37 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Intotdeauna m-am gandit ca a judeca pe altii este mult mai usor - si infinit mai ne-implicabil...

 

Imi aduc aminte cand erau demonstratiile impotriva homosexualilor in Romania si imi aduc aminte de tantile si nenii care veneau cu pancarde si aruncau cu oua in comunitatea LBGT din Romania (mica si timida)...

 

Acum, ca parinte, vad toate aceste 'provocari' de la la alta altitudine. Nu o data m-am intrebat cum as reactiona eu daca intr-o zi, copilul meu mi-ar spune Mami, eu sunt gay.

 

Nu ascund ca mi-ar tremura un muschi din spatele ochilor, ca as fi un pic confuza (gandindu-ma la nepotii refuzati...)   - dar cred ca in 3 minute m-as re-abilita complet si as spune: dragul meu, alegerea ta este cea mai buna. tu stii cel mai bine ce e in inima ta.

 

acum va rog pe voi  - cele cu un baiat si nu numai  (de ce nu) - ... sa raspunda cu sinceritate la intrebarea asta: ce ai face daca al tau copil ti-ar spune verde clar in fata (ten) ca este de alta orientare sexuala decat cea pe care o stii? Ce conteaza dupa acea confesiune? Viata copilului tau sau teoriile cu famila traditionala?

 

cine raspunde la provocare? Si va rog, fara a judeca primele impresii ale celor care inca nu si-au pus aceasta intrebare prea serios. Dar cred ca nimic nu e prea serios pana NU ne imaginam cum ar putea acel fapt sa ne afecteaze personal vietile.  Abia atunci putem intr-adevar judeca.

 

Copiii nostri traiesc acum o era extrem de deschisa. Media sociala, accesul la orice informatie, posibilitatea de a discuta cu oricine... sansa de a intelege totul...

Tinerii nu mai sunt manipulabili de dogme, traditii sau prejudecati ci sunt mult mai atenti la propriile lor sentimente.

 

 

Suntem sau nu parinti ai prezentului?  Cum facem fatza acestei realitati?

[oana_s]

Pentru ca am cunoscut persoane gay, mi-am pus serios problema..m-am fortat sa simt ca si cum mi s-ar intampla.

 

Si n-am simtit CU ADEVARAT nimic grav, doar durerea unei mame al carei baiat va fi marginalizat in societatea asta, pe care DIN FERICIRE o poate parasi.

 

Baiatul meu e straight so far.

 

Am si glume intre apropiati...ca macar n-as avea nora :))))

 

P.S. n-am pretentia ca stiu exact...a fost doar un exercitiu sincer (zic eu) de imaginatie.

 

Edit: nu-mi dau seama de ce...insa mi s-ar parea mai incomod sa-mi zica fii-mea ca e gay...am tot incercat sa-mi dau un raspuns, dar nu l-am gasit.

Editat de oana_s, 26 octombrie 2016 - 13:15 .

[Ramonika]

pai nu se stiu deja raspunsurile? de la celelalte subiecte?

mai indrazneste cineva sa zica ceva contra curentului?

[redactor]

ramonika - nu asa, te rog sa raspunzi ce ai face tu daca al tau copil iti spune asta.

 

Aici e alt topic.

[BlackCat4evR]

Eu cred ca subiectul a fost deschis tocmai pentru a ne spune parerile. Si punctul de vedere e diferit. Una e sa vorbesti de gay, da ok, dar nu ma afecteaza pe mine, si alta e sa vorbesti de gay in sensul exercitiului de imaginatie propus aici.

 

On topic:

 

Am facut acest exercitiu. Pentru mine nu ar conta. O spun cu toata sinceritatea. Probabil ca m-ar afecta daca ea ar suferi izbindu-se de intoleranta sau discriminare in diverse grade. Probabil ca as acumula frustrari daca as vedea ca se repeta sau se prelungesc. 

I-as fi aproape, indiferent ce. Nu stiu inca cum as simti legat de un viitor potential nepot. Poate asta m-ar durea, sa nu am unul, candva, peste 200 de ani. Poate l-as avea. Inca nu pot merge cu imaginatia pana acolo. 

[andacos]

ramonika - nu asa, te rog sa raspunzi ce ai face tu daca al tau copil iti spune asta.

 

Aici e alt topic.

E aceasi Marie cu alta palarie,indiferent cum o cotim.

 

Da,eu am mai spus la subiecte de genul asta,eu personal,ca mama,as suferi ca un ciine daca copilul meu mi-ar fi facut o asemenea destanuire.Mi-as fi facut zeci de reprosuri(imi fac eu uneori pentru nimicuri ),m-as fi facut vinovata de deviatia asta genetica,as fi complet dezorientata.

 

Sigur ca dragostea pentru copilul meu nu ar putea fi umbrita d enimic,clar ca as fi alaturi de el,pentru el-daca are nevoie d emine,insa subiectul era despre cum am reactiona noi.

[redactor]

da este vorba NU despre a judeca pe altii ci despre ce am face daca acest luru NI se imtampla noua. si ce am face...

[oana_s]

pai nu se stiu deja raspunsurile? de la celelalte subiecte?

mai indrazneste cineva sa zica ceva contra curentului?

 

Sa stii ca eu in general nu sunt deloc, deloc politically corect.

Dar vis-a- vis de gay...asta mi-e feelingul.

 

Poate si pentru ca un bun bun prieten gay (acu 25 de ani), baiat de la tara si cu frica de Dumnezeu, a suferit ca un caine ca e asa, a incercat sa aiba iubite, sa se "vindece" si nu i-a iesit. Probabil ca asta m-a marcat :)

[Ramonika]

al meu e mic, doar 3 ani are,deci mi-e foarte greu sa ma pun in asemenea postura. nu ca nu ar fi posibil (orice e posibil), insa e prea mic sa gandesc asa departe.

 

stau in birou cu 3 colege intre 40 si 50 de ani toate si toate au si baieti maricei, adolescenti, iar cand au spus la stiri despre schimbarea constitutiei si manifestatiile ref. la homosexuali spuneau ca slava Domnului ca au copii normali din acest punct de vedere, pt. ca deja unii au iubite sau simpatii printre fete....

 

ce as face? ce ar face orice mama. ar suferi in sinea ei, insa nu si-ar indeparta copilul, e copilul meu, indiferent ce face.

insa probabil mai greu i-ar fi unei mame care nu e de acord cu homosexualitatea sa digere o asemenea veste decat unei care e mai deschisa vizavi de acest subiect.

eu nu reusesc sa vad homosexualitatea altfel decat o dereglare (poate e prea mult spus boala) asa ca orice deviere de orice gen (sau dizabilitate) nu poate fi un lucru cu care te poti obisnui asa usor...

[roxanaz]

dar nu vad de ce s-ar exclude fetele din discutie? ca doar si ele pot fi implicate in relatii de acelasi sex.