77 raspunsuri la acest subiect

[A_Iulia]

Mie mi se pare ca autoarei i se pare ca tatal pluseaza cu pasarea si implicarea pentru a-l atrage pe copil de partea lui si a-l intoarce, cumva, impotriva ei. Au mai facut si altii asta, nu-i o noutate.

 

Nu stiu ce varsta are copilul si cum se procedeaza in Romania in caz de divort cu copil marisor, este intrebat cu cine vrea sa stea? Daca da, din nou mi se pare ca autoarei ii este teama ca, pe fondul plusarii tatalui ante-divort, copilul va alege sa stea cu tatal post-divort.

 

Pepco, da, la divort, copilul peste 10ani este intrebat cu ce parinte prefera sa ramana. 

 

Cunosc un caz in care baiatul a ales sa ramana cu tatal, desi mama era si ea foarte responsabila. Sincera sa fiu, cu toata compasiunea pentru mama, cred ca a fost alegerea cea mai buna pentru copil. Nu stiu cum e la altii, eu nu am baiat, dar cred ca pe la varsta adolescentei interactioneaza si comunica mai mult cu parintele de acelasi sex, tocmai pentru ca pot face impreuna mult mai multe lucruri. Ca baietii, cum ar veni.

 

Editez ca sa adaug ca este foarte important ca tatal sa fie responsabil, sa fie capabil, sa si doreasca si sa si asume rolul de vioara intai. 

Editat de A_Iulia, 24 mai 2016 - 07:41 .

[ana3333]

Nu voiam sa reduc din bugetul copilului in sensul de a fi privat copilul de unele lucruri, ci daca sotul tot si-ar dori un fel de custodie exclusiva sa plateasca el mai mult, poate atunci ar realiza ca nu procedeaza chiar corect.

Iar legat de despartire, e o despartire mai atipica sa zic, in sensul ca sunt perioade in care facem lucruri impreuna, ne facem planuri impreuna, discutam solutii, idei, ne intelegem bine dar pe urma iarasi apar discutii si se rastoarna total situatia.

[andaghe]

Buna!, ai incercat macar sa mentii i relatie de prietenie cu soțul? Ok, nu merge ca si cuplu, barbat si femeie, dar in afara de asta sunteți si parintii copilului, fara nicio legătură cu ce va doriti voi ca barbat si femeie, relatia asta de parinti ar putea fi de prietenie? Ii spui ca unui alt parinte ca vrei sa petreci timp, ca vrei si tu sa mergi la film, propune iesiri in 3, in beneficiul băiatului. Asta s-ar putea? Nu te speria ca adolescentul e mai apropiat de el, ti se pare dusmanos cu tine? Probabil, asa am înțeles eu la subiectele cu adolescentii, oricum asta e o perioada de revolutie, cand copiii se opun parintilor... asa ca sa fie si asta bifata in evolutia lui, nu neaparat ca greșești tu cu ceva...

[dana vio]

Va multumesc si pentru sfaturi si pentru comentarii, toate sunt binevenite, ma trezesc putin la realitate.

Desigur ca ma bucur ca sotul are timp si se ocupa de copil in lipsa mea doar ca atunci cand acesta pluseaza ma deranjeaza.

Desigur ca ne-am gandit si ca situatia in care suntem acum nu e buna nici pentru noi nici pentru copil. Amandoi ne dorim sa ,,reparam,, cumva relatia, merge bine cateva zile si pe urma iarasi apar ,,scantei,,. 

Desigur ca ne-am gandit si la viitor, ca situatia nu poate dura asa la nesfarsit dar inca nu am luat o decizie majora. Prinsi cu munca, cu probleme de rezolvat, timpul trece.

Eu cred ca orice decizie am lua, nu ar fi varianta perfecta pentru nimeni. Deocamdata incercam sa mentinem situatia cat mai amiabila.

 

In conditiile astea eu cred ca aveti nevoie de ceva terapie de cuplu.

[marius]

Iar legat de despartire, e o despartire mai atipica sa zic, in sensul ca sunt perioade in care facem lucruri impreuna, ne facem planuri impreuna, discutam solutii, idei, ne intelegem bine dar pe urma iarasi apar discutii si se rastoarna total situatia.

