Nici pentru copii emigratul nu este usor, si asta pare intr-un fel sa o afecteze.
A discuta cu cineva specializat nu poate decit sa o ajute, eu intii as discuta cu GP-ul sa vad ce ma sfatuieste.
Postat 05 septembrie 2016 - 19:43
Nici pentru copii emigratul nu este usor, si asta pare intr-un fel sa o afecteze.
A discuta cu cineva specializat nu poate decit sa o ajute, eu intii as discuta cu GP-ul sa vad ce ma sfatuieste.
Postat 05 septembrie 2016 - 22:53
Mickyyy, fii-mea a acceptat sa mearga la psiholog pt ca ea stie ca acolo poate sa discute liber ceea ce acasa poate ca ar declansa ceva "ridicari din sprancene". M-a intrebat deja de 2 ori daca sigur nu aflam ce discuta ea acolo si am asigurat-o ca da, sigur, nu aflam detalii, decat daca sunt extrem de grave. A rasulfat usurata si a zis ca nu, nu e nimic f grav...
Are cu cine discuta in afara de voi? Are prietene bune?
Aia mica a mea are, nu-i problema, prietene locale, dar aia mare n-are cu cine discuta si nu totul e interesant/usor/bine de discutat cu parintii, you know...
Postat 06 septembrie 2016 - 10:17
Postat 06 septembrie 2016 - 11:15
Da GP-ul te trimite la centre specializate cu personal specializat pe problemele fiecarui copil. Stiu ca tocmai ce am trecut si noi prin asta. Al meu avea senzatia ca strainii il asculta mai bine decit noi. Dupa o sedinta cu psihologul de la acea organizatie (unde a fost trimis de GP) si-a dat seama ca defapt nu are nici o problema si ca totul era in capul lui. De atunci si=a schimbat total atitudinea fata de noi, parca s=a maturizat.
Postat 06 septembrie 2016 - 11:30
Si Mickyyy cind mergeti la GP, intreab-o daca vrea ca tu sa iesi afara din cabinet, poate are retineri fata de tine si vrea sa fie doar cu GP-ul. Cu al meu asa am facut.
Postat 06 septembrie 2016 - 13:04
Postat 06 septembrie 2016 - 13:34
Postat 06 septembrie 2016 - 16:52
Mie mi-a zis madam psiholog la care o duc ca e normal sa nu se simta la fel de libera sa discute cu noi ca si cu o prietena. Ca la varsta asta e absolut normal si ca e bine asa, pt ca, indiferent cat suntem de prietene, ea are nevoie de mama care face regulile, indiferent cat se stramba si da ochii peste cap, asta e ceva ce o face sa se simta in siguranta si iubita. Ca are nevoie sa stea de vorba si cu noi, dar sa aiba si o prietena cu care sa discute toate prostiile si sa despice firul in 4. Mda, cam asa imi imaginam si eu, de aia am si dus-o.
Postat 06 septembrie 2016 - 18:52
Postat 06 septembrie 2016 - 18:53