-Oradea este un oraș superb. Arhitectura austro-ungară, oamenii, buna cooperare între autorități, între instituții, întreținerea ei, investitorii care vin și investesc aici. Te fac să vrei să te muți aici, sau măcar s-o vizitezi. Pentru cei care nu cunosc, ce motiv ar avea să viziteze acest oraș sau să se stabilească aici?
-E un oraș în care-ți face din ce în ce mai multă plăcere să trăiești. În sensul că orașul este reînnoit, se reînnoiește tot timpul, se modernizează. Și prin asta înțeleg nu numai că se pun panseluțe, că-i simplu să bagi mizeria sub covor. Dar se modernizează infrastructura. Și cea care nu se vede: de apă, canalizare, termoficare, ceea ce în alte orașe din România nu o să vezi că se întâmplă la amploarea din Oradea. Se renovează monumente, se modernizează instituții, se crează foarte multe spații publice în care oamenii să se recreeze chiar și dacă nu au bani, să se bucure de panorame cum e Ciuperca, să se bucure spectacole cum sunt în Piața Unirii. E viu orașul, e curat, sunt lebede pe Criș, semn al „poluării” extrem de mari.
Iar administrația locală se dedică cetățeanului, în sensul că în loc să-i pună piedici și să-i facă viața amară, fie că e cetățean de rând, persoană fizică cum ar zice instituțiile, fie că-i firmă, investitor, îl lasă să se dezvolte, să se bucure.
„Fac ordine în Primărie și curățenie în oraș”
-De când a început Oradea să evolueze, să se dezvolte în felul acesta?
-De 8 ani, din 2008, când s-a produs o schimbare șocantă. A venit un primar nou, iar sloganul lui era: „Fac ordine în Primărie și curățenie în oraș”. Și exact asta s-a și întâmplat. În loc să ne mintă, a făcut curățenie în oraș și ordine în primărie. Și-a dat seama că un oraș moare dacă nu-l pui pe roate. Dacă nu-i curat, dacă nu-i deschis, dacă nu vin investitori, dacă nu-i vesel.
-Care au fost primele lui realizări?
-Prima lui decizie a fost să facă curățenie în oraș la propriu. În sensul că Oradea era un oraș murdar, un oraș în care cădea tencuiala de pe clădiri, clădiri care sunt superbe, de patrimoniu. Și atunci ce a făcut? A pus la treabă firma de salubrizare care exista, dar care era atrofiată. Nu se făcea curățenie. Banii îi lua, dar nu făcea curăţenie decât puțin prin centru. În Oradea bătea vântul și ducea de colo-colo pungi, hârtii, ca-n toată țara. Ei, nu mai vedem. Ne plimbăm acuma și nu mai vedem așa ceva. Nici pe străzile lăturalnice măcar, darămite în centru.
Apoi a făcut ordine în Primărie. Erau 1.200 de angajați, cât într-o întreprindere uriașă și a dat afară vreo 600. El are o vorbă, spune că primăria funcționează la fel de prost cum funcționa și cu 1.200. Deci, cu alte cuvinte, nici el nu e mulțumit nici acuma de cum funcționează primăria.
În Primărie nu există corupție, nu ca „regulă”. Spre exemplu, funcționara de care ți-am zis, care a furat 100 de lei, a fost dată afară și șapte ani nu mai are voie să se angajeze în sistemul public. Și asta s-a întâmplat fără proces, doar într-o simplă comisie disciplinară.
A instituit niște reguli, niște proceduri. La noi, dacă te vede polițistul că arunci mucul de țigară pe jos, te amendează. La fel cum se întâmplă și dincolo de Borș, în Ungaria, în Austria, în Germania. Adică hai să nu ne mai țigănim, hai să nu mai fim balcanici, să fim și noi civilizați dacă tot spunem că suntem europeni.
Proiecte cu bani europeni
Se fac parcări subterane, supraterane, se fac și se renovează pasaje rutiere. S-a făcut un C.E.T nou, s-a făcut Piața Unirii, Dealul Ciuperca, Aquapark-ul. Toate astea cu bani europeni. Banii din bugetul local sunt folosiți pentru a plăti salariile funcționarilor și pentru co-finanțarea proiectelor europene.
Acuma, în cel de-al treilea mandat, miza este pe turism.
Cea mai mare realizare este schimbarea oamenilor
-Dar cele mai mari realizări care au fost?
-Eu zic că schimbarea oamenilor. Spre exemplu, când treci printr-un ghetou mai arunci și tu o pungă pentru că mai sunt încă 300 pe jos. Acuma nu-ți vine să mai arunci pentru că, uite, nu e nimic pe jos. Te-ar vedea toată lumea dacă ai arunca pe jos. Aici, acuma, nu se mai întâmplă așa ceva. Eu zic că ăsta e cel mai mare câștig.