Tipic as putea spune. Fiecare dintre voi doi daca doreste poate sa imbunatateasca relatia dintre voi. Tu poti din punctul tau de vedere, sotul tau din punctul lui de vedere. Tu nu poti sa schimbi in locul lui si invers. Asa incat ceea ce eu as face in locul tau si in locul lui (aici nu uita ca nu ai ce sa faci) m-as uita ce anume nu-i place lui legat de mine. Si daca dintre acestea as putea sa schimb spre bine as incerca sa schimb. Este foarte important dupa mine sa nu ma astept ca un fel de negociere adica da' ma astept sa schimbi si tu ceva "unul la unul". Desi pare frustrant asa la o prima vedere dupa o perioada relativ rezonabila in care tu ai schimbat ceva semnificati vor exista doar doua rezultate dupa mine:

1. Va incepe si el sa corecteze si relatia se va imbunatati

2. Nu va corecta nimic niciodata indifernet ce vei fi facut si doar in acest caz cred ca nu va merita sa plusezi 

 

Pentru al doilea punct am o observatie - sa nu se bazeze pe o lipsa de comunicare prealabila prin aceasta intelegand ca sotul tau sa nu realizeze efectiv ce anume sa schimbe desi ar fi fost dispus. Pe scurt este esentiala cxomunicarea dar de tip optional (adica sa permita luarea deciziei de catre el) nu imperativ (total contraindicat).

[ana3333]

Pana la urma am iesit cu copilul in oras, am stat cateva ore, ne-am plimbat, am luat masa impreuna, am facut cateva cumparaturi, a fost foarte ok. Desi am stabilit impreuna cu copilul acest lucru, adica sa iesim impreuna, cu o seara inainte si in prezenta sotului si a doua zi cand am plecat de acasa i-am spus sotului ca merg sa iau copilul de la scoala si mergem impreuna in oras, dar cand ne-am intors acasa, era chiar suparat, ca unde am fost, de ce am stat atat de mult timp, ce am facut, etc. I-am reamintit ca am stabilit lucrul acesta in prezenta lui dar se pare ca a uitat. 

Mi-am dat seama ca de fapt are o problema cu mine, orice fac nimic nu e bine, mereu imi reproseaza ca eu am ceva cu el, aproape orice discutie se termina cu o cearta. Chiar nu mai stiu cum sa fac, as vrea sa fiu indiferenta dar nu pot. 

Pana la urma am renuntat si la ideea de a reduce ,,bugetul,, chiar nu mai vreau sa provoc alte discutii, as vrea doar sa fie o perioada de liniste pana termina copilul anul scolar si pe urma o sa vedem in ce directie vom merge. 

[Collins20]

ana , ai procedat foarte bine ca ai iesit cu copilul dar nuntrebuie sa te simti presata sa iesiti permanent , puteti petrece momente frumoase oriunde , chiar si acasa , spre/de la scoala , in gradina , sa iti vizitezi parinti /rude impreuna cu copilul.

 

Totusi , pentru cineva care traieste separat , mie mi se par exagerate intrebarile si reprosurile lui . La urma urmei nu mai locuiti impreuna , de ce ii pasa , cat ati stat , pe unde ati umblat. Chiar nu inteleg reactia lui .

[viviana]

ana, e probabil sa fii intuit bine ca are ceva cu tine.

intrebarea pe care eu mi-as pune-o ar fi de ce?

 

Cand dupa ceva ani de convietuire impreuna unul dintre parteneri ajunge sa reproseze ceva permanent celuilalt, nu mai doreste sa faca compromisuri, vede si-l deranjeaza lucruri  pe care inainte nu le observa si daca le observa trecea peste ele, scoate la suprafata o gramada de nimicuri, e clar ca e ceva care nu mai merge.

 

Comunicarea e baza. Si daca vrei ca tu sa mai pastrezi ceva din ce ai trebuie sa ai tact si stapanire de sine. In sensul ca niciodata in discutie nu trebuie sa faci reprosuri ci mai degraba sa spui ce simti.

 

Adica in loc sa spui: "cum ai putut sa-mi spui ca nu ai stiut unde merg cand de fapt stiai" (va intra in ofensiva si va isca o cearta) poti spune: "m-a durut ca ai spus asta pentru ca eu stiam ca te-am pus in tema cu..."

[ana3333]

Daca mai aveti sfaturi despre cum ar trebui sa procedez pentru a pastra o relatie linistita ar fi binevenite. Deocamdata l-am retinut pe acela ca nu ar trebui sa mai reprosez.

[dana vio]

Daca mai aveti sfaturi despre cum ar trebui sa procedez pentru a pastra o relatie linistita ar fi binevenite. Deocamdata l-am retinut pe acela ca nu ar trebui sa mai reprosez.

 

Hm