Am nostalgie de toamna sau mai degraba ma cuceresc amintirile?
Am gasit intamplator un disc de fotografii vechi intr-o cutie. Nu stiam ce poze se afla acolo ... si am dat peste multe poze pe care le credeam pierdute ... sau de care uitasem.
Un copil balai, stirb si zambitor ma priveste din pozele vechi...Tata ma priveste la nunta mea ... Au trecut 7 ani de cand a plecat cu trenul lui.
Si ma intreb brusc ... cum au trecut asa de repede anii astia? Oare timpul trece altfel pentru mame?
Unde a acel copil balai care tocmai trece pe langa mine cu castile pe cap??? E timpul care trece sau noi?
Apoi dau de blogul Anamariei ... si raman iar pe ganduri. In suflet am un fel de lumina dulce de toamna. Ma uit pe geam si vad umbre lungi.
Cate amintiri avem sub gene... Cata frumusete trece pe langa noi. Cate secunde pe care as vrea sa le mai traiesc odata.
Oare o fi o nostalgie de toamna sau regretul ca trecem prea repede...?
pe voi va napadesc uneori amintirile?