38 raspunsuri la acest subiect

[Hipp]

Bine v-am gasit!

V-am citit si stiu ca de la voi pot primi raspunsuri pertinente de cum se vede dinafara situatia mea.

 

Am doi baieti, sunt sufletul meu!

Cel mare, care are 8 anisori e din prima casnicie. Avea putin peste un an cand am intentat divortul, a fost destul de urata despartirea, iar copilul a fost acolo cu noi.

Cand el avea 5 ani am acceptat in viata mea un barbat pe care il cunosteam de mai demult si intotdeauna am stiut despre el si la fel mi-a si lasat impresia ca este o peroana intelegatoare, o persoana calda, chiar timid si la locul lui.

Pentrul fiul meu, desi nu s-a exprimat vocal ca nu-l doreste, a fost cumva intrusul care vine la noi in casa si ii fura din atentia mamei.

C. a incercat sa il ia cu el la plimbare, sa aiba activitati impreuna, insa fiul meu l-a refuzat de multe ori.

Incet noi am avansat cu relatia, avem impreuna un baietel minunat.

Fratii se iubesc enorm de mult. Buba si de fapt si grija mea, este relatia dintre baiatul cel mare si partenerul meu. Intre cei doi nu s-a reusit sa se incheie o relatie, eu nici nu am sperat la o relatie de tata-fiu, am gandit-o ca si o relatie de prietenie, dar nu este deloc asa.

C. il vede pe baiat ca si pe un rasfatat, ca nu asculta, ca mereu face contrar a ceea ce I se spune.

Sincer, eu nu vad asta, eu il vad ca si pe oricare alt copil, uneori ascultator, alteori nemultumit de ce I se spune, dar totusi face ce trebuie. C. il critica mereu, parca ii urmareste baiatului fiecare greseala ca sa I-o poata reprosa.

Eu sunt deacord sa ii atraga atentia, dar in schimb trebuie sa ii ofere si afectiune, sa se joace impreuna, ceea ce nu se intampla.

 

Mentionez ca pentru fiul nostru este tatal perfect.

Atunci cand am fost deacord sa avem impreuna un copil, conditia mea a fost sa nu faca diferente intre ei, si aici nu m-am referit la diferente materiale.

 

Ce a pus Capac si ma face sa fiu radical, este intamplarea de aseara.

C. a fost plecat in delegatie de luni si s-a intors aseara acasa, deja cel mic dormea, cel mare era pe cale sa se puna la culcare.

A intrat C. in casa, a salutat frumos, baiatul a venit sa vada daca I-a adus ceva, dar el nu s-a sinchisit sa-I adreseze niciun cuvant. In schimb s-a dus repede la patutul celui mic sa-l vada si sa-l pupe.

Eu m-am dus dupa el si I-am spus ca putea sa ii ofere un zambet si o mangaiere si celui mare. El mi-a raspuns ca a vrut, dar pana s-a intors el, baiatul deja please in camera lui (de parca s-ar fi dus cine stie cat de departe).

Cat timp el a lipsit, eu i-am cerut mamei sa doarma la noi. Mama sta cu cel mic cat timp suuntem la serviciu, iar acum a stat si peste noapte.

N-a vorbit nici cu mama, efectiv ne-a ignorant, a luat telefonul si s-a trantit in sufragerie si a butonat.

L-am intrebat daca il deranjeaza ca am rugat-o pe mama sa ramana la noi. M-a asigurat ca nu, ca ne-a vazut pe noi doua in bucatarie si n-a vrut sa ne deranjeze (poftim?).

 

Fiind data asa situatia, simt ca nu suntem o familie. Cel mare e ca si cum ar fi in plus, la cum se comporta C. cu el, iar eu nu pot sa accept.

 

Ce credeti ca ar trebui sa fac sa fie bine?

 

La psiholog am fost cu totii. Am inceput cu baiatul ca sa vad daca are sechele de pe urma divortului de tatal lui, apoi incet am mers si cu partenerul meu, pentru ca intr-adevar copilul este mai timid, are dezvoltate tot felul de frici si tare cred ca sunt rezultatul trairilor de pana acum.

Psihologul spunea ca partenerul meu este prea rigid si el trebuie sa lasa de la el, sa il atraga pe copil.

Baiatul chiar incearaca o apropiere, dar nu are cu cine.

C. tot imi spune ca baiatul trebuie sa se schimbe, sa faca tot ce poate face un copil de varsta lui. Sa-si faca patul dimineata, sa isi stearga praful pe masa de birou, si multe altele. Ca e un lenes si nu face nimic din proprie initiativa ca numai daca i se cumpara ceva, ca e un profitor si multe altele. 

Unele dintre ele le face, altele nu, dar mie nu mi se pare atat de grav.

Plus ca eu mereu ii spun ca sunt deacord cu cele mai multe dintre reprosuri, dar ele sa vina la pachet cu o relatie de prietenie, azi ne jucam maine mai spunem una alta si tot asa.

