422 raspunsuri la acest subiect

[roxanaz]

 

 

S-au schimbat cumva rolurile?

Noi parintii din generatia smartphone suntem mai slabi si nu-i putem spune copilului ca nu-i cumparam si gata am inchis discutia?

 

Vorbim de un copil de 8 ani.

Daca un parinte nu considera oportun un iPhone la varsta asta nu il ia si gata, fara alte explicatii.

 

 

 

exact parerea mea.

[monicabo]

exact parerea mea.

Si a mea 

 

Au ajuns parintii, in zilele noastre, sa fie sclavii tuturor acestor lucruri de inalta tehnologie. De parca vesnic si vesnic trebuie musai cumparat ceva. Ca tehnologia tot avanseaza...

 

Si eu sunt pe principiul ca fiecare familie are reguli proprii, venituri & cheltuieli proprii, si nu este o regula cum ca daca X are un lucru, apai musai trebuie sa-l avem si noi, si hai deci repede sa-l cumparam. La fel, in sens invers, daca noi avem un lucru, sau , 

 petrecem intr-un anuit fel timpul, atunci si altii trebuie sa procedeze la fel. Si eu am incercat sa le tot explic fetelor lucrul asta. Ca asa, mereu vor vedea la colegi diverse chestii pe care ele nu le au. Sau le au, dar sunt altfel. Le-am explicat mereu ca nu putem avea totul pe tava, ca unele lucruri nu ne sunt cu adevarat necesare si nu trebuie sa le cumparam. 

Nu am ajuns la capitolul iphone, ca-s inca mici fetele, dar si cand vom ajunge, le voi explica la fel ca si pana acum. 

[Rufus]

Dupa mine conteaza in primul rand aspectul financiar.

Mi se pare mult mai util sa inteleaga copilul de pe acum ca in viata unii isi permit ceva si altii altceva, decat sa-i explic in termeni tehnici cat de nociva e expunerea la un telefon sau sa incerc sa-i explic ce orizont ii deschide cititul si petrecerea timpului liber in natura. Copiii nostri, cand nu vor mai depinde de noi, nu vor citi altceva decat ecranul telefonului iar iesirea in natura nu va exista sau oricum va fi insotita de smartphone. Dar puterea de cumparare va fi intotdeauna diferita, indiferent ce altceva se va schimba.

Daca as avea bani, i-as lua. Daca n-am, nu-i iau si nici nu ma scuz pentru asta.

Se pare ca noi nu privim ca si copiii nostri utilitatea unui astfel de gadget. Dar adevarul este ca nu peste mult timp absolut totul se va face prin telefon. De la o banala programare pana la orice avem nevoie sa stim, sa cumparam, sa ne monitorizam, tratam, distram, cautam, orientam. Ne salveaza si viata uneori...

Asa ca e normal ca ei sa vrea si noi sa nu intelegem de ce le trebuie. Sau mai bine spus de ce le va trebui...

Daca as avea bani, eu i-as lua Anei asa ceva.

Imi pare rau ca n-am avut si nici nu m-am gandit la asta cu fetele mari.

[Adriana mica]

Dupa mine, problema de fata nu are (neaparat) legatura cu tipul de telefon, ci cu motivul pt care isi doreste acest lucru. Si, evident, cu varsta copilului (relevanta pt a defini nevoia reala).

 

La 8 ani, in majoritatea cazurilor, un copil nu are nevoie de un telefon al lui (nu conteaza ca si-ar dori Iphone sau Samsung, sau un banal device cu taste). In cazul copiilor care stau singuri acasa sau vin singuri de la scoala, probabil ca folosirea unui model mai vechi este singura varianta.

 

Altfel, sunt de parere ca este de preferat (daca situatia o permite) ca parintii sa amane pana in momentul in care copilul este pregatit sa foloseasca telefonul in mod responsabil vs. a-i lua un obiect invechit si cu functionalitati limitate, la o varsta nepotrivita. Cum il convingi... la noi a functionat puterea exemplului (nu facem comparatii cu ceilalti), iar atunci cand a avut (mai mic fiind) tendinta asta, i-am explicat e intelesul lui de ce consideram ca nu este ok sa procedam in acest fel.

