360 raspunsuri la acest subiect

[CorinaDani]

viv, e o varianta foarte plauzibila. daca si acasa mama adolescentei comenteaza la fel de vehement impotriva ingradirilor din regulamentul scolii/liceului, ce sa invete copila ? ca e ok sa protestezi daca nu-ti convine ceva.

ceea ce nu e un lucru rau pana la un anumit punct sau nivel.

pai daca toata lumea ar protesta la cea mai mica nemultumire sau disconfort, ar fi haos. tocmai de aceea exista reguli, legi, regulamente, sa fie delimitate clar anumite chestiuni.

 

dar daca regulamentul scolii este foarte clar, li s-a adus la cunostinta parintilor/elevilor, poate au si semnat ca sunt de acord/ au luat la cunostinta, atunci chiar nu vad rostul acestei rebeliuni impotriva sistemului si a regulilor.

iti convine, ramai in acea scoala sau liceu, respectand regulile.

nu-ti convine, te muti in alta parte, unde sunt acceptate si manifestarile personalitatii fiecaruia.

vorbim si de alta tara pana la urma, unde nu stim exact cum stau lucrurile in aceasta privinta. judecam prin prisma situatiei de la noi si a experientelor proprii.

 

situatia poate fi intrpretata si din alt punct de vedere:

a vrea cu tot dinadinsul sa iesi in fata / evidenta imi suna a ceva lipsa de afectiune sau atentie in viata copilei respective.

frumoasa este, inteligenta este, de ce ar dori sa atraga atentia asupra ei in acest mod, sau sa arate totala lipsa de respect fata de regulament, profesori si colegi pana la urma ? ce-i lipseste de simte nevoia sa fie bagata in seama cu de-a sila si cu riscul de a nu mai fi primita la scoala ?

zic asta in varianta in care nu copiaza comportamentul / atitudinea mamei.

 

ok, pot sa inteleg ca sunt persoane carora nu le plac constrangerile sau nu le convine sa le spuna altii ce sa faca, cum sa se comporte, etc.

vor fi vesnic revoltati si nemultumiti, comentand tot timpul, daca s-ar putea ar trai dupa cum au chef sau ii duce capul. daca ar sta pe o insula izolata sau intr-o comunitate cu altii de seama lor, ok.

dar traim in societate si nu putem face ce vrem, cand vrem. majoritatea stim sa discernem atunci cand e vorba despre o nedreptate, o discriminare sau ceva asemanator si luam atitudine cand se sare calul.

insa a face mofturi ca scoala nu-ti permite par verde/mov, in conditiile in care stii deja ca nu ai voie asa, ce sa zic...nu mi se pare o atitudine normala.

[andacos]

De unde asta? Mi se pare trasa de par concluzia atat timp cat nu cunoastem persoanele si habar nu avem cum gandesc. Am citit si eu ce a spus redactor, dar nu am gandit asa. Mai als ca am trecut si eu prin ceva asemanator. ASa cum nu mi se pare firesc sa ma grabesc sa judec pe cineva dupa culoarea parului sau a piercingului asa nici nu ma grabesc sa judec caracterul cuiva.

 

Vai ce ma deranjeaza genul asta de mesaje!!!

 

Nu poti sa-ti spui parere,nu poti participa la discuție cu propriul punct de vedere ca imediat apare cineva sa te arate cu degetul cu concluzia "ca judeci"! 

 

Tu poti trage concluzia ca "judeca", restul nu pot trage concluzii!!

 

Ma rog,esenta subiectului sta in respectarea regulamentului.

Iar daca regulamentul nu a fost respectat,nu pricep ce scuze gasim.

 

Si sa presupunem(ca ne tot legam de specificarea punctuala in regulament referitor la culoarea parului)ca scoala nu a mai avut pina acum und asemenea caz si a hotarit in urma acestui eveniment,completarea regulamentului...iar nu vad unde e problema.

