163 raspunsuri la acest subiect

[MElise]

Eu cred ca Melise, si-ar dori sa discutam de  sensul umanist al tolerantei = respect, bun-simt, acceptarea diversitatii, acceptarea opiniilor contrare si nu de toleranta = indulgenta.

 

 

Am observat un suflu de acceptare a diversitatii, extraordinar, printre colegii si prietenii fii-mi [...]

 

Exact viviana, toleranța înseamnă mai mult decât indulgență/ acceptare... cred că toleranța presupune mai întâi înțelegere ( a diferențelor, a diversității) și apoi respectul față de ceea ce este diferit...

 

Cât despre tineri, da, și eu văd la fiică-mea și la pietenii ei un grad de toleranță mai mare decât la mulți dintre adulți. Și, culmea, uneori mă simt straniu pentru că sunt nu știu dacă am vreun merit în asta...

[MElise]

MElise, ce mi-ai facut? copilul e in pat (pus acolo de tati) si eu stau pe forum, cu mintea forfotind idei despre toleranta...

 

 

   

[viviana]

Exact viviana, toleranța înseamnă mai mult decât indulgență/ acceptare... cred că toleranța presupune mai întâi înțelegere ( a diferențelor, a diversității) și apoi respectul față de ceea ce este diferit...

 

Cât despre tineri, da, și eu văd la fiică-mea și la pietenii ei un grad de toleranță mai mare decât la mulți dintre adulți. Și, culmea, uneori mă simt straniu pentru că sunt nu știu dacă am vreun merit în asta...

Da, da, asa e.

Poate ca sunt asa pentru ca ei traiesc intr-o era digitala in care diferentele astea se estompeaza. Internetul are o putere fara precedent. Informeaza, implica, multiplica si mobilizeaza.

[MElise]

Dilema mea este, toleranta absolută include si intoleranta? Încuiațtii să le zic așa, au dreptul de a fi încuiați? Pt ca toleranta se refer la respectarea drepturilor tuturor oamenilor, fără prejudecăți. Deci faza cu 0 toleranta pentru intoleranta nu e decât o altă formă a intolerantei, orientata invers...

 

Scuze pentru întârzierea cu care reintru în subiect... Cred că dacă punem problema așa nu o scoatem niciodată la capăt. Sună a paradox ”dreptul la intoleranță”. Da, fiecare are dreptul la propriile alegeri și la propria gândire, însă intoleranța nu cred că ar trebui inclusă între ”drepturi”. E aceeași treabă ca și cu libertatea de exprimare...există libertate de exprimare, dar în același timp există și pedepse pentru insultă, calomnie etc. De asemenea, nu cred că formula ”zero toleranță pentru intoleranță” e una viabilă. 

 

Cât despre titlul topicului, da, pare pleonastic, însă esența toleranței ține de înțelegerea diversității, iar înțelegerea nu vine întotdeauna de la sine, ci se face prin educație.

[MElise]

Edit:  poate poate MElise sa ne lamureasca si pe noi de exemplu la aceasta intalire cam de unde au fost profesorii participanti alesi? Probabil ca din satele cu un nivel de toleranta scazut fata de marile zone urbane banuiesc eu. Logic .

 

Scuze încă o dată de întârziere, nu a fost cea mai bună săptămână a mea...

 

Dacă te referi la școala de vară despre care am vorbit, profesorii participanți au fost ”aleși” dintre cei care și-au depus documentele și au aplicat pentru a se înscrie la acest proiect. A fost un proiect inițiat de Centrul pentru Jurnalism Independent (România) în parteneriat cu Norsensus Media Forum (Norvegia) la care a putut aplica orice profesor din România... În urma desfășurării lui a rezultat un site despre diversitate, la care se lucrează încă și care cred că este un instrument util pentru profesorii care sunt interesați să promoveze diveristatea și toleranța în școală. Site-ul, în forma lui actuală este aici.

[andaghe]

[quote name="MElise" post="8475663" timestamp="1477124728"] Scuze pentru întârzierea cu care reintru în subiect... Cred că dacă punem problema așa nu o scoatem niciodată la capăt. Sună a paradox ”dreptul la intoleranță”. Da, fiecare are dreptul la propriile alegeri și la propria gândire, însă intoleranța nu cred că ar trebui inclusă între ”drepturi”. E aceeași treabă ca și cu libertatea de exprimare...există libertate de exprimare, dar în același timp există și pedepse pentru insultă, calomnie etc. De asemenea, nu cred că formula ”zero toleranță pentru intoleranță” e una viabilă. Cât despre titlul topicului, da, pare pleonastic, însă esența toleranței ține de înțelegerea diversității, iar înțelegerea nu vine întotdeauna de la sine, ci se face prin educație.[/quotea

 

Deci punctul de plecare al intolerantei ar fi necunoștință de cauza, lipsa de informare, neînțelegerea unui fenomen, si atunci soluția ar fi campaniile de informare, explicațiile?  

