In Gorj se face Zabic.
O mancare simpla, initial o gaselnita a omului spre sfarsitul iernii, cand mai toate camarile erau goale...insa poate fi innobilata cu diverse alte ingrediente. Mancam frecvent la bunici, dar de ceva vreme n-am mai vazut. Desi astazi poate fi o mancare elaborata, zabicul original este format doar din turtele de malai prajite in untura (sau bucati de mamaliga veche)
Iata o descriere a unui nostalgic:
"Zăbicul e tot aia cu cocârţăul şi, în ciuda explicaţiilor fade şi lapidare din DEX, e o mâncare absolut fenomenală. Să vă spui reţetă de zăbic cum făcea (dietetic, ca femeile care-au cunoscut războiu', văduvia, foametea) bunica mea dinspre mamă, o bănăţeancă bună şi caldă ca pâinea de ţăst.
Se ia mămăligă veche (şi tare, că altfel n-are farmec) sau -- muuult mai bine! -- turtă de mălai (la 3 zile dupe ce-a fost făcută, adicătelea atunci când începe să se fărâmiţeze) şi se face bucăţele-bucăţele, aşa, cam la juma de dumicat. (Cel mai bine se fărâmă cu mâna!) Pie urmă (îmi lasă gura apă) pui în tigaie ulei (sau untură), niţeluş, cât să nu rămâie uscat, şi-i arăţi focu'. Poţi să mai arunci acolo dupe doo minute şi un ou, doo, niscai jumări, carne de la garniţă, brânză, un rest de cârnat, în general cam ce-ai la îndemână (dacă ai de-ale bune, poţi lansa şi nişte murături bine tocate -- şi puţine, atât cât să dea picanterie amestecului), şi amesteci acolo-şa, până când obţii o tigaie aurie şi cumplit de bine mirositoare. Toate adaosurile trebuie să fie "minimaliste", pentru că cea mai gustoasă chestie din tigaie va fi firimiturimea de mălai prăjit! Suplimentele sunt doar pentru împrumut de gust. În 8-10 minute e gata. Şi p'ormă, cât e caldă chestia asta, mânci şi pricepi de ce-i zice Marin Sorescu lu' ăsta "Zăbic".