16 raspunsuri la acest subiect

[buflea]

Romanian Film Festival s-a deschis aseara cu Bacalaureatul lui Mungiu, film premiat la Cannes pentru regie si care a facut ceva valuri in comunitatile consumatoare de arta.

 

 

Mi-a placut mult de tot. Nu neaparat regia, dar foarte mult scenariul ...ideea, conflictul psihologic, lipsa personajelor pozitive si negative bine conturate ...mi-a placut ca te regasesti in fiecare dintre subiecti, in visele si dezamagirile lor, in tineretea sau maturitatea gandirii lor, in sperantele inflacarate sau naruite, in inconstienta sau depresia varstei lor.

 

Il recomand parintilor cu copiii la inceput de cariera profesionala si de viata independenta, mai exact il recomand parintilor cu copiii adolescenti, liceeni ...perioada in care parca diferentele de generatii, de gandire, de perspective apar cel mai tare ...

 

E cutremurator sa trebuiasca sa iti impingi copilul bun, cu potential,  spre alte zari, pentru ca tu ca adult, ca parinte, nu mai vezi nici un viitor in tara in care odata ai crezut.

 

Este cutremurator sa stii, din experienta, care e drumul mai usor pentru el ...si el sa aleaga calea mai ocolita si mai plina de frustrari, calea pe care si tu ca adult ai parcurs-o si care te-a adus intr-un moment al vietii in care nu esti fericit din nici un punct de vedere.

 

Este cutremurator sa fii cinstit in interiorul tau si sa traiesti atat de necinstit in relatia cu ceilalti (la serviciu, in familie, in societate).

 

Este firesc sa iti doresti ca copilul tau sa poata fi sincer cu el insasi, ca societatea sa il lase sa faca asta ...si sa realizezi ca exista riscul sa faca aceleasi greseli pe care le-ai facut tu si sa ajunga sa traiasca in acelasi compromis mizerabil.

 

Si este foarte greu sa te resemnezi cu decizia de a da un pas inapoi si a-l lasa sa isi traiasca propriile greseli, mai ales cand el, copilul, reprezinta singura ta gura de aer catre fericire.

 

Filmul asta a rulat in Romania ? L-a mai vazut cineva ?

[buflea]

 

Ca sa fie clar ... eu sunt de partea tatalui. Am exact atat de putine principii ca si el si sunt la fel de curata, cinstita si morala pe interior. M-am identificat cu parintele din film aproape integral, pana si imoralitatea familiala i-o inteleg si i-o iert.

 

In ciuda scenariului cred tatal acela era un tata extraordinar si om bun, foarte bun care nu merita condamnat.

 

In situatia data, as fi actionat exact la fel si m-as fi simtit la fel de mizerabil ...dar cel putin in prima faza, as fi incercat sa fac ceva, si nu vad alta solutie decat cea din film. Tot ca in film, in final, m-as fi resemnat, din dragoste pentru copilul meu ...dar numai dupa ce as fi incercat ...

 

Antmila a stat langa mine la film, ca si la multe alte filme pe care le vedem impreuna de ceva ani  ...Daca vine acum si ma contrazice, si interpreteaza / acuza personajele diferit, asa cum face de obicei, pun de o cearta de zile mari ...

Editat de buflea, 02 decembrie 2016 - 18:20 .

[antmil]

Normal ca vin si cu alte pareri...discutam latura artistica a filmului sau discutam conflictul prezentat?

 

Flimul mi-a placut mai ales ca am copiii fix la aceasta virsta si mai ales ca traim o conjuctura in care am dubii serioase si eu daca mi-am crescut copiii bine. Am facut bine ca am idealizat cumva viata si le-am insuflat niste principii morale care nu corespund societatii de azi? Cum echilibram cinstea, corectitudinea, moralitatea cu realitatea vietii?

 

Discutam si cu sotul meu in drum spre casa...am format doi copii care sint extrem de preocupati de cinste si corectitudine si sint bulversati de tertipuri si inselaciuni. Nomal, sufera. Am discutat de multe ori ca in viata de zi cu zi se vor confrunta cu asa aceva. Insa, am gresit facindu-i sa sufere atunci cind realitatea le ofera dusul rece? Daca i-am fi crescut in spiritul "descurcatului", am fi fost mai impacati? In familie nu au vazut comportamente indoielnice (si eu si sotul punem capul linistit pe perna seara), insa totusi nu i-am "calit".

 

Filmul a atins cea mai sensibila coarda...relatia parinte/copil. Iti calci pe principii pentru binele copilului/ Cum stii ca este bine? Cum ai certitudinea ca decizia ta de parinte (prin prisma esecurilor si frustrarilor proprii) este cea mai potrivita pentru copil? 

 

Conteaza totusi rezultatul indiferent de metode? Si daca da, de ce mai avem principii si cum le aparam?

[antmil]

Eu inca nu pot sa aleg nici o parte...nici tatal nici mama. Cumva sint prinsa la mijloc. Si mai dau dreptate si fetei.

 

M-a suprins docilitatea fetei in majoritatea relatiei...in experienta mea, adolescentii au muuuuult mai multe de zis decit 2-3 cuvinte si mai ales cind 80% din timp sint de acord cu parintele :) :) :) Cred ca a trebuit sa fie in tonul cu filmul...cumva linistit si in buiestru, nu galop.