 

Copilul nostru (10 ani) are telefon de 1 an si jumatate. In primul an, l-a folosit (cu imprumut de la mine) exclusiv pt tabere & excursii. Intre timp, eu mi-am luat altul iar cel vechi a devenit telefonul lui. Nu e un obiect indispensabil, il foloseste cand si cand (eg. pt a comunca pe whatsapp cu coegii de clasa). Nu-l ia la scoala si nici nu are frustari ca alti colegi au modele mai noi. In principiu, sunt pe aceeasi lungime de unde cu Rufus in ceea ce priveste utilitatea unui astfel de device (repet, la varsta potrivita).

Editat de Adriana mica, 19 septembrie 2016 - 18:07 .

[michelle-usa]

problema e nu numai posesia telefonului la 8 ani, dar idea ca lipsa unui lucru de face inferior....si asta e ce treb sa ii explice.

 

cat despre telefon,

1. in primul rind eu nu intelg cind au timp sa le foloseasca, in pauza 10 minute? adica in loc sa comunice cu alti copii , mai bine sa butoneze si sa stea cu ochii in telefon.

2. virsta care eu nu o consider adecvata de a avea responsabilitatea unui telefon .

3.e neccesar? daca vine singur de la scoala, si sta departe ...da. daca nu, nu cred ca e neccesar.

4.isi permit parinti?

5. cum e ajutat copilul cand are un telefon.

6. ce mesaj se trasmite cind 'concureaza" in felul asta cu altii?

 

in situatia noastra, Will are aproape 13 ani si nu are telefon...si nu e singurul din scoala.

de fapt nici noi nu avem si inca mai respiram. de fapt avem vreo 2( unul obisnuit si unul smart) dar nu le folosim.

 

doamna de spaniola la sedinta cu parintii ne-a spus ca nici copiii ei nu au telefon si nici nu o sa aiba pana la liceu.

 

la el la scoala nici nu ar avea timp sa-l foloseasca, au 3 minute sa ajunga de la o clasa la alta. in pauza de masa de 30 min, treb sa manince si prefer sa joace sporturi. dupa ore il iau imediat de la scoala.

plus nu au voie sa foloseasca telefonele cit sunt la scoala decit cu permisiune si pt cazuri deosebite. pot sa dea orice telefon de la cancelarie.

 

acasa sta sufficient de mult cu nasul in tableta ....(zau ca am ajuns sa urasc tableta asta...si cred ca o sa ma bucur cind se va strica). plus lectii facute pe computer, jocuri pe ps4...de ce ar mai sta cu nasul si in telefon?

chiar nu au copiii destul entertainment ...si neaparat au nevoie de telefon?

 

mai stiu parinti, de cind le-au luat telefoane (mai ales la fete), au  scandal in casa, ca stau numai cu nasul intelefon si la discutii inutile cu prietenele.

 

vorba lui Viviana, s-au inversat rolurile?

 

in Romania am cunoscut o familie, ei erau seara la plimbare, prin parc si copilul de 3-4 ani, era lasat acasa, ca nu-l dezlipeau de jocuri pe tableta si n-aveau ce sa-i faca. cum e posibil asa ceva?

Editat de michelle-usa, 19 septembrie 2016 - 18:49 .

[michelle-usa]

si ca sa raspund pe scurt la subiect, dupa ce m-am lungit atita.

cand W mi-a spus ca vrea telefon  chiar la inceputul anului asta, eu I-am spus ca:

-nu vreau sa platesc lunar pt conectie etc... , e o cheltuiala care nu o vreau si nu am de ce, sa o adaug la buget

-telefonul iPhone...nu situ care... e f scump...nu imi permit sa-l cumpar

-nu are ce sa dovedeasca nimanui cu un telefon scump (aici discutia a fost mai lunga), lucrurile nu te definesc ca persoana.

-nu are nevoie de el, ca eu stau acasa si ma poate suna oricind de la cancelarie si ma gaseste.