 

Regulamentele sunt concepute sa fie respectate.Si sunt perfectibile .

 

 

Cred ca cei ce nu vor sa respecte regulamentul vor gasi sub soare ceva ce corespunde ideilor lor despre scoala -in acest caz.

Editat de andacos, 07 octombrie 2016 - 16:17 .

[mianda]

Lasand regulamentele, eu ca parinte nu m-as simti confortabil sa stiu ca fii-mea de 15 ani si-a facut parul verde, albastru sau mov. Chiar daca scoala permite astfel de manifestari, n-as permite eu.

 

De ce sa-si faca parul verde? Ce nevoi are de acoperit copilul meu de trebuie sa iasa cu asa ceva in evidenta?

 

Am mai citit pe aici ca-si exprima latura artistica. Serios, asta-i arta? Eu nu cred in astfel de manifestari artistice...

Eu ca parinte, pana la aceasta varsta trebuia sa fiu langa tine sa vad, sa simt si sa-ti canalizez talentele artistice astfel incat la 15 ani sa n-ajungi sa-ti mutilezi imaginea prin tatuaje, piercinguri sau culori nebune.

[antmil]

Zau daca pricep ce este asa o tragedie sa iti vopsești parul o culoare țipătoare. Sint perfect de acord ca trăim intr-o societate si trebuie sa respectam reguli...nu trebui sa train in haos dar culoarea parului unui adolescent de ce atentează atit de mult la sensibilitate? Dac nu neaparat ni se potrivește noua, :de ce judecam nevoile altora strict prin lentila noastră? Sa iti vopsești parul (sau haine mai deosebite) este cea mai inofensiva metoda de a-ti manifesta rebeliunea si personalitatea la o virsta critica. De ce trebuie strivită orice umbra de individualism? Daca ne uitam la "big picture", vorbim despre copii care asculta de părinți, care învața bine, care sint manierați si cultivați...roti trebuie sa ne conformam ca niște roboti? Nu sint de acord ca daca esti mai punka adolescenta, neaparat devii un rebut al societății. Eu am fost punk (par vopsit in 10 culori, blugi rupți cind inca nu erau cool, ace de siguranta, tricouri cu mesaje dubioase....apoi am trecut la faza metal, am un tatuaj)....uite-ma intr-a dintre cele mai conservatoare companii la ținuta stricta de business si nu sufăr. Mai rău mi se pare sa trăiesc cu frustrarea ca nu am fost in stare sa ma exprim la adolescenta...si nu, nu am pus gura pe droguri niciodată ai nici nu prea am gustat alcool pina pe la 26-27 de ani.

[antmil]

Scriu cu picioarele de pe telefon...scuze. Sint la birou si nu avem lumina ... asteptam sa vina sa ne dea drumul la curent ca sinte in pana.

[mianda]

Da-mi voie sa nu inteleg acesta "rebeliune la o varsta critica" 

Dar vezi, fiecare judeca prin prisma experientelor sale personale. Eu una, nu consider ca am crescut un robot din moment ce fii-mea nu a experimentat astfel de manifestari. Din contra, consider ca am crescut un viitor adult echilibrat emotional. 

[Cristina_C]

*dubla si la mine

Editat de Cristina_C, 07 octombrie 2016 - 14:55 .

[Cristina_C]

Sunt 1200 de copii la scoala noastra, clasele V-XII. Preadolescenti sau adolescenti mai mult sau mai putin rebeli, cu mai mult sau mai putin simt artistic. La fiecare sfarsit de an vad pozele cu clasele in anuarul scolii si nici unul nu iese in evidenta prin culoarea parului sau prin alte accesorii. Nu sunt roboti doar pentru ca au inteles ca trebuie sa inchida telefoanele mobile intre ora 8 si 13 sau 15, ca nu se pot vopsi curcubeu, ca nu pot avea piercinguri si tatuaje la vedere si nu par stresati din cauza asta. Ii intereseaza sa termine scoala pe care si-au ales-o, nu sa intre in conflict cu directorul si sa fie trimisi acasa. Fata despre care discutam de ce nu poate intelege? Sincer, mi se pare un moft. Ea impotriva tuturor!  In fine, sper ca parintii sa gaseasca o solutie.