[buflea]

Normal ca vin si cu alte pareri...discutam latura artistica a filmului sau discutam conflictul prezentat?

 

Flimul mi-a placut mai ales ca am copiii fix la aceasta virsta si mai ales ca traim o conjuctura in care am dubii serioase si eu daca mi-am crescut copiii bine. Am facut bine ca am idealizat cumva viata si le-am insuflat niste principii morale care nu corespund societatii de azi? Cum echilibram cinstea, corectitudinea, moralitatea cu realitatea vietii?

 

Discutam si cu sotul meu in drum spre casa...am format doi copii care sint extrem de preocupati de cinste si corectitudine si sint bulversati de tertipuri si inselaciuni. Nomal, sufera. Am discutat de multe ori ca in viata de zi cu zi se vor confrunta cu asa aceva. Insa, am gresit facindu-i sa sufere atunci cind realitatea le ofera dusul rece? Daca i-am fi crescut in spiritul "descurcatului", am fi fost mai impacati? In familie nu au vazut comportamente indoielnice (si eu si sotul punem capul linistit pe perna seara), insa totusi nu i-am "calit".

 

Filmul a atins cea mai sensibila coarda...relatia parinte/copil. Iti calci pe principii pentru binele copilului/ Cum stii ca este bine? Cum ai certitudinea ca decizia ta de parinte (prin prisma esecurilor si frustrarilor proprii) este cea mai potrivita pentru copil? 

 

Conteaza totusi rezultatul indiferent de metode? Si daca da, de ce mai avem principii si cum le aparam?

 

Hai ca aici suntem de acord ...  .

 

Astea sunt problemele pe care filmul le pune pe pelicula ... dileme reale pe care orice parinte le are la un moment dat ..mai mici sau mai mari in functie de experienta feicaruia de viata.

[buflea]

Eu inca nu pot sa aleg nici o parte...nici tatal nici mama. Cumva sint prinsa la mijloc. Si mai dau dreptate si fetei.

 

M-a suprins docilitatea fetei in majoritatea relatiei...in experienta mea, adolescentii au muuuuult mai multe de zis decit 2-3 cuvinte si mai ales cind 80% din timp sint de acord cu parintele :) :) :) Cred ca a trebuit sa fie in tonul cu filmul...cumva linistit si in buiestru, nu galop.

 

Eu sunt convinsa ca exista si adolescenti timizi, confuzi, nesiguri pe ei ...mai ales in ziua de azi cand posibilitatile sunt atat de multe si la 18 ani trebuie sa alegi ... si toata lumea te incurajeaza sa iti asumi aceasta responsabilitate. Ba ca trebuie sa faci ce iti place, ba ca trebuie sa faci ceva de viitor, ba ca trebuie neaparat sa faci ceva, ca altfel mori de foame ... eu cred ca sunt multi copiii care chiar nu stiu la 18 ani in ce directie sa o ia, nu stiu ce le place. Sunt si multi adulti care nu stiu exact ce le place ...eu sunt unul dintre ei (  ). Stiu sigur ce imi displace si mai stiu ce nu imi displace dar nu as putea sa definesc o pasiune care ma caracterizeaza ... dupa mine, asta este definitia oamenilor mediocrii si cred ca mediocrii se regasesc in societate in procent mult mai mare decat cei care si-au gasit menirea si si-o si indeplinesc.

 

Cred ca fata semana cu mama ei ... retrasa, fara personalitate puternica, cu principii dar fara opinii, fara puterea de a si le impune sau chiar apara, un bun follower, acei followers de care au nevoie leaderii ca sa isi atinga obiectivele.

[mianda]

Tare rau imi pare ca nu am cum sa vad filmul!

Totusi, citind comentariile care au mai aparut pe net, nu se ridica la valoarea filmelor 3,2,1 si Dupa dealuri. Asa-i?

 

Filmul a rulat in cinematografele din Romania. 

[aminna]

 

 

Filmul asta a rulat in Romania ? L-a mai vazut cineva ?

da.

 

l-am vazut cu tot cu discutia cu Mungiu si Lia Bugnar (care mi-a placut mai mult decat filmul   )

[buflea]

Mda, parca are ceva scene hollywoodiene care fac nota discordantă cu tema si realizarea specific europeana ...desi culmea, la Cannes a luat premiul de regie si nu de scenariu.

 

Nu se gaseste pe DVD in România ?

[buflea]

da. l-am vazut cu tot cu discutia cu Mungiu si Lia Bugnar (care mi-a placut mai mult decat filmul )

 

Ah, zau ? Ce ti-a placut ?

 

La noi a fost fetita asta ...Maria ????, care nu mi-a placut. A fost extrem de nepregatita si a dat niste raspunsuri de toata jena.

 

Au intrebat americanii care a fost semnificatia geamurilor sparte si ea a zis ca nu stie, ca numai Mungiu poate raspunde ...sum frate, tu ai jucat un personaj important in film si nu ai inteles scenariul ???

 

Apoi au intrebat-o daca evenimentele ar fi posibile si in Germania sau tin de Europa de Est ...si ea a zis ca da, sigur, sunt foarte posibile si in Germania ...really ???

 

Si a mai intrebat-o cineva de ce personajul ei are tot filmul fata ascunsa, parul pe față. ..si a zis ca nu știe, asa a vrut Mugiu ...valeuuuu