13 raspunsuri la acest subiect

[andaghe]

Eu nu înțeleg, dacă vrei să explici, te rog, la ce "realitate" te referi când spui că ați ferit copilul? Care e realitatea asta care nu e înfruntară, si mai ales de cine, de cel mic sau de voi, prinții?

[danielraciu]

Va multumesc foarte mult pentru raspunsuri si promptitudinea lor, este reconfortant sa vezi ca un ajutor cat de mic vine cu o asemenea avalansa. "Realitatea" cred ca se poate extinde atat pentru cel mic cat si pentru noi. Si cand spun realitate, ma refer la o despartire treptata si indesita, de o interactionare cu mediul extern fara a-l proteja suplimentar si inutil (nu merg la supermarket pentru ca acolo poate fi aglomerat si nu vreau sa l expun la nu stiu ce), chestiuni care nu au fost facute in exces, dar care si-au pus amprenta pe comportamentul lui. Sotia mea l-a acaparat, iar cand a inceput serviciul i-a fost extrem de greu sa se desparta si banuiesc ca s-a produs o mini-dubla-trauma. Dar probabil ca in timp vom putea regla astfel de detalii care sunt epuizante la un moment dat (ex: vrei sa vezi de 10 ori cum arata un pepene din brate si cand esti pus jos incepi o criza de nervi fara echivoc in relatia cu el sau cand am fost la pediatru sa ai o criza de plans de 20 de minute, prima in preajma doctorului care ne pune un verdict dur pentru niste parinti care si au dorit un copil: probleme in educatie etc). Multumesc inca o data!

[andaghe]

Dar dacă suspicionati ca ați putea îmbunătăți ceva în relația cu el si in toată educatia, puteți oricând să cereți sfaturi de la un psiholog de copii, va poate arăta si alternative la care poate nu va gândiți. Asta dacă nu știți ce anume trebuie schimbat, ca eu așa am înțeles, ca totuși simțiți c trebuie undeva niște modificări în atitudinea voastră. Sunt si cărți, dar eu una, spre exemplu, nu reușesc deloc să mă ghidez după ele pentru că sunt destul de generale iar fiecare copil/parinte are probleme concrete, normale, dar uneori greu de depășit doar prin forte si cunoștințe proprii.

[BlackCat4evR]

Ce inteleg eu este ca micutul a fost ultraprotejat. 

Ce as face? As lupta cu mine insumi (insami, in cazul mamicii lui) pentru a ii permite sa-si cladeasca increderea in fortele proprii. 

Cum as face asta? Putin cate putin, cu multa rabdare si calm. L-as lasa sa se impiedice, sa se catere pe jucarii in parc fara sa sar in sus cuprinsa de panica daca eventual pica... M-as duce incet si l-as strange in brate pana se linisteste dar nu as reactiona ca la o calamitate. Nu-i o drama daca se juleste, sau capata o vanataie, dar invata ce si cat poate.

Tot asa, as incerca sa-i cladesc increderea in sine cerandu-i sa ma ajute in diverse sarcini... La fie-mea a functionat de minune sa ma ajute cu imperecheatul sosetelor dupa spalat. El o poate aujta pe mami in diverse chestii chiar si prin bucatarie, sau pe tati la o mestereala... Asta nu are efect imediat, ci in timp. Il ajuta sa se simta valoros si important.

Legat de schimbarile de program, l-as informa dinainte. De exemplu daca dimineata mami trebuie sa plece mai devreme, i-as spune de cu seara despre asta, nu l-as pune in fata faptului implinit. A doua zi dimineata i-as reaminti despre schimbare. Lucrurile car epot fi anticipate sunt mult mai putin infricosatoare pentru el, si devin mai usor de acceptat.

Legat de temerile nocturne, as incerca sa aflu (dar nu cand este in criza, ci dupa ce s-a linistit, dupa o perioada de timp) daca au un obiect. Daca se teme in general sau de ceva in particular. Poate a vazut ceva la tv, sau pe strada, sau l-a infricosat o poveste... Daca intr-adevar se teme de ceva anume, in nici un caz nu i-as anihila teama spunandu-i ca nu are de ce se teme, ci as inventa o protectie corespunzatoare. De exemplu, cand fie-mea se temea de monstri, am pus apa intr-o sticla cu pulverizator si am cutreierat toata casa cu "spray-ul anti-monstri" indepartand astfel orice urma de monstru din casa. Cand se temea noapte de diverse chestii, ii aratam catelul Maya, care dormea la picioarele patului, spunandu-i ca treaba Mayei este sa se asigure ca noi suntem in siguranta, ca ea ne pazeste, pentru ca somnul nostru sa fie linistit. Si o asiguram ca orice ar incerca sa ne faca rau, nu va trece de Maya. Nu spun acum ca trebuie sa va luati catel in acest scop. Puteti da aceasta sarcina unei jucarii "fermecate" care a primit puterea de a va apara in timpul noptii de la "Zana zorilor" sau de la "Cavalerul Furtuna"...

Spuneti-i multe povesti inventate de voi, in care personajul principal, un baietel care seamana foarte foarte bine cu al vostru se teme de una, de alta, dar pana in final isi depaseste frica si rezultatul e minunat. O astfel de poveste am inventat pentru a mea cand a avut o problema cu fantomele... si vampirii. In ea era vorba de o fetita care a incalcat interdictia parintilor de a nu se duce intr-o anumita parte a castelului in care locuiau (era, desigur, o printesa) si care incepe sa cutreiere pe scara interzisa. Acolo o cunoaste pe fantoma acelei scari, tot o fetita... Si sunt fugarite de un vampir foarte insetat... am speriat-o pana la lacrimi, imitand scartaitul scarilor, bataile in usa ale vampirului dupa ce ele s-au adapostit intr-o camera, etc.... in final ajung in bucatarie, unde bucatareasa castelului, o femeie foarte inteleapta a pregatit un suc de rosii si rodii pentru vampir, care a fost asa de incantat incat a mai cerut o portie. Nu mai are apasari de atunci... iar noi ne asiguram ca avem o rodie in casa, pentru urgente!

Astfel de povesti sunt usor de imaginat, pur si simplu povestind o metoda inedita de a invinge niste dusmani imaginari, care ii provoaca teama. 

Acuma, daca crizele lui sunt din teama sugestiile de mai sus sunt de un real ajutor. Daca insa sunt pur si simplu crize de nervi, ele trebuie tratate cu totul altfel. Aici poate ne lamuresti tu...