77 raspunsuri la acest subiect

[Collins20]

ana , cum se comporta sotul tau cand baiatul este plecat la bunici sau in tabere , excursii. Familia e ca un cerc vicios , daca vreti sa-i fie bine copilului trebuie sa va fie bine voua , daca vreti sa va fie bine voua trebuie sa aveti timpul vostru fara copil , si tot asa .

[ch_dana]

Am fost in aceeasi situatie (ii "putzea" tot) si eu nici macar nu deschideam gura. Iar explozia a fost atomica. Ar fi mai bine sa puneti totusi cartile pe masa, sunteti adulti si nu are rost sa creasca baiatul intr-o atmosfera irespirabila.

 

In general, "ceva care nu mai merge" e de fapt altcineva care a intrat pe fir...

[blackgirl0]

 

In general, "ceva care nu mai merge" e de fapt altcineva care a intrat pe fir...

 

Exact, dar exact acest lucru vroiam sa intreb si eu. Sa vedeti crize de gelozie pe asa-zisul sot daca Ana ar avea in acest timp si un prieten)

chiar numai de petrecere a timpuluyi liber impruena).

[ana3333]

Nu am cunostinte ca ar exista ,,a treia persoana,, dar orice este posibil.

 

In continuare lucrurile sunt la fel, nu exista imbunatatiri. Aproape tot ce vine din partea mea el considera ca este gresit. 

De ex. am stabilit ca si o regula ora de culcare a copilului astfel incat sa nu fie a doua zi obosit la scoala, o ora aproximativa care in general se respecta. Nu demult, o ruda apropiata sotului, din alta localitate, a stat la noi cateva zile. Binenteles ca seara s-a intarziat putin ora de culcare a copilului, in sensul ca au stat la el in camera si au ascultat muzica. Nu am zis nimic, am inteles. Pe urma, cand intr-o seara copilul a stat putin mai mult la mine si s-a intarziat si de aceasta data un pic ora de culcare, nu mai mult de 30 de minute, eu am fost vinovata, eu sunt cea iresponsabila, etc. Nu m-am putut abtine si i-am reamintit ca acelasi lucru s-a intamplat si cand a fost ruda lui in vizita si atunci nu a zis nimic. Continuarea discutiei a fost de genul ca eu am ceva impotriva rudelor lui, ca vreau sa ma cert tot timpul, etc. Daca eu consider sa ma apar intr-o discutie folosind unele argumente, el considera acele argumente ca un atac la persoana lui.

Editat de ana3333, 07 iunie 2016 - 07:36 .

[marius]

Care este beneficiul acestor contre? Adica in ce consta partea pozitiva a lor?

[ana3333]

Beneficiu nu exista, nu exista nici o parte pozitiva.

Insa nu mi se pare corect sa mi se reproseze  exact aceleasi lucruri pe care le-a facut si el si pe care eu nu i le-am reprosat. Atata tot. Daca el reproseaza, reprosez si eu. Nu doresc sa tin in mine si sa acumulez emotii negative. 

 

Oricum sunt constienta ca toate acestea sunt doar detalii, si ca problema e mult mai adanca si ca un divort e iminent. Sper doar sa avem intelepciunea sa rezolvam lucrurile intr-un mod amiabil si corect. Am stabilit la un moment dat ca daca totusi divortul va avea loc sa rezolvam lucrurile amiabil si corect, adica atat din punct de vedere relational cat si financiar pentru ca conteaza si acest din urma aspect. Adica obligatiile comune, pe care amandoi le-am creat sa le rezolvam tot impreuna, comun. Insa pe masura ce trece timpul, am impresia ca el crede ca totul i se cuvine doar lui, ca daca talonul masinii este pe numele lui de fapt masina este a lui si daca factura de gaz este pe numele meu ar trebui sa o platesc doar eu. Si daca as pleca la mama si sa-i las casa doar lui ar fi foarte bine pentru el. E uimitor cum se schimba unii oameni, fara sa-i mai intereseze ce se intampla cu celalalt, chiar daca celalalt a ajuns sa fie doar celalat parinte pentru copilul sau. Eu cred ca e important ca si celalalt parinte sa aiba o stare de confort si psihica si materiala numai si pentru faptul de a crea o stare de liniste si armonie pentru copil. Adica mie mi-ar placea si as fi mult mai linistita sa stiu ca in urma divortului ar ramane si el impacat si linistit si astfel ar crea o stare de bine si pentru copil. Adica nu mi-ar placea sa stiu ca copilul ramane/petrece timp cu un parinte nemultumit, frustrat, etc. pentru ca automat acea stare s-ar putea transmite si copilului. Dar am impresia ca sunt singura in aceasta relatie care gandeste asa. 

