Se vorbeste tot mai mult despre Millennials - Millennial Kids - acei copii nascuti dupa 2000. COpii nascuti in pufulet, cu parinti super saritori (ca noi) care am stat si am citit serios despre parenting, despre cum sa le oferim o viata cat mai buna, sa nu le lipseasca nimic ... stiti voi.
Noi cei care cantam pe vremuri ... noi in anul 2000 cand nu vom mai fi copii ... iata ca avem copii Milenials... niste ratuste nascute in puf.
Insa, tot mai multe voci spun ca acesti kids - ai nostri deci sunt cam decuplati de realitate. Ca sunt prea idealisti, ca isi doresc toul cat mai usor si ca sunt cam superficiali.
Citeam azi un articol despre ei - si mi-a sarit in ochi acest paragraf
I have long noticed that a good number of children now known as Millennials seem to believe that a life without drama is a life without meaning. And so, because life is not drama, they manufacture it out of the mundane. Every insult is cause for drama. Every conflict is cause for drama. Every disappointment is cause for drama. Every bump in the road is cause for drama. This is the inevitable consequence of a childhood that is high on indulgence and short on reality.
voi ce credeti? Va invit la dezbatere.
Si eu am un milenial acasa ....