 

 

 

 

 

 

 

[marius]

Hmmm.... Deci ai un partener rigid. Am aceeasi opinie. In plus nu e copilul lui deci considera ca el nu are oblgatii. Fata de fiul vostru insa da. Dar cel mai probabil va fi la fel de rigid. Acum e prea mic. Nu se va schimba. Aceasta este mentalitatea lui. Intr-o relatie cu un copil, adultul trebuie sa cucereasca copilul si nu invers. Pentru el probabil asa ceva este de neconceput.

Tu incerci sa faci legaturi, punti sa fie bine cat se poate. Cred ca te ostenesti degeaba. Cel putin cu partenerul tau. Poti insa sa compensezi cu fiul tau cel mai mare. Si asta nu neaparat protejandu-l cat mai ales relationand cu el si chiar bazandu-te pe el. Si el sa inteleaga acest fapt. Procedand astfel ii dai ocazia sa isi dezvolte latura masculina de protectie. O sa conteze mult in viitorul lui ca adolescent si mai apoi barbat matur. Nu are sens sa-i bagi pe gat partenerul tau de viata. Sincer cred ca le faci deservicii la amandoi. Pentru ca partenerul tau nu este nicidecum un model masculin de urmat. Asa incat ce sa-i servesti? Nu te agata de partenerul tau. Stai pe picioarele tale si relational si emotional. Este mai sanatos si pentru tine si fiul tau va observa..... pe amandoi deci vezi ca judeca ce vede. in viata lui tu esti modelul nu partenerul tau. Asa incat vezi ce model vrei sa vada si comporta-te ca atare.

[andacos]

Sunt de acord cu Marius,tu esti modelul pentru copil,nu parteneul tau.

 

Pe de alta parte ,e bine macar ca parteneul tau Iti spune tie si nu direct copilul . Nu incerca sa insisti in a crea o legatura intre ei,pentru ca daca ea nu vine in mod Natural,nu ai ce sa accentuiezi.ce sa legi.

 

Pe tine te inteleg perfekt Iti inteleg frustrarea si durerea de Mama ca unul dintre copiii tai e Marginalizat.Asta a fost un Motiv determinant pentru mine ,de a nu mai face copii cu alt partener.Tpcmao üentru a evita asemenea situatii.

Editat de andacos, 05 august 2016 - 08:30 .

[couscous]

Cu siguramta si probabil si sotul are dreptate. Daca si copilul tau a fost un rasfatat si nu i s-a dezvoltat catusi de putin imstimctul de a comumica mai mult si mai deschis cu totii, si nu numai camd i se aduce sau da ceva, e o reactie anormala, dar normala pemtru el. Imcearca tu sa ii explici ca a comumica si a fi prietenos nu este obligatoriu sa i se de-a ceva, si poate asa va fi altfel si relatia dintre ei.

[BlackCat4evR]

ok... m-am invartit de ieri pe langa subiectul tau. Problema e cel putin delicata.... Ce pot sa-ti spun este ca nu vei reusi sa legi ceva intre ei. Si daca ai reusi ceva, ar fi o iluzie, ceva ce se va spulbera la prima furtuna. Fiul tau inca nu a ajuns in perioada adolescentei, asa ca inarmeaza-te cu rabdare.

 

Eu iti scriu cumva din perspectiva lui. Dupa ce a divortat de mama, tata s-a recasatorit, si dupa o vreme a aparut fratele meu. Este o diferenta de 8 ani intre noi, si ne iubim enorm. Si tata ne iubea ca pe ochii din cap. Cu mama lui, insa, e alta poveste. Exact cum povestesti tu... cam fiecare amanunt. Am avut o perioada abrupta prin adolescenta, cand i-am spus chiar ca o urasc, iar ea mi-a replicat ca nici eu nu ii sunt mai draga. . Cumva in timp, de dragul tatalui meu, si al fratelui meu, am inceput sa ne "suportam" una pe cealalta, dar atat, si nimic mai mult. Orice incercare de apropiere din partea mea se izbeste de un zid. Pur si simplu asta este. A trebuit sa treaca mult timp ca sa pot accepta aceasta realitate, dar intr-un final am reusit. Si fiul tau va reusi. Tu (la fel ca si tatal meu) va trebui sa ajuti fratii sa aiba o relatie buna. Asta mi se pare mai important decat relatia primului tau fiu cu sotul tau. Mai ales, invata-l pe fiul tau cel mare sa nu se incarce cu balastul resentimentelor. 

[viviana]

Ce inseamna ca vrei sa fii radicala?

[monicabo]

ok... m-am invartit de ieri pe langa subiectul tau. Problema e cel putin delicata.... Ce pot sa-ti spun este ca nu vei reusi sa legi ceva intre ei. Si daca ai reusi ceva, ar fi o iluzie, ceva ce se va spulbera la prima furtuna. Fiul tau inca nu a ajuns in perioada adolescentei, asa ca inarmeaza-te cu rabdare.