[marius]

Deci.... una din problemele relationale este ca "fiecare da la picioare"...

 

Dai ? O stai sa dau si eu... tine... si viceversa.

 

De aceea am intrebat care este partea pozitiva daca se procedeaza astfel? Asta in cazul in care se urmareste ceva pozitiv desigur.

 

Pe de alta parte iar am o intrebare

De ce gandesti tu pentru altul?

 

Ce face el e treaba lui, ce faci tu e treaba ta. Ce gandeste el e treaba lui, ce gandesti tu e treaba ta. Cum face el e treaba lui, cum faci tu e treaba ta. Nu poti sa faci ceva in locul lui, nu poate sa faca ceva in locul tau.

 

Pe de alta parte ideea acestui "daca divortam" devine chinuitor. Cum ar fi sa nu mai existe acest "daca"? 

Merge? Bine.

Nu merge? Ok transati problema direct si mergeti mai departe.

[ana3333]

Da, asa este, ce face el si gandeste e treaba lui insa e greu sa ma detasez total de situatie, sper sa reusesc cu timpul. 

[Collins20]

Marius , ti-ai pierdut un pic empatia aici ,dar poate datorita faptului ca nu ai convietuit cu cineva cu care nu mai poti sa comunici .

[Lea_des_bois]

Ana, te inteleg f bine; e complicata situatia. dar, macar ai "avantajul" ca sunteti separati fizic. si inteleg si de ce nu poti sa taci si sa reprosezi, pt mine e uman sa se intample asa, si pe mine ma apuca furiile cand mi-o tot iau in freza cu reprosuri si comentarii gratuite

 

e greu insa nu imposibil sa puneti pe foaie cheltuielile comune (gaz, apa, electricitate) si sa le impartiti la 2. de gatit, gatesti doar pt copil si pt tine, in timpul sapt daca poti te aranjezi sa mananci cu copilul inainte sa ajunga el acasa; sau daca nu, puneti o suma comuna pt mancare si gatesti cat mai simplu posibil, sa nu fi nevoita sa stai cu orele in bucatarie. si in nici un caz nu gatesti ce ii place lui. in ceea ce priveste curatenia, te ocupi de spatiul tau si camera copilului. n-ai nici o obligatie sa ii speli, calci, dai cu aspiratorul in partea lui. pt partile comune (gen baie, hol), faceti grafic. nu-l respecta, nu faci nici tu pana nu-si indeplineste el sarcinile. si tot asa... e greu, trebuie sa te tina nervii la inceput, dar la final poate se misca ceva

 

idem cu copilul, faceti un program ca si cum ati fi divortati. un weekend ai tu activitati cu el, un weekend el. daca vreti, nimeni nu va impiedica sa participati la activitatile celuilalt cu copilul.

 

stilul asta de viata poate dura atata timp cat nu te deranjeaza sa traiesti singura; dup-aia, se complica treburile, trebuie sa fi f constienta

recunostinta si tinutul de cuvant din partea celulilat, din pacate le poti uita; unii isi aduc aminte, sau vad numai ce ii intereseaza, daca nu e in interesul lor si cum vor ei, ii paleste Alzeimer-ul (cel putin asa e la mine)

 

curaj si nervi de otel