Editat de Cristina_C, 07 octombrie 2016 - 15:00 .

[antmil]

Da-mi voie sa nu inteleg acesta "rebeliune la o varsta critica" 

Dar vezi, fiecare judeca prin prisma experientelor sale personale. Eu una, nu consider ca am crescut un robot din moment ce fii-mea nu a experimentat astfel de manifestari. Din contra, consider ca am crescut un viitor adult echilibrat emotional. 

 

Nu cred ca este o problema ca nu intelegi...cred ca este o problema ca judeci.

 

Din punctul meu de vedere, toti sintem si la fel dar si foarte diferiti. Eu sint mama la doi copii...crede-ma ca amindoi nascuti din aceeasi parinti, crescuti in acelasi fel si sint persoane cu temperamente si caracter foarte diferit. Ca parinte, nu ii pot baga pe amindoi in aceeasi cutie.

 

Daca voi de felul vostru sinteti extrem de linistite, calme si echilibrate asta nu inseamna ca altii nu ajung la acelasi echilibru emotional urmind alt drum. 

 

Da, si eu vad in jurul meu copii pasnici, le spui o singura data si inteleg, etc...insa ce faci cu cei care sint incredibil de curiosi? Care testeaza limite? Care au sensibilitati extraordinare? Care intreaba "de ce" nu doar la 4 ani ci sa inteleaga cum merge lumea? Care scutura putin normele? 

[antmil]

Eu tot citesc subiectul asta si daca ati stii cat de impartita sunt intre propriile mele idei!

 

Asa mi se pare o tampenie sa nu primesti un copil la  scoala doar pentru ca are parul tipator! Asa mi se par un atentat la libertatea individului aceste impuneri fara sens -  e parul meu si fac ce doresc cu el, daca eu parinte am fost de acord cine esti tu sa impui altceva? Sa ma judeci pentru ca am alt stil? Daca s-ar fi tuns la chelie ce ai fi facut?

 

Apoi gandesc: reguli - pfui ce ti-e si cu societatea asta care scoate reguli dupa reguli, care mai de care mai tampite de parca ar fi ceva ilegal, o faradelege sa ai parul roz bombon daca asa iti doresti. Cum apare cineva care iese din tiparele atribuite de societate, dar fara sa faca ceva imoral si reprobabil, cum hatz trebuie sa-i dam la cap.

 

Ce-i transmit eu acestei generatii: capul plecat sabia nu-l taie sau trebuie sa lupti pentru drepturile tale inclusiv acela de a nu fi uniformizat si a refuza sa faci parte dintr-o masa amorfa?

 

Vine partea cealalta care imi spune ca adolescentul trebuie, elevul trebuie, copilul trebuie invatat sa respecte niste regului ca asa functionam cel mai bine ca societate dupa reguli. DEci fata trebuie sfatuita sa-si refaca culoarea.

 

Pfui, sare-n sus cealalta parte: ce reguli, nu e de-ajuns ca respecta atatea: uniforma, pantoful, sa ia peste 5 ca sa treaca clasa, sa nu chiuleasca ca-i scade nota la purtare, sa nu vorbeasca in ore, sa nu intarzie, sa nu, sa nu, sa nu, sa nu 

 

Ca profesorilor le-ar fi greu cu atatea culori in fata ochilor.  Dar cei care predau la facultate nu sunt tot profesori ? 

 

Nu am ajuns la nicio concluzie.

Sau poate ca da?

 

 

Ai exprimat foarte bine cam ceea ce gindesc si eu.