Buna tuturor!
Desi sunt noua pe acest forum, am mai citit inainte pe aici, fara sa fiu inregistrata.
Din pacate, vin si eu cu o poveste trista. Am 29 de ani, implinesc 30 in august. In februarie, am ramas insarcinata. Prima sarcina, fara alte sarcini sau avorturi inainte, copilas dorit foarte mult! Am ajuns la control la 7 saptamani de la ultima menstruatie. La ecografie, medicul mi-a spus ca totul e bine, este la locul lui, mi-a dat lista uzuala de analize de sange si profilul Torch si mi-a spus ca ne vedem pe 16 mai pentru bitest. Eram foarte fericiti ca totul e bine si asteptam cu nerabdare data de 16 mai! La prima ecografie nu mi-a spus nimic despre activitatea cardiaca...doar ca este implantat bine si ca e ok!
Din pacate, pe 4 mai seara, cand am ajuns acasa, am vazut o scurgere mai rozalie pe absorbantul zilnic si am fugit imediat la urgente, cu sotul.
Ar fi trebuit ca a doua zi sa implinesc 11 saptamani...medicul de garda din acea seara mi-a facut prima ecografie transvaginala si l-am vazut schimbandu-se la fata. S-a uitat pe ecografia veche, s-a uitat din nou pe monitor si, desi aveam ochii plini de lacrimi si sufletul plin de teama, inca speram sa fie totul bine. A spus doar: n-avem activitate! Si cerul a cazut pe mine! Nici nu pot sa exprim in cuvinte ce am simtit si cum sufletul mi se rupea in mine!
Mi-a spus ca trebuie facut urgent un chiuretaj, pentru ca sarcina e oprita de mult timp si riscul de infectie e foarte mare! In aceeasi noapte mi-a facut si chiuretajul...
Si, totusi, nu s-a terminat aici...
Timp de o saptamana am avut o sangerare usoara, iar apoi a inceput o hemoragie foarte puternica, cu cheaguri foarte mari! Am ajuns din nou la urgente, medicul de garda mi-a facut o noua ecografie si mi-a zis ca totul e ok, e normal, o sa mai sangerez chiar si vreo 2 saptamani. Mi-a dat un tratament cu Arthrotec si Ergomet pentru 5 zile si m-a trimis acasa. Timp de 2 saptamani, cat mi-a spus medicul, am asteptat, iar sangerarea tot nu s-a oprit, nici macar nu s-a mai diminuat!
Ieri, am ajuns la cabinetul unui al 4-lea medic ginecolog, care m-a trimis urgent la Maternitate, la medicul de garda, pentru un rechiuretaj. Se pare ca mai ramasesera resturi de la primul chiuretaj, inclusiv bucati de placenta! Si, pe deasupra, s-a mai format si un chist hematic de 5 cm pe ovarul drept!
Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare! Cum? Cum un nou chiuretaj la diferenta de 3 saptamani de la primul?
Si, asa am ajuns aseara la maternitate, unde m-a chiuretat din nou, chiuretaj prin aspiratie cu anestezie locala, dar am avut niste dureri cumplite in timpul procedurii!
Acum, va scriu din spital. Fizic, cred ca sunt destul de bine, sangerez foarte putin si durerile sunt suportabile, mai usoare decat la menstruatie.
Acum, problema cea mare a ramas durerea pentru bebelusul pierdut! Si mai ales teama pentru viitor!
Ne dorim atat de mult un copilas si mi-e teama de o sarcina viitoare! Sper din tot sufletul sa pot ramane din nou insarcinata, desi medicul mi-a recomandat sa asteptam minim 6 luni, pana sa incercam din nou. Mi se pare extrem de mult!
Mai sper si ca sarcina urmatoare sa fie pana la termen, iar bebelul sa fie sanatos! Astea ar fi cele mai mari temeri ale mele!
Sunt pe aici mamici fericite, care au trecut prin asa ceva si totusi, acum au bebei sanatosi care sa le lumineze viata? Atat de mult bine mi-ar face sa stiu ca exista sanse bune!
Imi pare rau ca am scris atat de mult, dar de 3 saptamani nu am reusit sa spun nimanui, in afara de sotul meu, chiar tot ce am pe suflet. Simt ca aici as putea gasi intelegere de la mamici. Cred ca doar mamicile pot simti cu adevarat si intelege prin ce am trecut...
Va imbratisez si va doresc tot ce va doriti si voi! Sarcini sanatoase si bebei la termen si sanatosi!