 

Eu iti scriu cumva din perspectiva lui. Dupa ce a divortat de mama, tata s-a recasatorit, si dupa o vreme a aparut fratele meu. Este o diferenta de 8 ani intre noi, si ne iubim enorm. Si tata ne iubea ca pe ochii din cap. Cu mama lui, insa, e alta poveste. Exact cum povestesti tu... cam fiecare amanunt. Am avut o perioada abrupta prin adolescenta, cand i-am spus chiar ca o urasc, iar ea mi-a replicat ca nici eu nu ii sunt mai draga. . Cumva in timp, de dragul tatalui meu, si al fratelui meu, am inceput sa ne "suportam" una pe cealalta, dar atat, si nimic mai mult. Orice incercare de apropiere din partea mea se izbeste de un zid. Pur si simplu asta este. A trebuit sa treaca mult timp ca sa pot accepta aceasta realitate, dar intr-un final am reusit. Si fiul tau va reusi. Tu (la fel ca si tatal meu) va trebui sa ajuti fratii sa aiba o relatie buna. Asta mi se pare mai important decat relatia primului tau fiu cu sotul tau. Mai ales, invata-l pe fiul tau cel mare sa nu se incarce cu balastul resentimentelor. 

Black

Dificila problema... Eu nu as stii ce sa-i raspund, chiar ma gandeam ca poate ii raspunde cineva care s-a lovit de probleme de genul asta.

Relatia dintre frati si mie mi se pare esentiala, am inteles de la autoare ca fratii au o relatie buna, sunt apropiati.

Mie mi se pare nasol totul din perspectiva copilului, ca stand acolo in casa, va vedea zilnic (sau destul de des) comportamentul sotului fata de cei 2 copii... Cum sa gestioneze baiatul chestia asta, fara sa sufere? Sau ma rog, sa sufere cat mai putin... 

Tu probabil ai ramas cu mama ta dupa divortul alor tai si nu te-ai lovit zilnic de diferentirile pe care le facea mama fratelui tau, nu trebuie sa o vezi zilnic. Pe cand baiatul, ramanand la mama, locuiteste cu ea, cu tatal vitreg...

 

Pt autoare: tatal baiatului ce mare, in ce relatii a ramas cu el? Sunt apropiati, se vad, se viziteaza, ies, vorbesc? Conteaza mult asta, si cred ca ar atenua mult din suferinta creata de diferentele cretae de tatal vitreg. 

Depinde f mult si de gradul de sensibilitate al copilului, el sufera sau mai mult suferi tu? SUnt copii mai sensibili, care chiar sufera, sunt copii care trec mai usor si nu dau importanta. Oricum, nu-i ok in nici o situatie, doar zic asa.. 

[monicabo]

C. tot imi spune ca baiatul trebuie sa se schimbe, sa faca tot ce poate face un copil de varsta lui. Sa-si faca patul dimineata, sa isi stearga praful pe masa de birou, si multe altele. Ca e un lenes si nu face nimic din proprie initiativa ca numai daca i se cumpara ceva, ca e un profitor si multe altele. 

Unele dintre ele le face, altele nu, dar mie nu mi se pare atat de grav.

Plus ca eu mereu ii spun ca sunt deacord cu cele mai multe dintre reprosuri, dar ele sa vina la pachet cu o relatie de prietenie, azi ne jucam maine mai spunem una alta si tot asa.

Si eu zic ca e ff rigid. Cam toti copii sunt la fel, nu-i nici unul smirna, sa faca curat, ordine din proprie initiativa.

Oricum si propriul sau copil va fi la fel, sa nu-si faca probleme...

 

Si pana la urma cam toti am fost si neascultatori, am facut prostii, dracii... face parte si asta din copilarie.

Chiar si eu, care m fost catalogat un copil cuminte, potolit, le-am facut si eu pe ale mele :))

Editat de monicabo, 05 august 2016 - 08:31 .

[BlackCat4evR]

Asa este! Am ramas cu mama, dar tata a luptat foarte mult sa ramana in viata mea, ne vedeam foarte des, ne faceam vacante impreuna, de cele mai multe ori plecam cu fratele meu si mama lui in concedii, iar tata, fiind santierist, venea la noi doar in week-end-uri. Dar intr-adevar nu se compara cu a sta in permanenta in aceeasi casa...

 

Tu probabil ai ramas cu mama ta dupa divortul alor tai si nu te-ai lovit zilnic de diferentirile pe care le facea mama fratelui tau, nu trebuie sa o vezi zilnic. Pe cand baiatul, ramanand la mama, locuiteste cu ea, cu tatal vitreg...

Editat de BlackCat4evR, 05 august 2016 - 08:34 .

[szivarvany]

Trist, ca un adult este atat de limitat.

Imi pare tare rau pentru fiul tau, va trebui sa compensezi tu lipsa afectiunii din partea sotului tau. El, din pacate, atata poate.

 

 

 

Couscous, aim scrism um mesajm deosebitm, dtpdv