La varsta voastra important e sa va spuna, sa capete incredere in voi si sa nu uite ca voi intotdeauna il veti indruma cel mai bine.
Nu trebuie sa mai raspunda cu violenta, asta sa fie o regula de aur. Acea fata e o victima acum, si, chiar daca o dor acele vanatai, ea ar fi suferit mai mult daca o ignora.
Intr-o confruntare intotdeauna calmul castiga. Lucrati la asta.
Si nu uita ca trebuie sa fiti prieteni. Nu ii reprosa f mult ce s-a intamplat, nu mai poti da timpul inapoi insa incercati sa iesiti mai puternici si intelepti din toata tarasenia asta.
Editat de MadalinaM, 23 februarie 2017 - 18:02 .