-Cum arăta Piața Unirii înainte să fie modernizată?
-Era adăpost pentru boschetari. Erau niște tufe unde stăteau boschetarii, își făceau nevoile, dormeau. Acuma, boschetarii sunt unde trebuie să fie persoanele fără adăpost, adică în adăposturi.
-Care este rata șomajului aici?
-Nu știu exact! Dar foarte mică. Și există acest șomaj pentru că sunt unele persoane care nu vor să muncească. Aici fabricile, firmele, trag de tine, au nevoie de angajați. Nu tu de ele.
–Știu că sunt persoane care au chiar și două-trei joburi.
-Da, sunt, eu cunosc câteva. Eu zic că nevoia îl învață pe om, eventual experiența pe care o câștigă muncind și văzând că se poate dezvolta dacă muncește, îi convinge să-și mai ia un job, să facă ceva să nu bată pasul pe loc.
Cel mai mare avantaj al Oradei este primarul
-Care e cel mai mare avantaj al Oradei?
-Cel mai mare avantaj al Oradei este primarul Oradei. Este limpede. Pentru că omul ăsta putea să facă ceea ce au făcut ceilalți primari din înaintea lui, adică nimic! Eventual să se pricopsească cu case, cu afaceri, cu o mașină în plus. Se zvoneşte de ani de zile că pleacă la Bucureşti, în Guvern, dar nu cred că ar face-o în timpul mandatului de primar. El este parolist. Dacă a câștigat încrederea orădenilor, nu trebuie să o trădeze, ceea ce mi se pare de bun simț. Ba chiar elementar.
A făcut parc industrial, spre exemplu. Are o teorie cum că orașul trebuie să se dezvolte. Ca să se dezvolte trebuie bani, ca să fie bani trebuie să fie investitori. Oradea e acuma în situația paradoxală că are atât de multe firme străine, și nu numai, care caută angajați și îi aduc de prin comunele înconjurătoare.
Un alt avantaj pe care orașul îl are este sistemul sanitar. Nu o spun eu, care nu sunt specialist, ci o spun medicii pe care la rândul meu i-am intervievat când au venit în Oradea la conferințe. Au spus că spitalele de aici sunt atât de moderne și de bine dotate, încât din acest punct de vedere îi invidiază pe colegii lor de aici, din Oradea.
S-a făcut centura, s-a făcut drumul expres. În Oradea este Centrul NATO de excelență. Crede cineva că s-ar face un Centru NATO într-un oraș prăpădit?
Teatrul Regina Maria are o trupă de actori senzaționali
Sunt multe evenimente culturale. Avem o trupă de teatru care este excelentă. Teatrul Regina Maria are o trupă de actori senzațională. Eu însumi am avut ocazia să constat asta ca plătitor de bilet, la reprezentația de anul trecut. Am crezut că o colegă de-a mea este excesiv de politicoasă față de ei când scria că se joacă cu casa închisă un spectacol de 10 ani. Ei, chiar așa era. Am văzut ochii mei că nu mai erau bilete cu sfert de oră înainte de a începe spectacolul. Asta ce înseamnă? Că publicul apreciază, că publicului îi place și că actorii ăștia au valoare.
Nu sunt câini vagabonzi
-Ce m-a uimit prima dată când am venit aici, a fost că nu sunt câini comunitari.
-Dar erau. Te asigur că erau berechet. Suntem primul oraș din țară fără câini vagabonzi. Ăsta e un fapt. Primarul nu și-a propus să fie popular și nu este populist. Spre exemplu, atunci când a spus că strânge câinii vagabonzi, evident că au ieșit câteva iubitoare de câini să urle că ăsta-i criminal, măcelar, asasin, că nu are suflet, că omoară bietele animale. Dar a încercat să explice la început că oamenii sunt mai importanți decât animalele și că nu-și propune să le omoare, ci pur simplu să le ducă într-un adăpost.
Puterea exemplului
-Care credeți că ar fi secretul primarului?
Cred că secretul primarului e tenacitatea. Și nu cred că și-a propus să reinventeze apa caldă, ci pur și simplu să existe apă caldă. Chiar dacă, uneori, nu există, tocmai pentru că se fac lucrări pentru înlocuirea reţelelor vechi.
Cred că cel mai important lucru pe care îl face este puterea exemplului. Dacă vede un gunoi pe jos se apleacă și îl ia. Dar nu face asta de ochii presei. Iar prin asta dă un exemplu.