Buna!
Nici nu stiu cum sa incep ca sa fiu scurta si cuprinzatoare. Sunt casatorita cu sotul meu de 6 ani si avem un baietel minunat de 4 anisori! Cand baietelul avea 9 luni ni s- a oferit sansa sa plecam peste hotare pentru o viata mai buna...zis si facut..aici nu am putut lucra ca nu aveam dreptul asa ca a trebuit sa stau acasa sa ma ocup de baietel si de treburile casnice..sotul nu mi- a reprosat niciodata ca nu aduc venit in familie pt ca era constient de toata treaba asta inca de cand eram in Romania!! Am reusit in acesti 3 ani de cand suntem plecati sa ne realizam cat de cat, si sa avem o viata mult mai buna ca in Romania!! Anul asta dupa ce ne- am intors din vacanta a insistat fff mult ca isi mai doreste un bebe ca timpul trece si apoi o sa fie diferenta prea mare intre copii..eu nu am vrut la inceput pe motiv ca as vrea sa mai profitam inca un an de o viata linistita , dar la insistentele lui in luna noiembrie am ramas insarcinata, deci acum sunt insarcinata in 12 sapt!!
Toate bune si frumoase, incepusem si pregatirile pt Craciun, cu impodobitul bradutului, cu cumparatul cadourile cand pe data de 18 decembrie imi spune ca vrea sa discute cu mine...ca si- a dat seama ca nu este fericit cu mine, ca nu ma mai iubeste, ca nu sunt iubirea vietii lui si ca cel mai bine ar fi sa ne despartim!! Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare si prima intrebare a fost daca glumeste sau nu, bineinteles ca el a zis ca nu si ca nu are rost sa mai stea cu mine pt ca a discutat cu prietenul lui cel mai bun si si- a dat in sfarsit seama ca cel mai important in viata e sa fii fericit! Am inceput sa pleng si sa il intreb de ce asa tarziu si- a dat seama si a mai si vrut sa avem un alt bebe, iar el dadea din cap si spunea ca asta e singurul lui regret, ca si- a dat seama prea tarziu!! Dupa cate implorari si rugaminti si l-am rugat sa se gandeasca la copii, ca noi ce drept avem sa le stricam lor viitorul a zis ca ok, o sa mai dam o sansa casatoriei de dragul lor!! Dar il tot vedeam stresat , suparat, statea singur cu telefonul in alta camera iar pe 21 dec l- am intrebat daca regreta ca a mai dat o sansa casatoriei ca il vad dezamagit, iar el mi- a raspuns ca da pt ca el este indragostit de alta fata, este vorba de prima lui iubita care a avut- o acum 16 ani, ca el nu a uitat- o niciodata si ca acum este tot timpul in inima si in gandurile lui..am aflat ca tipa e si ea plecata din tara si ca vorbeau de o luna la tel..si ca deja isi facuse planuri de viitor impreuna..ea e o fosta dama de companie in Japonia si care are un copil din flori de vreo 8 ani...i- am zis ca renunti la copii tai ca sa cresti copilul unei curve? Si ce fel de femeie e aia care accepta sa vorbeasca cu sotul alteia doar atunci cand el e la servici pt ca acasa e sotia si sa nu vada? El a zis apoi ca nu poate renunta la familie , ca nu poate trai fara copil si o sa incheie cu ea orice legatura..i- a trimis un mesaj de fata cu mine in care ii cerea sa nu il mai contacteze niciodata. Tipa ii raspunsese ca ok si ca ii respecta decizia!am crezut ca aici s-a terminat totul dar aveam sa aflu pe 4 ianuarie ca ei au tinut legatura in tot acest timp, ca isi vorbeau incontinuare ca si iubiti, isi trimiteau tot felul de poze! Afland toate astea am decis ca nu mai e cazul sa lupt sau sa tolerez asa ceva, iubire cu de-a sila nu se poate, si mi-am luat bilete de avion, am inceput sa imi fac bagajele si am ramas vreo 2 nopti la niste prieteni de familie! Apoi el m-a implorat sa-l iert, sa mai dau o sansa, sa nu-l parasesc ca el pe noi ne iubeste, ca pe noi ne vrea si ca el nu-si vede viata fara noi!! Si sa ne crestem frumos copii impreuna! M-a amenintat ca se sinucide daca il parasim , ca a fost doar o ratacire de moment si ca acum si-a dat seama ca aia nu a insemnat nimic..am zis ca am nevoie de timp sa ma gandesc daca pot trece peste tot si daca mai vreau sa fiu cu el!
acum intrebarea e daca sa mai am incredere in el? Oare el chiar a terminat-o cu ea? Oare el chiar isi doreste familia acum? Oare daca a facut-o acum sa ma mai astept ca in viitor sa o mai faca? Dar cum sa fac sa nu ma mai gandesc la ce a facut? Sau la toate vorbele care mi le-a spus? Ce e mai bine sa fac? Merita o a doua sansa?
