16 raspunsuri la acest subiect

[andaghe]

Eu cred că tocmai asta e esență suportului părintesc, să înțeleg că e diferit copilul meu, si sa îmi dau seama ce necesități are el, diferite de ale mele de la 10, 12, 15 ani. 

[viviana]

Nu sunt ca noi, sunt mai inteligenți, mai naivi, mai slabi, mai puternici, în privințe diferite. Gândirea lor este altfel simulată decât a fost a noastra. Si multe alte diferențe de care trebuie să ținem seama. Mie una mi se pare greșit să o tratez pe fi mea ca pe mine să mă aștept să îi placă aceleași jocuri, sa privească viața la fel, să se dezvolte ca mine. E altfel si din aceasta perspectiva mi se pare mai greu să fiu părinte. Dar si frumos. 

Dar nu a spus nimeni ca trebuie tratati ca noi sau ca trebuie sa le placa aceleasi lucruri sau ca trebuie sa se dezvolte ca noi sau ca, sau ca... 

[Pepco]

Sunt asemanatori si diferiti in acelasi timp.

 

Asemanatori s-a spus deja.

 

Diferiti pentru ca traiesc intr-un mediu mai nesigur si mai provocator. Au mult mai multe optiuni decat aveam noi, e zapaceala mai mare, sunt supusi unor provocari diferite, mi se pare ca trebuie sa fie mai rapizi in gandire, in solutionare de probleme, mai flexibili, mai adaptabili, mai competitivi. Mi se pare ca presiunea societatii este mai mare, ca timpul se scurge diferit, parca s-a comprimat.

 

Eu nu am avut Internet in adolescenta.

[mianda]

Eu regasesc la fii-mea toate trairile, fricile si emotiile din adolescenta mea.

Nici nu stiti ce mult imi place asta! E ca si cum, dupa 20 si ceva de ani gasesc raspuns la problemele de atunci, cu mintea de azi. E fenomenal!

Editat de mianda, 15 decembrie 2016 - 21:14 .

[andaghe]

Dar nu a spus nimeni ca trebuie tratati ca noi sau ca trebuie sa le placa aceleasi lucruri sau ca trebuie sa se dezvolte ca noi sau ca, sau ca...

 

Dar dacă plec de la premisa că adolescentul e la fel ca mine, tendința este să îl tratez ca pe mine, ori asta cred eu că m-ar îndepărta. Eu cred că sunt diferențe de gândire, sincer spun, ei sunt mai deștepți, beneficiază de experienta colectivă în plus, au nevoie da stimulare suplimentară, creierul lor se hrănește mai rapid cu informații, au nevoie să afle mai curând unele aspecte ale vieții, cum ar fi de exemplu despre sexualitate. Pai daca ar fi ca mine, ar avea nevoie de "discuție" după 15 ani, ori e clara treaba că nici nu se pune problema să aștept atât, plus multe alte diferențe. 

[Letitia1]

Eu regasesc la fii-mea toate trairile, fricile si emotiile din adolescenta mea.

Nici nu stiti ce mult imi place asta! E ca si cum, dupa 20 si ceva de ani gasesc raspuns la problemele de atunci, cu mintea de azi. E fenomenal!

 

Asa e si eu la fel! Sint la fel in esenta, contextul e diferit si trebuie actionat in consecinta.

[carolinah]

Eu cred ca, cel putin cei din Romania, sunt mult diferiti de noi, fostii adolescenti din "cele vremuri'.

 

Noi am crescut in mediul acela inchistat, in care invatai sa-ti tii gura de foarte mic, sa-ti tii parerile pt tine, ca sa nu ajungi sa te ia Secu. Tot de mic stiai ca trebuie sa tragi tare la scoala si sa inveti ca sa mergi la facultate si sa prinzi un loc de munca bun etc. Stiai ca trebuie sa ai grija de hainele si de jucariile tale, ca n-ai de unde sa mai primesti altele. Nu se punea problema sa deschizi prea tare gura in fata parintilor, ba unii (si nu putini), si-o luau pe coaja de la ai lor. Parintii erau mult mai preocupati de hrana copiilor, de caldura din casa si de notele de la scoala, decat de nevoile lor psihologice si de dezvoltare personala.

 

Am crescut citind multa literatura clasica, nu de alta, dar nu prea era altceva. Am suspinat alaturi alti eroi.

 

Da, aveam frici, emotii, trairi interioare, hormoni si cosuri, dar ce diferenta! 

 

Cum sa fie la fel??? Nu sunt! Sunt categoric altfel.

Editat de carolinah, 17 decembrie 2016 - 00:10 .