A trecut ceva vreme decand am vrut sa postez un subiect de discutie...
Nu, nu eu sunt in cauza si asta o sa vedeti in curand.
Este cazul unui prieten bun, ne stim de ani de zile si chiar daca nu petrecem mult timp impreuna, ne simtim bine sa ne spunem pasul si sa ne spunem parerea.
De data asta ar vrea sa cunoasca si parerea altora, mai ales de sex feminin. Asta inseamna ca, asa cum l-am avertizat, accepta pareri de orice tip si intelege ca, poate, nu-i va fi moale.
Context general: Omul asta are vreo 48 de ani, a fost casatorit, insa e divortat de...nici eu nu stiu de cand. Multi ani. Are si un baiat, care a terminat acum facultatea. Relatia cu fosta sotie este una foarte buna, atat cat poate fi cu o fosta nevasta, iar pe copil l-a avut, mai ales de la liceu, sub aripa sa cu multe...foarte multe.
Mie mi se pare un tip ok, in orice caz este corect, de cuvant. A fost intotdeauna peste media veniturilor noastre comune, in unele perioade as zice chiar bine peste media asta. Un tip chipes, vesel, plimbaret, dornic de distractie, etc.
Dupa divort a avut cateva relatii. Eu nu stiu decat de 4 in total...in vreo 15 ani. Pentru ca este un tip asezat, fidel...Partenerele lui au fost intotdeauna foarte tinere. Intotdeauna 20 si ceva. N-am insistat foarte tare asupra preferintelor astea, dar nu m-am sfiit sa-i spun ca o fata de varsta asta are la un moment dat niste asteptari, pe care el nu este dispus sa le dea curs. Nu doreste o casatorie, sau vreun copil...
Ultima lui relatie este o fata tot sub 30 (dar pe-acolo...). Se cunosc mai demult, au lucrat impreuna candva, insa acum sunt cuplati temeinic. Ea s-a mutat la el, au o viata comuna.
Sau aproape comuna....
Tipa are un job care-i place, ba mai nou mai are unul, in acelasi domeniu. E apreciata, bine platita, avanseaza rapid, planurile ei par sa includa mai mult viata profesionala. Viata de cuplu...mai putin, asa. Sta mult la servicii, merge si in we, nu prea poate pleca in calatorii, iar cand e acasa e rupta de oboseala, nu are chef (putere) sa iasa.
El are timp cat vrea, afacerile lui si le face cand doreste. Lui ii place sa iasa, sa se intalneasca cu prieteni, sa calatoreasca. Dimineata se scoala ii face cafeaua si senvisul, seara o asteapta, o sustine, o sfatuieste. Rezolva treburile casei, curatenia o face o menajera.
Dar nu gasesc o punte temeinica unul spre celalalt.
Omul e derutat. Iubeste, la nivel declarativ e iubit, au tot ce le trebuie...dar nu sunt fericiti. Se cearta, ea se simte agasata, cam tot ce-i rau se intampla din vina lui, chiar daca nu exista o explicatie. De cateva ori si-a luat lucrurile si a plecat de la el, acasa la ea. A revenit. Iar a plecat.
Ce-i reproseaza el ei: ca nu au timp de petrecut impreuna, este ca si inexistenta
Ce-i reproseaza ea lui: ca nu o intelege ca ea trebuie sa se afirme profesional si o bate la cap.
E chiar asa mare diferenta asta de varsta, de generatii, de scop in viata?
Chiar nu sunt sanse sa existe o astfel de relatie?