-nu merge pe jos, nu e singur

-nu are timp la scoala ca prefera sa se joace sporturi, plus ca nu are voie.

-e obligatie in plus...unde-l pune, sa nu I-l fure...

Editat de michelle-usa, 19 septembrie 2016 - 21:09 .

[buflea]

Dupa mine conteaza in primul rand aspectul financiar. Mi se pare mult mai util sa inteleaga copilul de pe acum ca in viata unii isi permit ceva si altii altceva, decat sa-i explic in termeni tehnici cat de nociva e expunerea la un telefon sau sa incerc sa-i explic ce orizont ii deschide cititul si petrecerea timpului liber in natura. Copiii nostri, cand nu vor mai depinde de noi, nu vor citi altceva decat ecranul telefonului iar iesirea in natura nu va exista sau oricum va fi insotita de smartphone. Dar puterea de cumparare va fi intotdeauna diferita, indiferent ce altceva se va schimba. Daca as avea bani, i-as lua. Daca n-am, nu-i iau si nici nu ma scuz pentru asta. Se pare ca noi nu privim ca si copiii nostri utilitatea unui astfel de gadget. Dar adevarul este ca nu peste mult timp absolut totul se va face prin telefon. De la o banala programare pana la orice avem nevoie sa stim, sa cumparam, sa ne monitorizam, tratam, distram, cautam, orientam. Ne salveaza si viata uneori... Asa ca e normal ca ei sa vrea si noi sa nu intelegem de ce le trebuie. Sau mai bine spus de ce le va trebui... Daca as avea bani, eu i-as lua Anei asa ceva. Imi pare rau ca n-am avut si nici nu m-am gandit la asta cu fetele mari.

 

Eu nu inteleg acest punct de vedere ...

 

Deci problema ta ca parinte este ca nu ai bani de IPhone, nu ca ea nu are nevoie de telefon la 8 ani. Si pentru ca ai bani de un model mai ieftin, copilul o sa aibe un smartphone de la 8 ani.

 

Intrebarea mea este : Un copil de 8 ani, clasa a 2 a mai exact, are nevoie de telefon ? Dar de smartphone ? Are nevoie de tehnologie cand e in afara casei, de acces la internet ? Si daca DA, de ce are nevoie ?

 

Eu cred ca nu ...nu are nevoie de internet cu tot ceea ce ofera el, in deplasare. ...decat ca sa fie in trend cu alti copii care au. Altfel, la 8 ani nu se duc siguri nicaieri si nu au nevoie de net ca sa se joace. 

 

Acum 2 săptămâni am fost la un turneu de soccer. Intre primul si al doilea meci a avut o pauza de 5 ore ...fiind acolo cu toata echipa, s-au jucat diverse, de la miutza, tenis cu piciorul, un fel de ratele si vanatorii, ascunsa ...etc...pana unul din baieti a scos telefonul si toti s-au apucat sa butoneze ...si astia sunt copii de 12 ani, nu de 8.

Deci necesitatea nu este a copiilor si cererea nu vine din necesitate. Daca le au, se opresc din orice activitate si le folosesc ...daca nu le au, se joaca intre ei.

 

Fiu-meu are 12 ani si nu are inca smartphone, nu are email, nu are FB, nu are acces la retelele de socializare ...

 

Vrea si imi cere in fiecare an, pentru ca au si altii ...i-am demonstrat ca nu are unde si de ce sa il folosească ... la școală e interzis, in deplasări e cu noi, acasa are computer / IPad.

 

Din Romania a venit mai doritor ca niciodată, pentru ca in tabere toti baietii aveau ...ultimele modele de IPhone si Huawei. Impresia mea si a lui (culmea) este ca copiii in Romania primesc acces tehnologie mult mai devreme ca cei de aici si evident, cine isi permite, primeste si tehnologia de ultima ora. Toti au nu numai telefon ...au email, au Facebook, au Instagram si sunt activi pe aceste retele de socializare desi teorietic sunt under-aged.Eu sunt conectata pe FB cu vreo 8 preteni a lui fiu-meu din Romania, unii mai mici decat el. Sa nu imi spuneti ca mda, au dar nu le folosesc, nu posteaza decat rar ...de ce au nevoie sa aiba ?