[andaghe]

Ai putea sa ne dai exemple de câteva activități prin care se educa copiii? ar fi utile si pentru noi ca părinți!

[MElise]

Punctul de plecare al intoleranței il reprezinta, cred, pe de o parte, cum spui, lipsa de informare, nînțelegerea unui fenomen, și, pe de altă parte, în strânsă legătură cu aceasta, stereotipurile și mentalitățile care se transmit adesea de la o generație la alta. 

 

Uite, apropo de stereotipuri, am avut recent o discuție cu liceenii despre unguri, pornind de la o replică a unuia dintre elevi în cadrul unei ore. Și am constatat că printre ei există această idee că ”ungurii sunt răi, vor să ne fure țara, etc. etc.” care vine ca rezultat al preluării unui stereotip... I-am întrebat simplu ”Dar de unde știți că așa este?”... și am intrat în lucruri concrete... majoritatea dintre ei nici măcar nu au cunoscut vreodată o persoană de origine maghiară, iar cunoștințele lor de istorie în probleme adiacente erau vagi. În cele din urmă au realizat că, de fapt, vehiculează fără discernământ o idee auzită acasă, pe internet, la tv...și preluată de-a gata sub forma unui stereotip... S-au mirat ei înșiși când au conștientizat că, de fapt, nu fac decât să perpetueze o idee preconcepută despre care de fapt nu au habar prea multe...

 

Soluția? Nu știu dacă e simplă...nu știu dacă informarea e suficientă... cred că discutarea unor cazuri concrete de discriminare , a consecințelor lor și tot felul de activități prin care copiii să înțeleagă ce înseamnă diversitatea și în cele din urmă să aleagă singuri și responsabil ar fi o soluție...

[MElise]

Cred că variază de la caz la caz aceste ”activități”. Eu vorbesc aici mai mult din perspectiva profesorului... și a activităților didactice. Acasă, cred că lucrurile sunt un pic diferite și e vorba mai ales de comunicare și de atitudinea noastră, ca adulți. Poate că un început banal ar fi renunțarea la replici celebre de genul ”dacă nu ești cuminte de fură țiganul”.... e doar un exemplu.... Uite, exemplu concret: copilul meu de 4 ani și jumătate a văzut acu vreo lună într-un supermarket o țigancă / rromă (pt mine e totuna, nu intru în detalii lingvistice), era îmbrăcată tradițional, cu fuste colorate și salbă la gât și codițe. Feciorul meu nu și-a luat ochii de la ea vreo câteva minute. Apoi m-a întrebat, ” mami ai văzut-o pe doamna aia cu fustă colorată și mărgele?” Am zâmbit și i-am spus că da. Apoi a continuat.... ”vreau să ai și tu o rochie ca ea, cu floricele, hai să intrebam de unde o are”... Am zâmbit în continuare si i-am spus că mie nu îmi plac fustele cu floricele și colorate si că nu are sens să o întrebăm de unde a cumpărat-o (și spusesem un adevăr...dar doar pe jumătate, pentru că undeva în sinea mea, aveam o reticență în a-l lăsa să se ducă să o întrebe...o reticenț care știu sigur că e o rămășiță a unor mentalități moștenite, în care nu cred, dar mă trezesc uneori izbindu-mă de ele inconștient). A făcut el ce a făcut și până la urmă s-a apropiat de femeia respectivă care a fost cam socata de intrebarea lui, dar i-a zambit si i-a zis ceva de genul ”de la magazin”. I-am zâmbit și ei, s-a uitat la mine cam ncurcată și și-a văzut mai departe de cumpărături.... Întâmplre banală în fond.... dar (fără să îmi fac vreo statuie din asta), mă întreb câte mămici ar fi reacționat într-un anume fel dacă al lor copil ar fi avut dorința pe care a avut-o al meu, de a intra în vorbă cu ”o doamnă cu fustă colorată”??? 

[viviana]

Andaghe, din pacate nu ajung doar campaniile de informare si explicatiile.

E ceva care vine si din interior si educatie, bineinteles.

 

E nevoie si de alteritate care este opusul identitatii.  Adica un act de identificare cu celalalat si constientizarea faptului ca si tu insuti te poti afla, la un moment dat,  in aceeasi situatie ca si el si sa-l tratezi asa cum ai vrea tu sa fii tratat in situatia respectiva.

 

Aseara ma uitam la un serial de 2 lei cand protagonistul povestea ca bunicul lui l-a dus la un meci de baseball, dar au plecat inainte de sfarsit si nu a aflat cine a castigat. In felul asta, bunicul, explicandu-i ca in viata important e ce anume faci, cum faci  si nu cine castiga.

 

Atunci am gandit ca uite, umanul nu este ca jocul de baseball, unde castigi in dauna altora, care pierd. Ceea ce e omenesc poate fi la modul general castigator.

Si in felul asta ajungi la omenie, la nevoia de a accepta pe cel de langa tine pentru un interes comun. 

 

Sper ca nu am batut campii prea tare.