Eu vroiam sa citesc experientele :))) Ca in Germania, in general, e mai bine ca in Romania din multe puncte devedere asta stiu. Suntem insa de destul de mult timp aici
( 11 ani) incat sa stim ca nu e totul roz, nici in sistemul sanitar, nici in invatamant, cacati pe strada sunt cu groaza ( am catel si implicit plimb caine si copil in acelasi timp, e jale, stau pe ochii pe ea pe butelie sa vad pe ce pune mana). Si da, strangem cacatul cainelui dintr-o gramada de motive.
Locuim langa Düsseldorf, nu o sa gasim niciodata o casa calumea (unde sa nu imi aud vecinul cum sforaie si sa am loc si de un dulap in hol) sub 400 de mii. Si nu stiu daca avem curaj sa facem un imprumut asa de mare. Sa ne mutam in afara, spre zonele mai ieftine nu se merita, am locuit la 55 de km. Chirii ieftine , case ieftine, 120 de km zilnic dus si intors ,cam 2-3 ore pe zi in trafic. Cand lucresti in medie 10 ore pe zi ,alea 2-3 ore sunt ca aerul. Noi am ales timp liber mai mult,platim o chirie enorma, dar avem parte de un pic de family time in fiecare zi.
Avem o situatie financiara buna zic eu, si in Romania cred eu ca am putea castiga bine. Barbatul e doctor inginer mecanic, eu am terminat litere acasa( nu m-a ajutat cu nimic aici, dar asta e alta poveste). El spera la un salariu bunisor in Ro, altfel nici nu am pleca. Cat un profesor tot as reusi sa castig si eu :))) dar , ca si aici,tot el ar fi baza din punct de vedere financiar.Am vrea sa locuim in Arad sau Timisoara, acolo e familia barbatuli, parinti, sora si restul neamurilor.Are o familie foarte unita si destul de numeroasa, chestie pe care eu nu o am acasa, sunt singura la parinti. Speram ca limba germana sa ne fie un avantaj tinand cont unde vom locui.
Am avea bani de o casa, clar ca nu am cumpara din prima, poate am sta un an doi in chirie sau intr-un apartament al cumnatei care e gol, sa vedem ce si cum ne adaptam.
Copilul e mic,are 2 ani, deci am mai avea cativa ani,pana incepe scoala sa ne decidem ce si cum. Griji cu limba nu imi fac,oricare dintre ele, ei invata foarte repede.
Ca cetateni nemti putem oricand sa ne intoarcem inapoi,pana la urma nu pierdem mult,o casa in chirie si un job. Dar tot nu e usor sa ne decidem, mai ales ca avem o varsta deja. 35 de ani.
Acum la motivele pro. Nu prea ma vad lasandu-mi copilul la gradinita,apoi scoala in jur de 10 ore pe zi, cat am fi noi la job. Acasa am avea ajutor , bunicii sunt tineri si in putere si binevoitori ( vad cum sunt acum cu nepotica cealalta din Arad). Si aici bunicii vin pe rand, cateva saptamani fiecare, care cum pot si reusesc sa ne ajute. Nu este insa un ajutor constant, uniil lucreaza inca, nu vorbesc limba si nu sunt deloc independeti in afara apartamentului.
Sunt singura la parinti, parintii mei de asemenea nu au frati sau multe rude, chiar nu vreau sa ma gandesc cum le-ar fi batrane singuri. Cred ca ar fi mult mai usor cu mine cel putin in Romania.
Apoi, stresul, poate nu mai tin eu bine minte cum e acasa, dar aici nu avem timp si energie de nimic. Munca,munca,munca, stres interminabil, extrem de multe ore lucrate si stres, stres. Avem prieteni aici, la fel de ocupati ca si noi, trebuie sa ne trecem in agende programarile sa reusim sa ne vedem.
In Romania as putea macar incerca sa castig bani din Hobby-ul meu. Nu intentionez sa deschid o afacere, sau nu visez atat de departe, cu toate ca ar fi frumos. Aici nu prea e posibil din punct de vedere legal, nu financiar. De fapt ar fi posibil cu inca vreo 4 ani de scoala si nu sunt dispusa la asta.
Imi e frica mult de vreo boala care sa nu il mai lase pe unul dintre noi sa munceasca, sau alta tragedie. Aici suntem totusi asigurati financiar de statul german, nu am trai in lux , dar am avea din ce trai.
Si cel mai mult cred, in Romania as mai indrazni sa visez la un copil. Aici nu mai am curaj, in cazul ca va fi la fel de greu de crescut ca prima, bunicii lucrau inca toti, nu am avut nici un fel de ajutor.
Stiu ca e naspa, dar ma gandesc ca sunt si solutii. Gradinite private, clinici, spitale private. Impresia mea e ca daca reusesti sa ai un salariu decent poti avea parte si de servicii de calitate, ma indoiesc?
Si cred ca un alt motiv ar mai fi mancarea. Asa m-am saturat sa ma dau peste cap sa reusesc sa avem niste mancare ok, la preturi cat de cat normale. Hai sa va povestesc. Carne de vita si de porc cumpar de pe ebay, de la un taran care creste vacile libere, nu se separa de vitei, traiesc aproape doar pe camp, cat permite temperatura.Porcii ii creste ca acasa, 10-1 2 luni si apoi ii taie.Mie imi place maimult decat cea bio din magazin. Nu gasesc insa pui. Oua de la un taran, lapte de la alt taran, unt de la alt taran. Fructe , cartofi,la fel. Cumparam bio cat putem, daca sunt proaspete si nu duble la pret. E asa un spagat sa reusim sa avem toate astea fara sa petrecem jumatate de zi doar in masina intre diferitii tarani care vand diferite produse.. Acasa am avea carne,fructe si legume crescute de parintii mei, fara pesticide si nestropite.
Editat de mishutza, 06 decembrie 2016 - 16:14 .