 

Va intreb : De ce au nevoie copiii de 8-10-14 ani acces la retelele de socializare ? Ca sa pune poze cu busele rata tzuguiata ? Sa anunte pe toata lumea pe unde se plimba ?

 

Deci presiunea este mare si este doar un rezultat al deciziilor părinților, care, daca ii intrebi in detaliu de ce au luat copiilor telefon, o sa spuna exact ce spun si copiii: pentru ca toti au ...este asta un motiv serios ?

 

Uite, sa numaram ...cati dintre copiii de pe forum au smartphone si de ce au l-au primit ?

Editat de buflea, 19 septembrie 2016 - 20:31 .

[michelle-usa]

Hai sa mai vorbim discutii, ca pe mine ma intereseaza!

 

Fuseram la mare si asta mica a pus ochii pe o papusa uriasa, hidoasa. Oricat s-a straduit, nu m-a putut convinge sa i-o iau. Dar mi-a servit replica aia cu: "E important sa-mi cumperi ce-mi doresc eu, nu ce-ti place tie!" Are dreptate. Extrapoland, probabil va veni o vreme cand va vrea un telefon de fitze. 

 

Am avut la doi ani ai ei o tentativa de a o lasa cu tableta. Dupa doua ore rezolva puzzle-uri, iar a doua zi isi descarca singura jocurile care ii placeau. Am lasat-o can doua-trei luni, dar momentele in care vroiam sa ii iau tableta si sa ne vedem de rutina zilnica devenisera adevarate lupte. Fetita mea, care de obicei este foarte inteleapta, se comporta ca un animal, musca, lovea cu picioarele, cu mainile, zgaria, urla... Repetandu-se faza asta, am renuntat la tableta. Toti din casa, nu numai ea. La 4 ani a cerut o tableta. I-am zis ca nu sunt de acord. I-am propus sa-i cumpar un aparat foto. Mi s-a parut ca i-ar stimula creativitatea si ca mi-ar da si mie posibilitatea sa-i "accesez" gandurile. In acelasi timp, o pot invata sa foloseasca un program de editare pe computer, si asa as putea s-o ajut sa se familiarizeze cu tehnologia, dar fara a deveni sclava ei. 

 

Asta am facut acum, dar e mica, inca, si a functionat. Dar pe mine m-ar ajuta discutiile pe subiectul asta, ca sa ma pregatesc pentru ce va urma.

scuza-ma black , dar din punctul meu de vedere ...nu intelg multe la comportamentul asta.

-in primul rind tableta si  incarcat, descarcat jocuri  la 2 ani?! aveai incredere sa lasi un copil care abia a invatat sa vorbeasca, sa iti descarce programe in calculator...cu atitia virusi care umbla pe net.

ca sa nu mai spun de idea de puzzle pe computer...pai nu mai exista puzzles din carton?

 

-"E important sa-mi cumperi ce-mi doresc eu, nu ce-ti place tie!"...nu e important absolut de loc ce isi doreste un copil de 5 ani...decit cu mici exceptii si mai ales nu cind face scene. chiar stie un copil de 5 ani , ce vrea si ce e bine pt el incit parintele nu mai are nici un cuvint de spus ca I se servesc "replici"?

 

-ca se comporta ca un animal, musca, lovea...nu am cuvinte... cred ca e chestie de terapeut, rugaciune...etc.

 

-din cauza ei ati renuntat cu totii la tablete? de ce...cum de conditioneaza un copil de 2-3  ani comportamentul parintilor?

- apparat photo la 3-4 ani...nu stiu ce sa mai zic...nu stiu de care , ce fel de apparat si nu ma intereseaza (nu cred ca era de jucarie).

dar cred ca natura e frumoasa sa o descoperi mai ales la acea virsta asa cum este....nu prin lentile, nu cu technologie.

imi place sa cred ca toate isi au rostul lor in viata, copilul treb sa copilareasca , sa descopere sa isi imagineze si mai ales sa se bucure de acesti ani deosebiti.

[Adriana mica]

Tudor a primit un telefon smart mai vechi, cand mi-au dat mie unul nou de la firma. Cum spuneam mai sus, este util cand merge in tabere & excursii (tine legatura cu noi - asta a fost principalul motiv pt care a primit telefon, il foloseste si pt poze). Iar de vreo jumatate de an, comunica ocazional cu colegii pe whatsapp. Nu-l ia la scoala (nu au voie cu niciun gadget la ei), nici atunci cand mergem undeva impreuna (nu are de ce, nu simte nevoia). Nu-l foloseste la jocuri, pt astea prefera tableta (unde accesul pt descarcarea oricarei aplicatii este restrictionat de parola).

Editat de Adriana mica, 19 septembrie 2016 - 21:55 .

[BlackCat4evR]

-in primul rind tableta si  incarcat, descarcat jocuri  la 2 ani?! aveai incredere sa lasi un copil care abia a invatat sa vorbeasca, sa iti descarce programe in calculator...cu atitia virusi care umbla pe net.

 

 

Nu, nu am avut incredere in ea, ci am constatat faptul ca invatase cum sa o faca. Folosisem pana atunci tableta ca sa ii pun sunete de animale, atunci cand o invatam cum fac toate cele.

 

 

 

ca sa nu mai spun de idea de puzzle pe computer...pai nu mai exista puzzles din carton?

 

 

Ba da, apelam cu incredere.

 

 

 

 

-"E important sa-mi cumperi ce-mi doresc eu, nu ce-ti place tie!"...nu e important absolut de loc ce isi doreste un copil de 5 ani...decit cu mici exceptii si mai ales nu cind face scene. chiar stie un copil de 5 ani , ce vrea si ce e bine pt el incit parintele nu mai are nici un cuvint de spus ca I se servesc "replici"?

 

 

Mie mi se pare ca a avut dreptate... Este important ca si ei sa ii placa ceea ce ii cumpar. Daca ii cumpar ei ceva doar pentru ca imi place mie nu e ok. Evident, sunt lucruri pe care nu o sa i le cumpar in veci.

 

 

 

-ca se comporta ca un animal, musca, lovea...nu am cuvinte... cred ca e chestie de terapeut, rugaciune...etc.

 

 

Parerea mea sincera (si cumva confirmata din varii surse) este ca dependenta de tableta / smartphone este reala, si copilul chiar nu are cum sa o gestioneze. De aceea am optat sa renuntam la asta.

 

 

 

-din cauza ei ati renuntat cu totii la tablete? de ce...cum de conditioneaza un copil de 2-3  ani comportamentul parintilor?

 

 

Da, pentru ca nu ii pot cere ei sa renunte la ceva ce eu nu sunt dispusa sa renunt. La nici o varsta! Nu ar fi corect.

 

 

 

- apparat photo la 3-4 ani...nu stiu ce sa mai zic...nu stiu de care , ce fel de apparat si nu ma intereseaza (nu cred ca era de jucarie).

 

 

Nu este de jucarie, dar este special pentru copii. Nu are cine stie ce posibilitati, dar e antishoc si colorat haios. Ii place si se descurca binisor. Nu are mereu chef de el, il ia doar uneori. Nu merge cu el la gradi (spre deosebire de colegii ei, care se duc cu tablete si da, telefoane - am ramas socata cand intr-o zi am vazut pe biroul directoarei o gramada - sa fi fost 12, 15...?- de telefoane si tablete confiscate de la copii, unii din ei mai mici ca fie-mea).

 

 

 

dar cred ca natura e frumoasa sa o descoperi mai ales la acea virsta asa cum este....nu prin lentile, nu cu technologie.

 

 

Ei, sunt chestii inaccesibile sau altele care, odata imortalizate, creeaza niste amintiri foarte frumoase. 

 

 

 

imi place sa cred ca toate isi au rostul lor in viata, copilul treb sa copilareasca , sa descopere sa isi imagineze si mai ales sa se bucure de acesti ani deosebiti.

 

Ooooo, da! Aici suntem de acord! Suta la suta.